Prin modul in care utilizeaza sosul de peste si ceapa verde, aceasta reteta reflecta influenta bucatariei chineze asupra celei cambodgiene.

Cand 80% dintre vizitatorii acestui blog gatesc cel putin o data la 2-3 zile, inseamna ca am gasit intr-adevar publicul potrivit: avizat si curios, care gateste nu doar din necesitate, ci si din placere. Contactul zilnic cu dvs. ma face si pe mine sa progresez si sa-mi sporesc cunostintele.

Aceasta reteta se incadreaza in randul deserturilor tipic asiatice, foarte simple, dar gustoase si bogat aromate, preparate in special cu fructe. Desi include lapte de cocos si zahar, acest desert este usor si mult mai sanatos decat deserturile de tip european, cu creme pe baza de unt, aluaturi, oua, untura etc.

Sunt foarte populare, mai ales in bucataria chinezeasca, si sunt folosite adesea in supe, preparate stir-fry si tocane, fiindca absorb gustul si aroma celorlalte ingrediente din mancare.

Primele placinte, numite “sicrie”, erau preparate din carne condimentata, invelita intr-o crusta de aluat, atat pe partile laterale, cat si deasupra si dedesupt. Placintele deschise (fara capac de aluat) erau denumite “capcane”.
Scopul carapacei de aluat era sa serveasca drept vas, in aceeasi masura pentru pastrarea, dar si pentru consumul placintei; oricum, de obicei, carapacea de aluat era mult prea tare ca sa poate fi mancata.