Nu-mi venea să cred că don’ Nicu, mustăciosul cel simpatic cu care glumeam mereu, care mă saluta de fiecare dată ca pe un prieten, care oferea clientelor câte o floare, care se întrecea în curtoazie era, de fapt, un banal hoţ.

Punctul forte al micului magazin sunt produsele tradiţionale româneşti: brânzeturi, mezeluri, raţe, pate de gâscă şi de raţă, vânat, pui, zacuscă, gemuri, murături, vinuri, uleiuri, condimente etc.

Lisabona merită cu prisosinţă să fie vizitată. Ştie să ţi se agaţe de suflet şi să se facă iubită. Plimbaţi-vă, ascultaţi fado, beţi un Vinho Verde rece ca gheaţa şi comandaţi mâncare simplă: peşte la grătar, creveţi cu usturoi, fripturi… nu vă complicaţi cu mâncarea lor gătită. Şi , mai ales, nu uitaţi de pasteis, doar pentru ele şi tot merită bătut drumul până acolo.