Cred că a sosit momentul să vă povestesc câte ceva despre piețele de alimente pe care le-am vizitat. V-am menționat în primul episod că am petrecut ultimele zile ale sejurului în Vietnam într-o excursie în valea Sa Pa. Vorbesc despre o zonă în care locuiesc mai multe minorități etnice din Vietnam; este o zonă rurală, cu multe sate și cu piețe de produse alimentare care se țin săptămânal, sâmbăta și duminica.
Piata din Bac Ha, Vietnam

Cum șansele de a întâlni persoane care vorbesc engleză sau franceză, în afara personalului din hoteluri sau agenții, sunt foarte reduse și cum mă aflam pentru prima dată în Vietnam, pentru excursie am considerat că este mai prudent să apelez la serviciile specializate ale unei agenții.
Piata din Bac Ha, Vietnam
În general, se pleacă din Hanoi vineri noaptea, cu trenul, spre orașul Lao Cai, aflat chiar la frontiera cu China. Călătoria durează circa 9 ore, iar condițiile din tren, fără să fie nemaipomenite, sunt destul de bune. Compartimentele au câte 4 cușete; paturile au așternuturi curate și sunt destul de comode, dacă nu ești prea corpolent sau prea pretențios. Ți se oferă kit-uri speciale cu obiecte de toaletă (periuță și pastă de dinți, piepten, aparat și cremă de ras). Toaletele din tren sunt și ele foarte decente, cu apă caldă, curate etc.
Piata din Bac Ha, Vietnam
Am aflat ulterior că distanța Hanoi Lao Cai se poate acoperi în doar 4-5 ore cu mașina.
Cred că agențiile propun această variantă de noapte ca să ajute căile ferate. Trenul este plin ochi cu turiști, așa că deși speram să fim norocoși și să fim doar noi doi în cușetă (eu cu soția mea), nu am avut această șansă. Toată lumea este echipată de munte, bocanci, rucsac, canadiană (în Hanoi era infernal de cald, dar Sa Pa este o zonă de munte, unde temperaturile sunt sensibil mai mici; adică sunt suportabile.
Canadienele despre care vorbeam mai sus sunt foarte subțiri și destinate momentelor, destul de numeroase, în care plouă. La dus am nimerit în cușetă cu un cuplu de italieni, la întors cu doi francezi. De altfel, francezii sunt, de departe, cei mai numeroși printre turiștii din Vietnam.
Piata din Bac Ha, Vietnam
Piata din Bac Ha, Vietnam
Am fost așteptați în Lao Cai de un ghid și un șofer. Am fost transportați cu mașina în Bac Ha, unde am și înoptat, dar nu înainte de a face un scurt drum în piața Can Cau, la circa o oră distanță de Bac Ha. Can Cau este o piață de sâmbătă și vă voi vorbi despre ea în episodul viitor.
Piata din Bac Ha, Vietnam
A doua zi, dimineața, am vizitat piața din Bac Ha. Este o piață care funcționează doar duminică și este mai prudent să fii acolo nu mai târziu de ora 10:00, asta dacă vrei să ai ce vedea. După prânz piața se stinge încet, tarabele se golesc, oamenii se aburcă pe motociclete, cu bagaje cu tot, după care pleacă fiecare încotro are treabă.
Piata din Bac Ha, Vietnam
De fapt, fuseserăm treziți pe la 7 dimineața de guițăturile îngrozite ale unui porc. La doar 20 de metri de hotel, chiar în dreptul ferestrelor noastre, un cetățean, ajutat de soție, încerca să cațere pe motocicletă un porc “ambalat” într-un sac de pânză, strâns la gură (sacul, nu porcul) cu o sfoară grosuță. Săracul animal guița și se zbătea din rasputeri și a avut câștig de cauză vreo 10-12 minute, după care a trebuit să se recunoască învins. Bărbatul a ambalat motocicleta și a pornit ca din pușcă, probabil spre piața pe care urma s-o vizităm și noi, având în spatele său una bucată nevastă și una bucată porc.
Piata din Bac Ha, Vietnam
Piata din Bac Ha, Vietnam
Piața Can Cau nu ne oferise o experiență prea plăcută în ziua anterioară, veți vedea de ce în viitorul apropiat, iar episodul porcesc de dinainte nu se dovedise nici el prea îmbietor, așa că am mers în piață cam cu inima îndoită, neștiind prea bine la ce să ne așteptăm.
Primisem asigurările ghidului că Bac Ha nu semăna cu Can Cau în privința piețelor, dar engleza sa era destul de aproximativă și pronunția cam bolovănoasă, așa că nu aș fi băgat mâna în foc că înțelesesem corect ceea ce spusese. Până la urmă, însă, totul a ieșit bine, iar piața din Bac Ha chiar ne-a plăcut… în mare.
Piata din Bac Ha, Vietnam
Piata din Bac Ha, Vietnam
Trebuie spus că piața nu era una exclusiv alimentară. Se vindeau, pe lâncă alimente și mâncare gata preparată, tot felul de prostii, din punctul meu de vedere: pălării, gentuțe, traiste, coșuri, mături, brățări, papuci, cămăși, piepteni, suveniruri diverse și multe alte mărunțișuri.
Piața era clar împărțită între zona alimentară și cea nealimentară, dar fără ca acest lucru să fie făcut cu garduri sau despărțituri. Pur și simplu, tarabele care vindeau haine suveniruri și alte alea erau grupate separat.
Piata din Bac Ha, Vietnam
Piata din Bac Ha, Vietnam
Însăși piața alimentară era destul de bine împărțită pe domenii: fructele și legumele într-o parte, păsările în alta, porcii și taurii erau fiecare separați, cîinii la fel (da, din păcate cîinii sunt văzuți în Vietnam ca o sursă de proteine), piața de carne era și ea delimitată. Aceasta din urmă era doar pentru cei cu stomacuri mai tari, căci puteai găsi acolo tot felul de “minuni” pe care un occidental nu prea ar fi fost tentat să le guste: pisici și câini întregi sau tranșați, penisuri testicule și mațe de cal, diverse organe și cărnuri provenite de la porci, vite, pui etc.
Piata din Bac Ha, Vietnam
Piata din Bac Ha, Vietnam
Pe lângă exotismul unor exponate, locul nici nu arăta prea curat. Cărnurile stăteau în soare, sub bâzâiala muștelor. Nu aș fi cumpărat nimic, recunosc, deși mulți dintre cei care vindeau carne sau care găteau purtau mănuși de protecție, ca și apărători de gură. Nici măcar nu am fost tentat să gust ceea ce se vindea gata gătit în diverse locuri. În unele cazuri nu eram lămurit ce bucăți de carne și de la ce animal sunt gătite acolo, iar în totalitatea situațiilor nu mă puteam opri să mă gândesc la muștele care bâzâiau carnea doar la câțiva metri distanță.
M-am mulțumit, deci, să trec pe acolo observând lucrurile și păstrându-mi eventualul apetit pentru o masă luată la vreunul dintre restaurantele din oraș. Măcar acolo nu vedeam materia primă…
Piata din Bac Ha, Vietnam
Piata din Bac Ha, Vietnam
Una dintre caracteristicile pieții erau… vuvuzelele. La început mă distra copios să văd băbuțe știrbe (erau destule prin piață și se numărau printre cele mai active suflătoare), pe la 80 de primăveri fiecare, suflând cu foc în trompețelele alea, dar după o vreme am început să mă cam enervez.
Cred că 90% dintre vânzători ăși goleau bojocii non-stop în drăciile alea de vuvuzele. Vroiau să atragă atenția turiștilor, dar ar fi trebuit să le spună cineva că nu reușeau deloc acest lucru. Scheunatul vuvuzelic era continuu și venea din toate părțile; era imposibil ca cineva să se detașeze din acea cacofonie stranie și neplăcută urechilor. La un moment dat, cum începuseră să-mi țiuie “ascultătoarele”, m-am concentrat să nu mă mai gândesc la vacarm și cred că am și reușit. Am rezistat până la sfârșitul turului și am plecat de acolo cu timpanele întregi.
Piata din Bac Ha, Vietnam
Piata din Bac Ha, Vietnam
În rest, piața a fost plăcută. Am văzut o sumedenie de oameni, femei în special (ghidul susținea că bărbații erau la băut, lăsând în grija femeilor vânzarea… adică munca, dacă mă înțelegeți; ei preferau să trudească la o damigeană cu “happy water”, cum o numea ghidul – aceasta îi făcea fericiți pe bărbați, nu știu dacă și pe femei, măcar indirect, cum este cazul la noi cu vinul roșu -, o băutură fermentată dintr-un amestec de faguri de miere și apă), oferind produse proaspete: multe fructe, multe legume, mirodenii, faguri de miere (trebuiau să bea și alții happy water, nu doar bărbații lor), tutun, orez, fasole etc. Unele găteau pentru cei flămânzi, mai ales carne și legume pe grătar și în baie de ulei.
Piata din Bac Ha, Vietnam
Piata din Bac Ha, Vietnam
Multe dintre femei erau îmbrăcate în portul național. Ghidul știa totul pe de rost, se saluta cu cei din piață și ne spunea din ce naționalitate face parte fiecare femeie. Costumele rau foarte colorate și îmi păreau groase pentru luna august, dar sunt sigur că toleranța localnicilor la căldură este cu totul alta decît a mea. În mod ciudat, costumele tradiționale erau completate cu papuci de plastic sau cizme de cauciuc. Multe dintre femei se adăposteau de soare sub umbrele. Am înțeles că nici aici, similar Thailandei și Cambodgiei, localnicii nu vor să fie bronzați. Pioelea albă, în cultura locală, înseamnă un statut social mai înalt: cine este alb are îndeajuns de mulți bani cât să nu fie silit să muncească în aer liber.
Piata din Bac Ha, Vietnam
Piata din Bac Ha, Vietnam
Zona unde se comercializau animale a fost și ea interesantă. Am văzut bivoli de apă, păsări de tot felul și porci. Nu am văzut pește și nici fructe de mare, căci eram la munte, departe de ocean. În schimb am văzut păsări mici, cu sutele, cumpărate pentru calitățile lor de a cânta, dar și pentru a fi antrenate pentru lupte. Vietnamezii, mai ales cei din nord, sunt înnebuniți dupălupte de greieri, câini, cocoși, bivoli de apă și păsări. Habar nu am cum se desfășoară aceste lupte și nici nu cred că aș suporta să văd vreuna (probabil că după standardele vietnameze sunt un papă-lapte). Să nu credeți că îi judec pe localnici, doar înregistrez lucrurile. Este cultura lor, este veche de mii de ani și li se potrivește. Dacă aș fi fost crescut acolo poate că, cine știe, și eu aș fi putut deveni foarte ușor antrenor de greieri de luptă, de exemplu.
Piata din Bac Ha, Vietnam
Piata din Bac Ha, Vietnam
Oricum, nu prea are rost să vă mai plictisesc, cred că fotografiile spun mai mult și mai bine decât aș putea s-o fac eu scriind. Am preferat să fotografiez persoane, nu produse, și am ales să pozez doar lucrurile care mi-au plăcut.
În episodul următor, despre piața din Cau Cau.