Dacia reuşea să producă o mare cantitate de alimente, iar populaţia sa nu era îndeajuns de numeroasă pentru a se confrunta cu lipsuri şi foamete.

Aceşti mici producători sunt garanţia că modul tradiţional de a ne hrăni va supravieţui. Mare grijă să nu îi pierdem. O legislaţie mai relaxată şi mai multe târguri ca acesta ar rezolva parţial problema.

Am dat ieri (vineri) o scurtă raită la târgul numit “Hai la moşi!”, care se ţine lângă Muzeul Ţăranului. De ce doar o raită scurtă? Fiindcă era doar prima zi a evenimentului şi ştiam, din experienţe similare, că în prima zi activitatea este, de obicei, mai “subţire”.

Nu-mi venea să cred că don’ Nicu, mustăciosul cel simpatic cu care glumeam mereu, care mă saluta de fiecare dată ca pe un prieten, care oferea clientelor câte o floare, care se întrecea în curtoazie era, de fapt, un banal hoţ.

Punctul forte al micului magazin sunt produsele tradiţionale româneşti: brânzeturi, mezeluri, raţe, pate de gâscă şi de raţă, vânat, pui, zacuscă, gemuri, murături, vinuri, uleiuri, condimente etc.