Stir-fry este un termen folosit pentru a descrie doua tehnici rapide de a gati: „chao” si „bao”. Cele doua tehnici difera ca viteza de executie, temperatura si cantitate de lichid (utilizat ca mediu de gatit). In mod traditional, pentru acest procedeu se foloseste wok-ul, tigaia asiatica multifunctionala, dar se pot utiliza si tigai mari, cu baza grea si stabila.
Tehnica stir-fry combina cateva avantaje importante: este rapida si simpla, foloseste o cantitate mica de ulei (deci alimentele gatite astfel au adaus foarte mic de grasimi), iar timpii de gatire sunt scurti (datorita temperaturilor foarte ridicate) ceea ce face ca alimentele sa-si pastreze culoarea, textura si nutrientii.
Tehnica chao este similara oarecum cu sotarea. Wok-ul este incins la temperatura ridicata, se adauga o cantitate mica de ulei urmata de condimente uscate ghimbir, usturoi, ceapa, ardei iuti), apoi, cand aroma lor se dezvolta, se adauga carnea si se amesteca. Odata ce carnea este rumenita rapid, se adauga legumele si ingredientele lichide (sos de soia, otet, vin), ca si asezonarea finala (sare, zahar, amidon, piper). Wok-ul se poate acoperi la un moment dat, astfel ca apa din ingredientele lichide sa poata gati restul alimentelor pe masura ce se transforma in aburi.
Pentru a pastra carnea suculenta, de obicei bucatarii o scot din wok imediat ce este rumenita, inainte de a adauga legumele, si o readuc in vas dupa o perioada, inainte ca legumele sa fie gatite.
In anumite mancaruri, sau in conditii de gatit inadecvate, diferitele ingrediente pot fi preparate separat inainte de a fi combinate in final, de pilda daca se urmareste ca gustul legumelor si al carnii sa ramana distinct.
Alimentele sunt amestecate rapid, folosind spatule, sau spumiere de lemn, metal sau teflon. Unii bucatari vor ridica wok-ul intr-o parte, pentru a lasa flacara sa aprinda uleiul, sau vor adauga putin vin pentru a potenta suplimentar gustul.
Folosind stir-fry-ul, alimentele se pot gati extrem de rapid, in doar cateva minute. Totusi, unele mancaruri necesita mai mult timp de gatit, iar la ele se adauga putina apa dupa amestecare. Wok-ul este dupa aceea acoperit si, imediat ce aburul incepe sa iasa de sub capac, mancarea este gata. In acest caz, alimentele sunt preparate prin stir-fry, la foc iute, pentru gust, si apoi gatite in aburi, pentru a fi desavarsite.
Tehnica bao presupune incingerea extrema a wok-ului. Odata wok-ul bine incins, uleiul, condimentele si carnea sunt adaugate in succesiune rapida, aproape fara pauze intermediare. Ingredientele sunt amestecate continuu, oprind amestecarea doar cateva secunde, pentru a adauga ingrediente suplimentare, cum sunt diverse condimente, bulion, sau legume. Cand mancarea este gatita, este scoasa din wok. Acesta trebuie sters rapid pentru a impiedica reziduurile alimentelor sa se carbonizeze.
Ingredientele sunt de obicei taiate bucatele mici, pentru a se gati mai rapid. De asemenea, tehnica bao foloseste si o cantitate mai mare de grasime cu punct de fumegare ridicat, cum sunt untura si uleiul de alune.
You Should Also Check Out This Post:
- Fotografii de pe papamond (1)
- Pe scurt despre tsire
- Ardei umpluti cu orez
- „Reţeta anului 2011”
- Pui cu sos de vin si struguri
More Active Posts:
- Intrebari-Raspunsuri (848)
- Concurs cu premii de la Singer România! (515)
- Mos Craciun vine cu daruri de la Pyramis (317)
- Concurs: recunoaşteţi alimentul din imagine? (131)
- Concurs: recunoaşteţi alimentul din imagine? (124)
- Ce înseamnă “bucătărie naţională”? (117)
- Ultima masă (110)
- Beah! (99)
- Eu nu înţeleg! (83)
- Am un public extraordinar! (80)
Loading ...
Wok-ul e o unealtă minunată, dar pretenţioasă. Odată intrată în uz, trebuie s-o foloseşti zilnic, pentru că altfel, fie îţi rugineşte, fie rîncezeşte. Şi acasă e destul de greu să-i scoţi faţa, fără oarecari imprecaţii. Rugina e duşmanul principal, deşi de pe o zi pe alta, se poate aplica un strat de ulei alimentar. Şi aici se cuvin cîteva observaţii. Uleiul însuşi atacă metalul prin aciditatea liberă naturală. Migrarea ionilor de fier în ulei catalizează şi sicativarea. Cu alte cuvinte, avem doar iluzia că am uns-o. De fapt, am vopsit-o. Uleiul devine, în cîteva zile, lipicios ca o vopsea*). Curăţirea temeinică face ca wok-ul să ruginească şi mai repede. Uneori, pînă să se usuce apa. Practic, nu prea avem cum evita coroziunea metalului. Drept să spun, suspectez chiar folosirea sistematică a wok-ul că ar sta la originea frecvenţei mari a cancerelor gastrice în Orient. Am aruncat demult singurul wok pe care-l aveam. L-am înlocuit cu tigăi teflonate, aproximativ de aceeaşi formă. E drept, de două ori pe an trebuie să le înoiesc, pentru că regimul termic nu-i lasă teflonului nicio şansă.
——————————–
*) În prăvălie, obişnuiesc să ţin aprinse, peste noapte, două lămpi bactericide. Sub acţiunea ultravioletelor, peliculele de ulei se întăresc şi mai repede, şi mai tenace.