Iubesc orezul. Cred că blogul meu conţine, de departe, cele mai multe reţete cu orez dintre toate blogurile româneşti şi nu m-aş mira să ocup un loc fruntaş printre blogurile din lume, bineânţeles printre blogurile aparţinând occidentalilor, căci nu cred că aş putea concura cu blogurile asiaticilor. Această preferinţă a mea mi-a oferit şi şansa de a lucra cu Riso Scotti, unul dintre marii producători şi distribuitori europeni de orez.

Plantaţiile de orez terasate din Asia de Sud-Est arată uluitor şi mă fascinează. Terasele sunt lucrate cu migală, în sezonul potrivit culorile sunt uluitoare, mai ales acel verde ireal al firelor de orez, iar peisajele îţi taie adesea răsuflarea.

Iată o imagine cu o astfel de plantaţie din apropierea celebrei văi Sapa (uneori scrisă şi Sa Pa), din nordul Vietnamului, aproape de locul în care se întâlnesc graniţele cu China şi Laos, locuită de minorităţi ca hmong, dao, giay şi pho lu.