Cand tin aceste demonstratii uit de criza, de politica, de mitocani, de idioti si de trogloditi. Mai mult, ma incarc cu speranta. Cu speranta ca lucrurile frumoase voi dainui datorita acestui mic public de persoane curioase, care investeste timp, munca si bani pentru a invata lucruri noi, pe care sper sa le puna in practica si sa le transmita apoi mai departe.

Trăgând linie şi încercând să fiu cât mai obiectiv, am fost poate un pic dezamăgit. Poate că am devenit eu prea pretenţios, poate că mă dusesem acolo cu aşteptări prea mari, poate că nu mai reuşesc să văd lucrurile cu ochii clientului obişnuit şi sunt „tarat” deja de o deformaţie profesională.

Statisticile îmi oferă posibilitatea de a vedea ce cuvinte cheie tastează cititorii care ajung să-mi viziteze blogul. Mi-am dat seama că nu toţi aceştia găsesc ceea ce au căutat şi că, de fapt, ajung în pagini care nu-i interesează. Motoarele astea de căutare ne mai joacă unele feste… Voi încerca să-i ajut pe cititori, foarte [...]

Bangkok… Un exemplu tipic de dezvoltare urbana, aberanta si ametitoare, avand ca rezultat o aglomerare de 15 milioane de oameni. Este cel mai ticsit, cel mai zgomotos, cel mai poluat si cel mai murdar oras pe care l-am vazut vreodata. Cu toate acestea, m-am indragostit de el pentru totdeauna.