Comments on: Templul aromelor

By: Radu Popovici

Radu Popovici — Sun, 10 May 2009 05:20:28 +0000

@tony: Am un aparat bun, nu am nici un merit. Din pacate, cei care au adus mancarea nu prea si-au pus problema aspectului. Dupa cum observi, mancarurile cele mai colorate au fost puse pe farfurii foarte ornamentae, astfelca efectul coloristic se pierde intr-o adevarata harmalaie de nuante. Pacat, niste farfurii simple, albe, ar fi fost mult mai potrivite. Ei au pus mancarea in ce le-a cazut sub mana.
Mi-ar placea ca acest aspect, al vizualului, al prezentarii si decorarii sa fie mai mult luat in seama.

By: tony

tony — Sun, 10 May 2009 05:11:21 +0000

Pozele sunt excelente si mi se face foame privindu-le. M-ai convins sa fa si eu o vizita la Templul Soarelui. Sper sa prind tura cea buna

By: Radu Popovici

Radu Popovici — Wed, 06 May 2009 10:27:30 +0000

@Ada: Sunt de acord cu tine, chinezii nu exceleaza prin curatenie, dar in cazul de fata chiar nu am avut ce obiecta. La Templul Soarelui chiar era curat.
In ce priveste bucataria indiana, foarte curand o sa postez un material despre Haveli, un foarte bun restaurant indian. In ce priveste noul restaurant din Pipera, vreau sa dau un drum pe acolo, dar nu stiu cum se face, niciodata nu mi-e in drum. Sper ca in zilkele urmatoare…

By: Ada

Ada — Wed, 06 May 2009 10:02:42 +0000

Restaurantele chinezesti au ceva probleme legate de curatenie, poate si pentru asta au inceput sa fie mai putin frecventate in ultimii ani. Ultima mea experienta trista a fost la Nan Jing, acum cateva luni. Nu mai calcasem pe acolo de pe la sfarsitul anilor 90 dar nu ma asteptam la asa un dezastru. Mancare proasta, sosul iute era mai amar ca pelinul, portii mici, orez ieftin si prost dar scump, cod in loc de salau, servirea execrabila, l-am recunoscut pe seful de sala de la sfarsitul anilor 80, cand, studenti fiind, cutreieram orasul la sfarsit de saptamana in incercarea de a gasi o masa libera undeva si ajungeam la Minerva, unde stateam la coada si cate o ora in holul hotelului, lista de vinuri sub orice critica, JP Chenet la un milion sticla si vinuri chiliene de doi-trei euro, la 60-70 RON, iar la capitolul vinuri romanesti, jale mare, ceva Jidvei, ceva Murfatlar si Beciul Domnesc, toate din gama cea mai ieftina, de subsol. Mai socant a fost sa gasim pe nota de plata remiza 10% adaugata la total (in buna traditie de dinainte de 89, cand, pe la restaurantele considerate de lux pe vremea aceea, se factura remiza pentru categoria I sau lux). Initial am crezut ca e vorba de bacsisul inclus in nota de plata, adica ceva nemaiintalnit pe meleagurile noastre, dar am primit o explicatie de-a dreptul naucitoare, cum ca patronul nu vrea sa ridice preturile in menu si a ales varianta cu remiza, ceva mai penibil nici ca am mai auzit. Am inteles ca printre preferatele tale este si bucataria indiana si poate ai auzit de noul restaurant indian care s-a deschis in Pipera-Tunari, daca ajungi sa-i treci pragul, astept impresii. Sotul meu mi-a spus ca e amenajat cu bun gust si miroase taaare bine dar mai multe amanunte nu a putut sa-mi dea din cauza ca nu a luat masa acolo, a intrat doar pentru cateva minute.