Termenul provine din limba franceza, „braiser“, si denumeste o combinatie de metode de a gati, uscata si umeda. Alimentele sunt mai intai prajite la temperatura ridicata, pana se rumenesc si isi potenteaza gustul. Sunt apoi desavarsite intr-un vas acoperit, impreuna cu o cantitate variabila de lichid (de obicei, nu atat cat sa fie acoperite de acesta) care include obligatoriu un element acid, ca rosii, bere, sau vin.
Fierberea se petrece intr-un vas acoperit, la foc foarte mic, pana ce alimentele, cel mai adesea carnea, sunt fragede. Acest procedeu da alimentelor un gust cu totul deosebit si particular.
Brezarea se bazeaza pe temperatura, timp si umezeala pentru a rupe tesuturile tari, gelatina si colagenul din carne, ceea ce o face ideala pentru a gati bucatile de carne mai tari si mai ieftine.
In aceeasi serie de articole:
More Active Posts:
- Intrebari-Raspunsuri (908)
- Concurs cu premii de la Singer România! (515)
- Mos Craciun vine cu daruri de la Pyramis (317)
- Ai comentarii, ai premii! (159)
- Concurs: recunoaşteţi alimentul din imagine? (131)
- Concurs: recunoaşteţi alimentul din imagine? (124)
- Ce înseamnă “bucătărie naţională”? (117)
- Ultima masă (114)
- Beah! (101)
- Eu nu înţeleg! (83)
Loading ...
Brezarea inconştientă. Şi eu practic metoda demult, dar n-am ştiut că are un nume.
Încă de cînd locuiam în România, eram mereu dezamăgit de cum arăta tocăniţa de cartofi a doua zi, cînd trebuia s-o încălzesc. Se sfărîmau cuburile, iar totul semăna a terci. Atunci, am recurs la artificiul expus de gazdă mai sus. Prăjeam cartofii în untură, îi scurgeam, apoi îi adăugam la tocăniţă.
Am extins apoi procedeul la prepararea ghiveciului de legume. Prăjesc legumele cu excepţia cepei*), apoi le scot în cratiţa de preparare, în ordine: vinetele (tăiate, sărate şi stoarse) morcovul, ardeiul, păstăile de fasole, şi eventual pe cele de mazăre tînără. În felul acesta, valorificarea uleiului e totală. Adaug roşiile şi condimentele. Dau totul la cuptor. Dacă-mi mai rămîne niţel ulei în tigaie, prăjesc usturoiul tocat, şi-l arunc peste ghiveci pentru finisare. În funcţie de ierburile folosite, îl denumesc ghiveci, ratatuille, sau pisto. Iar dacă îl uit la cuptor, îl numesc zacuscă de vară.
Ceapa n-o brezez. Ea urmează alt traseu. De obicei, călesc volume mai mari de ceapă, o scad la cuptor şi păstrez pasta în frigider. Adaug pasta (haşe) de ceapă oriunde e nevoie şi astfel cîştig timp şi dulceaţă.