Se consideră că istoria modernă a muştarului începe când doi orăşeni, Maurice Grey şi Antoine Poupon, au fondat o companie, folosind reţeta lui Grey şi banii lui Poupon. Prăvălia lor originală încă există în Dijon.

Desi prepararea dureaza destul de mult, reteta este foarte simpla si nu necesita prea multa
”manopera”. Checul trebuie sa fie dens si greu pentru dimensiunea sa. Se pastreaza in hartia cu care este scos din forma, acoperit cu folie de plastic, ca sa pastreze umezeala si sa nu devina sec.

Încă din secolul al IX-lea, mânăstirile din Franţa obţineau un profit frumuşel din vânzările de pastă de muştar. În secolul următor, călugării de la St. Germain des Près, din Paris, au început propria lor producţie, valorificând cunoştinţele rămase de la romani.

Am dat peste aceasta reteta intr-o carte (tradusa in limba engleza) a unuia dintre bucatarii chinezi foarte cunoscuti pe plan international: Dah-Ta Hsiung. Este numita “smoked fish”, adica “peste afumat” si m-a intrigat de la bun inceput.

Există ingrediente care, de când ne-am născut, sunt prezente în cămările, frigiderele şi farfuriile noastre. Le luăm ca atare, fiindcă le-am avut la îndemână chiar de când am deschis ochii, şi este cu atât mai surprinzător când aflăm că, de fapt, aceste umile alimente au în spate o istorie de mii de ani, uneori incredibil de captivantă.