Am dat ieri (vineri) o scurtă raită la târgul numit “Hai la moşi!”, care se ţine lângă Muzeul Ţăranului. De ce doar o raită scurtă? Fiindcă era doar prima zi a evenimentului şi ştiam, din experienţe similare, că în prima zi activitatea este, de obicei, mai “subţire”.

Am avut dreptate, căci nu doar publicul era destul de puţin numeros (de, era zi lucrătoare, pe la ora 13:30), dar nici toate tarabele şi standurile nu erau ocupate. Totuşi, ceea ce se putea vedea era promiţător, cum de altfel puteţi observa şi dvs. din poze.
"Hai la moşi!" - Bucureşti 2011
"Hai la moşi!" - Bucureşti 2011
"Hai la moşi!" - Bucureşti 2011
Am de gând să revin mâine (duminică), să adăst mai pe îndelete şi chiar să vorbesc cu cât mai multă lume. Astazi doar trei rânduri despre marfa expusă spre vânzare: vase de pământ ars, lemn şi cositor, ciocolată de casă în mai multe variante, dulciuri din Ungaria, cârnaţi, pastramă şi salamuri, brânzeturi diverse, delicatese de la Magazinul Boieresc (mai ales vinuri şi multe chestii cu trufe), dulceţuri şi gemuri, fructe şi legume, miere, murături şi multe altele.
"Hai la moşi!" - Bucureşti 2011
"Hai la moşi!" - Bucureşti 2011
"Hai la moşi!" - Bucureşti 2011
"Hai la moşi!" - Bucureşti 2011
Am profitat de ocazie şi după primele 10 minute eram cu braţele şi geanta pline, de nici nu mai puteam mânui aparatul foto. Cumpărăturile acestea (ciocolată de casă, vase din lemn şi trei sticle de vin rosu), incomode la cărat, au şi scurtat, de fapt, timpul alocat raitei mele, dar mi-au şi furnizat material pentru o interesantă poveste, care urmează mai jos.
"Hai la moşi!" - Bucureşti 2011
"Hai la moşi!" - Bucureşti 2011
Povestea aceasta chiar merită spusă. Deşi se înscrie, de fapt, în normalitate, recunosc că m-a surprins. Nu mă aşteptam ca un comerciant din România să reacţioneze astfel şi asta îmi dă speranţe că poate în 2-3 generaţii putem intra şi noi în normalitatea civilizaţiei europene.
Lucrurile stau aşa. Am cumpărat de la Magazinul Boieresc trei sticle de vin. Mai aveau ei multe, în special chestii cu trufe, dar mie îmi rămăseseră ochii la vinuri. Am ales vinuri roşii şi seci, două sticle de Prorogos, vin grecesc produs de Lafazanis, un vin tânăr, cu 12% alcool, şi neaşteptat de ieftin: doar 20 lei sticla. Cea de-a treia sticlă era un Tobia Seleccion, un DOC, un cupaj de Tempranillo, Graciano şi Garnacha, maturat 18 luni în butoaie de lemn, cu 13,5% alcool. Acesta este un vin deosebit, de altfel şi la un preţ sensibil mai mare: 56 lei. Doamna de la stand (nu-mi vine s-o numesc vânzătoare, deşi, evident, vindea la stand; ştia foarte bine ce vinde şi cum să vorbească, adică tocmai aşa cum nu se comportă la noi vânzătorii) mi-a pus sticlele într-o pungă de hârtie groasă, cu mânere de sfoară.
"Hai la moşi!" - Bucureşti 2011
"Hai la moşi!" - Bucureşti 2011
Am plecat eu fericit cu achiziţiile mele, ducând punga în mână. După vreo 50 de metri, în afara razei vizuale a celor de la Magazinul Boieresc, punga cedează, sticlele mele lovesc caldarâmul şi cele două sticle de vin grecesc se fac ţăndări. Totul în jurul meu era cioburi şi vin roşu. Am înjurat de vreo 2 ori în gând, am ridicat sticla supravieţuitoare şi am introdus-o în geantă, am curăţat cum am putut cioburile, ca să nu se accidenteze cineva, şi mi-am continuat drumul. Nu sunt rău la pagubă, aşa că, deşi niţeluş supărat, mă consolam cu faptul că sticla de vin mai bun rămăsese intactă. Dupa 20 de paşi aproape uitasem incidentul şi vorbeam la telefon cu un prieten.

Aud însă în spatele meu paşi repeziţi, şi doamna de la standul cu vin (reţineţi, Magazinul Boieresc) apare alergând şi gâfâind. Eu am retezat scurt convorbirea telefonică, căci doamna avea ceva important de comunicat. Spre uimirea mea şi-a cerut scuze pentru faptul că punga nu a rezistat şi s-a oferit să-mi înlocuiască imediat sticlele pierdute cu unele întregi. Mă credeţi sau nu, am rămas paf. Ne-am întors imediat la stand, mi-a dat alte două sticle de Prorogos şi şi-a cerut mii de scuze.

Pe drum spre casă mi-am dat seama că, de fapt, doamna cu comportament intr-adevar boieresc procedase normal. Într-o ţară normală, cu oameni educaţi, lucrurile aşa ar fi trebuit să se întâmple. Punga fusese într-adevăt fragilă şi nepotrivită pentru a ţine 3 sticle de vin, iar eu eram îndreptăţit să mi se ramburseze paguba suferită. Într-o ţară civilizată ar fi trebuit să mă întorc imediat la stand şi să-mi cer drepturile. În mod neaşteptat, concluzia mea a fost aceea că eu m-am comportat necivilizat şi anormal împăcându-mă cu paguba şi plecând fără să fac nimic, în timp ce doamna din poveste fusese de două ori normală şi civilizată, căci în plus faţă de ceea ce ar fi trebuit să facă, mai şi alergase 100 de metri după mine. Nu ştiu de unde aflase de ceea ce mi se întâmplase, căci, repet, eram în afara razei sale vizuale. Pesemne, în timp ce eu curăţam cioburile (apropo, după 5 minute se şi înfiinţase cineva cu o mătură ca să strângă temeinic resturile – o notă bună pentru organizatori), cineva îi povestise incidentul.
"Hai la moşi!" - Bucureşti 2011
"Hai la moşi!" - Bucureşti 2011
"Hai la moşi!" - Bucureşti 2011
Vă las pe dvs. să trageţi orice alte concluzii pot fi trase de aici şi vreau să închei cu îndemnul de a vizita acest târg. Însăşi existenţa lui este o dovadă de normalitate şi de civilizaţie într-o capitală europeană.