Fideaua de orez se poate şi prăji. Nu, nu ca ingredient de bază, ci ca ornament. Se scot din sculul de fidea, mănunchiuri cam de 20 de grame, avînd grijă să le rupem cît mai puţin. Într-o tigaie de minimum 26cm diametru se toarnă ulei şi se încinge cam la 160-180 de grade. Se introduce cîte un mănunchi de fidea şi se prăjeşte cîteva secunde pe o parte, cîteva pe cealaltă, avînd grijă să rămînă cît mai albă, dar în acelaşi timp, să expandeze uniform. Obţinem fire de spumă solidă, asemănătoare cu plachetele-snack de creveţi. Se scot mănunchiurile pe hîrtie absorbantă. Fideaua prăjită e un topping de efect pentru salate sau preparate de carne/ peşte la grătar.

Ţinînd seama de timpii scurţi de prăjire, recomandarea mea e să folosiţi pensa, şi să n-o lăsaţi din mînă pînă nu scoateţi ultimul mănunchi din ulei. Nu încercaţi să rumeniţi fideaua. O veţi arde chiar şi după scoaterea din ulei, pentru că uleiul aderent încă mai conţine kilojouli. Puteţi prăji şi căzături de fidea, cu observaţia că, în acest caz, e bine să aveţi la îndemînă o sită metalică măruntă, prin care treceţi tot conţinutul tigăii, ca să separaţi rapid firele scurte de spumă.