Ori de câte ori este posibil prefer să-mi prepar singur amestecurile de condimente. Pe lângă faptul că tocatul şi pisatul îmi dau o senzaţie de confort şi mă fac să mă simt mai aproape de tradiţiile culinare, şi rezultatul final este mult mai aromat şi mai gustos.

Aşa cum există mai multe tipuri de bere, tot aşa există mai multe tipuri de oţet din bere. De fapt, există doar câteva tipuri de oţet din bere, dar tot avem de-a face cu o varietate pe care mulţi dintre noi, probabil, nici nu am fi bănuit-o.

Oţeturile din legume sunt foarte potrivite pentru a asezona salatele şi preparatele vegetariene (mai ales acelea care conţin în stare crudă şi leguma sursă a oţetului) şi merg foarte bine cu uleiurile care se extrag din măsline şi nuci sau alune.

În ce priveşte oţetul de şampanie, toată lumea pare a fi de acord că este un oţet premium. Este un oţet ceva mai scump, rafinat şi delicat. Culoarea sa este gălbuie şi strălucitoare, iar aroma este plăcută, sofisticată şi subtilă.

Oţetul de miere este ideal pentru asezonarea vinegretelor fine şi pentru prepararea dressing-urilor (sosuri reci) pentru salate, pui şi fructe de mare. În principiu trebuie alăturat ingredientelor cu gust ne-pregnant, ca să-şi poată pune în valoare savoarea fină şi rafinată.