În traducere, “kellerbier” înseamnă “bere de pivniţă”, cu referire la perioada de maturare la rece, numita “lagering”, şi denumeşte un stil de bere nefiltrată, bineînţeles de tip lager; este de obicei o bere puternic aromatizată cu hamei.

Kellerbier - sursa foto: www.germanbeerinstitute.com

Kellerbier – sursa foto: www.germanbeerinstitute.com


O kellerbier se poate prepara la diverse concentraţii alcoolice, dar cele mai multe au o tărie de tip Oktoberfestbier- Märzenbier, de 5-5,3%. Cel mai adesea kellerbier are culoarea ambrei, eventual cu reflexii roşiatice, ca rezultat al conţinutului de malţuri uşor caramelizate (malţuri Munchen).

Este o bere nepasteurizată care a apărut în berăriile artizanale din Franconia, unde a şi rămas berea favorită a localnicilor. Se bea, în mod tradiţional, din halbe de porţelan sau de pământ ars, nu în cele din sticlă.
Fiind nefiltrată, berea are o culoare pâcloasă şi poartă specificaţia “naturtrüb”, adică pâcloasă în mod natural.

O kellerbier autentică este maturată în butoaie de stejar, cu drojdii încă active, dar cu dopurile scoase, astfel că berea finală nu are o deloc o carbonatare vivace. Drojdia se hrăneşte cu zaharurile remanente şi le converteşte în alcool şi bioxid de carbon, dar acesta este lăsat să scape prin orificiul dopului. O astfel de bere este numită “ungespunded”.
O kellerbier tradiţională este tulbure şi aproape nu are cap, din cauza carbonatării slabe. Are un postgust sec, în care notele de malţ şi cele de hamei sunt bine echilibrate. Este o bere foarte potrivită ca aperitiv, servită înainte de masă pentru a stimula apetitul.

Cele mai multe kellerbier se servesc local, în berării, direct din butoaiele în care sunt lăsate să se matureze. Pentru a fi transportate pe distanţe mari, unele mărci de kllerbier sunt îmbuteliate în sticle sau în butoaie (keg) de aluminiu sau inox. Înainte de îmbuteliere kellerbier poate fi filtrată, pentru a se înlătura o parte din suspensii şi poate fi carbonatată artificial pentru a înviora un pic efervescenţa.

Zoiglbier este o variantă efervescentă de kellerbier, berificată din malţuri ceva mai prăjite, care dau berii o culoare mai închisă. Este, de asemenea, mai „hameiată”. Conţinutul său de alcool este sub 5%.
„Zoigl” înseamnă „semn” în limbajul colocvial din Franconia. Un Zoigl este o stea alb-albastră cu şase vârfuri, formată din două triunghiuri, similar stelei lui David. În sistemul feudal din secolele XIII-XIV, fiecare casă şi proprietar din regiunea aflată la nord de Dunăre avea, automat, dreptul de a produce bere, iar în faţa uşii fiecărei case sau ferme era atârnat aceste Zoigl, de fiecare dată când berea de casă era gata şi se putea bea. Semnul era o invitaţie pentru vecini şi trecători.

Unul dintre triunghiurile din Zoigl simbolizează cele trei elemente implicate în producerea berii: focul, apa şi aerul. Celălalt simbolizează cele trei ingrediente: malţ, hamei şi apă. Rolul drojdiei nu fusese încă descifrat în acea perioadă. Reziduurile din bere, drojdia de fapt, se numea „zeug” şi era îndepărtată.

Astăzi, Zoiglbier este fabricată exclusiv cu hamei nobil din Hallertau, o regiune a Bavariei, la nord de Dunăre. Asemănător unei kellerbier, o bere Zoigl este nefiltrată, nepasteurizată, „ungespunded”, cu carbonatre slabă. Spre deosebire de o kellerbier, este însă maturată doar câteva săptămâni înainte de a fi servită. Are o viaţă de raft mai scurtă decât kellerbier şi, în general, nici nu se comercializează în afara Bavariei. Există, totuşi, câteva berării care îmbuteliază Zoilgbier în sticle şi keguri, caz în care berea este uşor carbonatată artificial.

Zwickelbier este o variantă efervescentă de Kellerbier, dar este mai slabă şi conţine mai mult hamei. Conţinutul său de alcool este de obicei sub 5%.

În germană „Zwickel” vine de la canaua montată la exteriorul unui butoi sau tanc şi destinată gustării berii, pentru a i se urmări progresul pe durata fermentaţiei. La început, termenul zwickelbier desemna chiar acea cantitate mică de bere pe care berarul o preleva din butoi folosind un sifon numit „Zwickelhahn”

Ca şi Kellerbier, Zwickelbier îşi are originea în berăriile mici, artizanale, din Franconia.

O astfel de bere este rareori exportată. Zwickelbier este nefiltrată şi nepasteurizată, dar spre deosebire de Kellerbier, nu este „ungespunded” la maturare. Ca rezultat, Zwickelbier are o carbonatare destul de vivace şi formează un frumos cap de spumă, cremos.

În timp ce Kellerbier este maturată luni de zile, Zwickelbier este servită, cel mai adesea, imediat ce fermentarea ia sfârşit. Dat fiind că Zwickelbier a fost preparată cu mai puţin hamei decât Kellerbier, are o viaţă de raft mai scurtă, acesta fiind motivul principal pentru care se găseşte foarte rar în afara locurilor de producţie.

Sumar articol
Berile stil Kellerbier, Zoiglbier, Zwickelbier
Titlu articol
Berile stil Kellerbier, Zoiglbier, Zwickelbier
Descriere
În traducere, “kellerbier” înseamnă “bere de pivniţă”, cu referire la perioada de maturare la rece, numita “lagering”, şi denumeşte un stil de bere nefiltrată, bineînţeles de tip lager; este de obicei o bere puternic aromatizată cu hamei.
Autor