Kasteel Donker

Am placerea de a va prezenta astazi una dintre noile beri intrate in meniul de bauturi de la Bistro GUXT. Este vorba despre o bere care face parte din categoria asa-numita a berilor „de abatie”, sau „de manastire”, cele care produc beri in stilul manastirilor trapiste.
Este vorba despre o bere stil quadrupel, produsa de beraria Van Honsebrouck, care detine castelul Ingelmunster, in orasul flamand cu acelasi nume. Prezenta castelului a sugerat si numele berii brune de atunci a berariei, Kasteelbier, iar mai recent numele seriei de beri Kasteel, din care mai fac parte, pe langa Donker, berile Tripel, Rouge, Blond si Hoppy.

Kasteel DoKasteel Donkernker este, cum veti vedea mai jos, o bere foarte tare, corpolenta, foarte aromata si delicioasa, o bere robusta, dar cu fineturi ascunse, bine echilibrata.
Continue reading “Kasteel Donker” »

Citeste tot

La München, Ana are bere (2)

Despre Weisses Bräuhaus

Vă spuneam în episodul trecut că München poate fi numit oraş al berii, şi nu ar fi deloc o exagerare. În oraş se consumă cantităţi impresionante de bere, deşi oferta este destul de monotonă. Cam peste tot se beau aceleaşi beri, provenind doar de la producători diferiţi. Cum berea are în Bavaria o tradiţie milenară, nu se pune problema ca vreo bere locală să nu fie de calitate. Dimpotrivă, toate sunt atât de bine făcute încât este greu să spui care este mai bună decât cealaltă şi de ce. Deja la acest nivel totul devine foarte subiectiv.
München - Weisses Bräuhaus
Mi-am făcut şi eu propriul “clasament” al berilor, exclusiv după gustul meu. Îmi este destul de greu să argumentez de ce o Hefe Weizenbier de la Andechs sau Ayinger îmi place mai mult decât una de la Augustiner, Franziskaner, Spaten, Hacker-Pschorr sau Hofbräuhaus; pot să spun că mi se par mai gustoase, mai aromate, că au o corpolenţă care îmi convine mai mult sau că senzaţia gustativă este mai complexă, dar acest lucru îl poate spune oricine despre aproape orice bere bavareză.
Continue reading “La München, Ana are bere (2)” »

Citeste tot

Keftedakia

Ca sa vedeti cat de mica este lumea si cat de mult este influentata fiecare cultura culinara de cele cu care vine in contact, va voi prezenta astazi o reteta foarte simpla si care va este familiara.
Este vorba despre “keftedakia”, adicatelea chiftelute grecesti traditionale, ruda mai mica a chiftelelor ceva mai maricele ca dimensiune, numite “keftedes”. Sufixul “akia” inseamna, in limba greaca, “mic”.
Keftedakia
Deci keftedakia denumeste niste keftedes mici. Dimensiunea lor este asemanatoare cu cea a unei nuci. Traditional, ele sunt asezonate cu ierburi aromate, precum patrunjel si menta. In rest, reteta vi se va parea foarte cunoscuta.
Continue reading “Keftedakia” »

Citeste tot

La München, Ana are bere (1)

Conform ultimelor statistici la care am avut acces, România este doar al 26-lea producător de mere din lume. Este însă, de exemplu, pe locul al treisprezecelea ca producător de gutui, al optulea ca producător de cireşe şi al patrulea ca producător de prune, ceea ce nu este de colo. De ce ne învaţă abecedarele (cel puţin aşa o făceau acum mulţi ani, când l-am primit eu pe al meu) că „Ana are mere”, şi nu prune sau cireşe, rămâne o întrebare deschisă. Poate că iubim merele mai mult decât putem să le producem.
Munchen 2015
Oricum, sunt convins că orice elev din München, sau chiar din Bavaria (poate şi din întreaga Germanie?) ar putea afla încă din prima clasă că „Ana are bere”, căci această băutură este atotprezentă, impunându-se aproape ca o emblemă a statului situat în sud-estul Germaniei.
Continue reading “La München, Ana are bere (1)” »

Citeste tot