Când miros o boia de calitate bună, am mereu aceeaşi reacţie: îmi umplu nasul cu aroma sa, închid ochii şi oftez de plăcere. Este o aromă absolut deosebită, comparabilă pentru mine, ca plăcere pe care mi-o produce, cu aroma de busuioc, rozmarin, mentă, ghimbir şi lemongrass.

Lisabona merită cu prisosinţă să fie vizitată. Ştie să ţi se agaţe de suflet şi să se facă iubită. Plimbaţi-vă, ascultaţi fado, beţi un Vinho Verde rece ca gheaţa şi comandaţi mâncare simplă: peşte la grătar, creveţi cu usturoi, fripturi… nu vă complicaţi cu mâncarea lor gătită. Şi , mai ales, nu uitaţi de pasteis, doar pentru ele şi tot merită bătut drumul până acolo.

Dacă în zilele următoare răspund mai greu la comentarii, sau postez un nou articol cu oarece întârziere, ceea ce în condiţii normale nu aş face, sper să fiu scuzat, căci sunt în concediu. Mă întorc repede!