A, era sa uit. Mai ai o “arma” la indemana. De fapt doua.
Daca nu-ti place ce ti-au pus in farfurie si banuiesti ca nu este vorba despre o chestie obiectiva, ci despre o teapa, refuza scurt mancarea dupa primele 1-2 inghitituri. Daca iti fac probleme, suna pe loc la protectia consumatorului.
Cand organizezi la restaurant o masa mai deosebita, poti cere o… nu stiu acum cuvantul exact, o “avanpremiera”, o “proba”, un “test”. Ti se gateste una bucata meniu, cel mai adesea fara costuri suplimentare, mai ales daca masa pe care o organizezi este cu multe persoane, pe care il poti gusta pe indelete, poti discuta eventuale ajustari in ce priveste prezentarea, ingredientele etc.

Iti spun aici ceea ce am mai scris pe undeva, prin vreun articol de pe blog. Mancam, sa zicem, de 3 ori pe zi, adica de circa 1000 de ori pe an, ceea ce duce la un total aproximativ de 70.000 de ori in toata viata. Chiar vrei sa mananci de 25.000 de ori ceafa de porc la gratar? Cei mai multi romani se limiteaza la 100 de preparate, mari si late. E ca si cum ai citi doar 10 carti, fiindca cele cu numerele 11, 12, 13 nu ti-au placut.

in al doilea rand, am ras la articolul tau, dar aide sa fiu putin avocatul diavolului: eu merg des in oras, si merg fix ca sa mananc, nu ca sa ma prostesc si sa ma doara burta dup-aia. Asta cu prosteala e preferabila acasa.

Si la restaurante exista urmatoarele situatii:

1. nici macar reteta pt. lucruri banale, precum cordon bleu sau pomana porcului, nu e aceeasi la mai multe restaurante si nici la acelasi restaurant (difera in functie de bucatar si de mood cred), si atunci daca nu pot nici macar sa am incredere ca ceea ce stiu EU pe post de X este chiar X, si ca bucatarul nu face un experiment/o greseala culinar(a) pe banii, timpul si gusturile mele, cum sa am incredere sa merg un pas mai departe si sa-i dau mana libera in a face “specialitati”?

De unde sa stiu ca nu mananc, de exemplu, un experiment culinar esuat? In fond, eu nu stiu gustul ratzei cu portocale si el poate oricand sa vina sa spuna aaa pai stati, ii zice cu portocale, dar de fapt e doar cu trei stafide acolo sub aripa si portocalele sunt feliuta asta mica de aici de pe marginea farfuriei.

2. cand am treaba, comand des la domiciliu de la un restaurant de cartier: in functie de bucatar, cartofii taranesti sunt cu condimente diferite, preparatele simpliste de genul “muschi de porc impanat” au alte ingrediente, arata CU TOTUL ALTFEL, au alt gust etc. Si iar intreb: daca la astea nu pot avea incredere ca nimereste ceva ce eu sa pot manca, apai cum sa am incredere ca nimereste cine stie ce sos smecher? ) la restaurantul meu de cartier, martea e bucatarul care face un muschi impanat oribil, tavalit printr-un fel de praf de usturoi cu un gust chimic oribil, insa miercurea am observat ca e ala care-l face fara atatea prafuri…

3. Stii ce sunt sushi rolls, da? Se fac in vreo jumatate de ora, cel putin 6-8 dintr-o foaie de alge, cu un fir de castravete, o bucatica mica de somon, niste orez. Stii cat costa un sushi roll pe la restaurante, da? Deci produsele astea mai deosebite, adica non-ceafaporcului, mai sunt, pe langa altele, si exorbitant de scumpe, asa ca pe langa neincredere, se adauga si faptul ca ei incearca sa le promoveze la superpret, presupunand probabil ca am sa platesc oricat ca sa experimentez si sa ma dau in figuri.

Am comandat acum vreo luna o treaba foaaarte speciala, ca sa descopar ca era o banala salata de vinete, doar ca fara ceapa. Lol? de ce sa aleg produse deosebite?

Si in concluzie: dupa astfel de experiente, si eu as refuza specialitatile la masa de revelion: e un moment in care vreau sa ma relaxez, nu sa ma enervez ca cine stie ce tampenie cu gust indoielnic si pret baban mi-a pus ala in farfurie.

Icre? stiu eu ce prostie imi pune ala acolo si-mi spune ca sunt super-icrele pestisorului de aur, care costa 1 milion suta de grame?

(PANA SI LA TAMPENIA DE CEAFA, in multe restaurante, imi aduce o felie de portocala in loc de lamaie, in ideea probabil ca e doar decorativa, acu sincer, eu cand vad felia de portocala, instant imi dau seama ca bucatarul e un bou care nu intelege ce are a face lamaia cu ceafa porcului si pune portocala pt. ca e doar decoratie, da-o-ncolo)

Ce vreau sa spun: Inteleg punctul tau de vedere, e posibil ca uneori sa fim noi clientii cefisti prea exagerati, dar atitudinea asta refractara poate fi si o manifestare a neincrederii (ca americanii care merg la MacDo in orice tara ar calatori, dintr-o teama similara). Neincrederea mea este la cote maxime. Si ceafa aia e singura la care nu prea au ce sa puna aiurea, la care nu prea au cum sa experimenteze. Pentru ca, repet: daca lui ii iese experimentul prost, si treaba are un gust de rahat, eu nu voi avea cum sa stiu, daca nu am mai mancat, si ma va putea pacali/convinge ca da domle, asa e gustul, cu delikat si aroma de sapun, va zic io c-asa-i reteta.

De experimentat, eu am experimentat la dulciuri. Si pot sa-ti spun asa:

- ceea ce se numeste crema de joffre este o crema oribila adesea foarte grasa (crema de unt? experiment esuat? n-am idee, oricum ciocolata nu are, amaruie e un cuvant probabil interzis, consistenta e de crema normala etc.), nu am mancat crema de joffre de peste 20 de ani in comertul romanesc. Da, e greu de facut, dar nici macar prajiturile exorbitant de scumpe nu au crema de joffre. Ii urasc pe bucatarii astia… DAR, DESIGUR, denumirea “crema de joffre” este vanduta in atatea cofetarii, de nu-ti vine sa crezi. Pe post de prajitura deosebita, desigur, o mare delicatesa.

- denumirile selecte si pretentioase ascund foarte adesea niste tampenii cu blatul neinsiropat sau tare de nu poti sa infigi lingurita-n el, sau invers, chestii cu siropuri si sosuri minunat colorate, dar fara gust, ori chestii cu un gust atat de artificial, incat nu sunt mancabile.

Cat despre bucatarii exotice… am vazut ce se comercializeaza pe post de sushi rolls si m-am lamurit cata incredere pot sa am (nu vorbim de preturi, patru bucatele care in total sunt cat degetul meu mare costa 200.000, iar eu de suma asta fac acasa, in 20 de minute, din aceleasi produse ca ale lor, vreo 30).

Pe produsele astea speciale, adica altele decat ceafa de porc, scrie cu litere mari: PRODUS DE FITZE CU GUST ORIBIL, HABAR N-AVEM CE GATIM SI NICI NU STIM DACA NE-A IESIT RETETA.

Si dac-or fi bucatari care chiar gatesc bine specialitatile alea, daca restaurantul lor nu ma convinge sa merg acolo suficient de des incat sa capat incredere si sa imi permit sa risc, pe stomacul meu, recunosc ca e pacat de ei. Dar ma indoiesc ca sunt asa de multi bucatari buni.

Probabil exista niste reguli in domeniu (adica reglementari legale plus “reguli de fitze, pe care le stie toata lumea”), dar foarte sincer pe mine nu ma intereseaza daca exista sau nu reglementari care sa le permita sa faca reteta X in cinspe feluri, in functie de restaurant, bucatar si ora din zi, sau care sa le permita sa-mi vanda experimentele lor esuate in bucatarie: pe mine ma intereseaza sa nu am SURPRIZE NEPLACUTE. Ca banii ii dau oricum, nu am cum sa mi-i iau inapoi, si nervi prefer sa-mi fac cat mai putini.