Mirin-ul (vin dulce, preparat din orez) este un condiment important al bucătăriei japoneze şi conţine 40-50% zahăr. Se prepară din orez lipicios (mochigome) fiert în aburi, amestecat cu komekoji (drojdie de orez) şi shochu (lichior) şi lăsat să fermenteze. Mirinul este limpede, de culoare aurie şi este ambalat, cel mai adesea, în sticle.
Se spune că era folosit încă de acum 400 de ani, din perioada Edo. Deşi la început era, mai ales, băut, a început să fie folosit în principal la gătit din cauza gustului dulce şi a consistenţei groase.
Este, oarecum, similar cu sake, dar are un conţinut mai mic de alcool: 14% în loc de 20%. Mirinul este folosit pentru a da gust în special peştelui fiert, dar şi pentru a îndepărta mirosul de peşte. Cantităţi mici de mirin sunt adesea folosite în loc de zahăr şi sos de soia. Nu trebuie folosit în exces, căci gustul său este puternic. Mai este folosit, printre, altele, la prepararea sosului teriyaki.

Există trei tipuri importante de mirin:
Hon mirin (în traducere, „adevăratul mirin”) care conţine 14% alcool.
Shio mirin, care conţine alcool şi 1,5% sare, pentru a evita taxele pe băuturile alcoolice.
Shi mirin (în traducere, „noul mirin”) care conţine mai puţin de 1% alcool, dar are acelaşi gust cu hon mirin. Neavând alcool, este folosit exclusiv la gătit.

You Should Also Check Out This Post:

More Active Posts: