Pe 8 februarie 2009 am publicat primul material de pe acest blog. Pe atunci nu stiam în ce ma bag, dar astazi stiu ca am început un lucru care avea sa-mi schimbe total viata. A facut-o din prima zi si o face în continuare.
De exemplu, rutina zilnica. Timp de peste 3 ani am publicat cate un articol în fiecare zi, permitandu-mi sa „chiulesc” doar în zile foarte speciale: Craciun, Revelion, Pasti. Este vorba despre mii de ore de munca în fiecare an si nu neaparat volumul de munca este lucrul cel mai greu de sustinut, ci ritmul intens si, mai ales, constant. Scormoneala zilnica dupa subiecte care, la acel moment, par interesante si de luat în seama. Daca nu ai o doza de tenacitate si de sacrificu personal, de masochism daca doriti, este greu sa mentii în viata un blog.
În ultima vreme am mai îmblanzit ritmul, stabilindu-ma la doar 5 articole pe saptamana, desi si asa a început sa mi se para greu de tinut. Pasiunea pentru gatit si povestit nu mi-a pierit, dar activitatea mea s-a mutat treptat din zona, sa-i zicem teoretico-experimentala, în cea „industriala”, în care trebuie sa pregatesc evenimente pentru zeci de persoane. Un eveniment ia timp; este vorba despre alegerea temei si a meniului, documentare, promovare, vanzare, aprovizionare, gatit, prezentare, socoteli financiare s.a.m.d. Uneori este epuizant.
O alta schimbare a fost modul în care îmi castig banii. În 2009 faceam înca grafica pentru site-uri si jocuri pe computer, animatii, muzica, game-design. În ultimii 3 ani am trait doar din gatit; mai exact, direct sau indirect din acest blog. Desi nu prea mi-a adus bani direct, din publicitate sa zicem, el mi-a adus notorietate si credibilitate si mi-a permis sa ajung fie sa îmi creez propriile ocazii de a castiga bani, fie sa fiu contactat de companii care au gasit eficienta colaborarea cu mine. Credeti-ma, din punct de vedere profesional nimic nu este mai placut decat sa castigi bani facand ceea ce îti place. Nu ma pot lauda ca „am facut bani” cu adevarat, dar am putut trai decent transformandu-mi hobby-ul în meserie. Din acest punct de vedere sunt un mare norocos. Sau, cum îmi spune un bun prieten, mi-am facut singur norocul.
O alta schimbare importanta pe care acest blog a adus-o în viata mea au fost prietenii si cunostintele. Pot da spun ca în afara de cativa prieteni foarte vechi, cu care ma stiu de multe zeci de ani, celelalte persoane din viata mea sunt cunoscute în ultimii ani, direct sau indirect datorita acestui blog. Oameni deosebiti, alaturi de care ma simt bine, cu care pot comunica si care îmi umplu viata.
Dar cea mai grozava schimbare, un mare cadou pe care mi l-a facut si continua sa mi-l faca blogul meu, este faptul ca îmi da un scop în viata si îmi ofera sansa de a progresa, învatand din propriile greseli sau de la persoane interesante si competente.
Iata ca sambata s-au împlinit 5 ani de cand am început blogul: 1630 de materiale publicate, din care 843 retete. Mult si, parca, putin în acelasi timp. Am pasit în cel de-al saselea an de „blogareala” si, coincidenta sau nu, tot acum am început un alt proiect, legat si el, prin mai multe fire vizibile si invizibile, tot de blog. Poate ultimul meu proiect important, caci vreau sa dureze si sa ma tina în priza cat mai multi ani. Va voi povesti despre el atunci cand se va urni cu adevarat. Adica repede, sper eu.
Pana atunci, multumesc celor care au inclus acest blog în viata lor. Cred ca am progresat împreuna si ca ne-am influentat reciproc. Ştiu ca a urmari un blog presupune pasiune, tenacitate si îngaduinta, lucruri care nu sunt la îndemana oricui. Apreciez faptul ca mi-ati daruit, de cele mai multe ori în mod anonim, o parte din timpul dvs.
Oh, la multi ani! Pentru mine reprezinti ceva special – blogul si Radu Popovici impreuna, ca nu se poate altfel, te reprezinta. Nicaieri nu gasesc un loc mai concis si bine documentat in domeniile mele de interes si retete, tehnici mai ales in gastronomii exotice. Poate ca nu am spus-o de prea multe ori dar respectul pentru munca de documentare si de structurare a informatiilor pe care o faci este greu de exprimat. Eu pot sa inteleg asta pentru ca nu sunt capabila sa fac asa ceva, mai ales la acest nivel. Mie mi-a intarit pasiunea si dorinta de cunoastere, deci iti multumesc din suflet ca ai decis la un moment dat sa imparti cu noi toate astea.
@Elena Toma: Cuvintele acestea venind de la un blogger culinar cu, deja, ceva experienta inseamna mult pentru mine. Ma bucur ca te-am cunoscut: iata un motiv in plus pentru care sunt ecunoscator acestui blog. 🙂
La cat mai multi ani in continuare 🙂
@Nico: Multumesc frumos. 🙂
Am inceput sa urmaresc blogul tau acum 4 ani. Dupa ce te-am vazut mai intai ”pe sticla”. Ce am remarcat imediat a fost pasiunea. Care nu pare sa fi slabit deloc in acesti ani. Felicitari! Succes mai departe!
Cum adica ”inca 20 de ani de munca”? Parca ziceai ca faci ce-ti place.
Astept cu interes articolul ”50 spre 60”. Si sa nu cumva sa scrii atunci ca ai obosit sau ca te-ai plictisit. Ca daca da, o sa fim tare dezamagiti… :).
@Cami: Peste 20 ani nu voi mai putea mentine ritmul… cel putin asa cred. Peste 50 in mod sigur. 🙂
Felicitari binemeritate ! Sper sa-ti aduca in continuare bucurie si implinire sufleteasca si financiara. Chiar daca ti-am gasit site-ul intamplator, mai tarziu este cel pe care il urmaresc cu cea mai mare placere si atentie. Pentru mine este imbinarea cea mai buna de retete bune prezentate exact, tehnici de gatit, cultura gastronomica, folosirea placuta si corecta a limbii romane cat si o prezentare ordonata si frumoasa in pagina.
Eu nu m-am plictisit sa-ti urmaresc cu interes site-ul.
Multa sanatate (la minte, trup si suflet) si … va urma.
@Stanescu Mirela: Iti multumesc si eu pentru prezenta constanta si pentru atitudinea constructiva si echilibrata. Multa sanatate sa avem toti!
La Multi Ani, Radu! Desi nu comentez des, te citesc mereu, prin rss. Mult succes cu noul proiect!
@Cristi: Multumesc, Eu trebuie sa-mi cer scuze, am fost atat de absorbit in ultime vreme cu acest proiect si cu diverse alte probleme, incat am fost absent acolo unde nu ar fi trebuit. SPer sa remediez asta cat mai repede.
Felicitari! La cat mai multi ani si multumesc pentru tot!
Gandeste-te ca, teoretic, acest site este nemuritor. El va pluti online indiferent de cat de des vei putea sau nu sa postezi.
Eu am dat de blogul tau pe vremea cand n-aveam nici un habar despre zona culinara, nu stiam cine esti si ce legaturi ai, doar atat imi amintesc, am intrat, rasfoit, citit cateva retete/articole si stiu precis ca mi-am spus ca “asta este un blog serios!”. Si asa a ramas pt. mine, desi un pic auster, nu ma intreba de ce ca habar nu am.
Nefericirea noastra a celor care nu traim din asta si blogul este in stadiul de hobby, urmare a unei pasiuni aproape greu de inteles de cei din jur, este ca sacrificiul despre care vorbesti este perceput de catre membrii familiei ca pe o inutilitate care ii afecteaza si tin sa iti aminteasca asta zi de zi si ceas de ceas, precum picatura chinezeasca. Au dreptatea lor dar eu acum mi-as amputa sufletul ca sa renunt la tot 🙁
Cand o spui cu voce tare suna cam rau! hahaha … Dar sa stii ca sunt constient de asta si imi asum eventualele parti negative. Si crede-ma ca s-ar putea si altfel dar nu cred ca ar fi de ajutor pentru nici unul dintre noi … hahaha
@cristi-j: Normal ca intr-o “familie” se poate si mai rau, de ambele parti, dar, asa cum ai zis, lucrul acesta nu ar ajuta nimanui. Totul spre binele “miresei”. 🙂
Si la inca pe putin de 3-4 ori pe atat, Radu. Nu te perii, ca nu e nevoie, ne cunoastem de prea mult timp, dar blogul tau reprezinta sursa mea de inspiratie cand nu-mi este nevasta acasa si nu stiu ce sa fac cu ceea ce am prin figider 🙂
La multi ani si succes in noua provocare.
@Nelu_Achim: Multumesc, prietene. Totusi, hai sa nu exageram… inca 20 de ani de munca? 🙂
Felicitari! Intr-adevar e unul din site-urile in care am gasit informatie “teoretica”, pe care mi-o doream, nu doar retete si aplicatii practice. Si unul din motivele pentru care am hotarat la inceputul anului sa-l revigorez blogul din domeniu, vazand consecventa ta. Mi-am dat seama ca se poate. Si dupa 2 luni pot zice ca da, e greu sa ai cate un post in fiecare zi, e foarte greu, dar placerea e mare, mai ales cand vezi oameni care spun ca ceea ce faci tu ii ajuta… Eu sunt doar la inceput de drum, insa mi-ar place ca peste cativa ani sa ajung sa scriu un astfel de post…
@Ionut: Iti tin pumnii si iti doresc sa mentii blogul atata timp cat iti face placere sa lucrezi la el.
Frumos !
Deja 5 ani ? Mai bine sa nu ma gandesc la asta … hahaha
Chiar daca n-o sa ma apuc sa insir toate urarile si cuvintele frumoase pe care le stiu sper ca iti dai seama cat de mult inseamna acest blog pentru mine si cat de mult iti doresc si imi doresc sa fie cat mai bun, frumos si destept. Si asta inseamna in primul rand ca tu sa fii asa ! Multi ani inainte si sa-ti iasa bine tot ce-ti propui !
Acestea fiind zise, la cat e petrecerea si unde ? hahaha
@cristi-j: Da, stiu ca ma tratezi ca o soacra carcotasa, eu fiind ginerele care s-a insurat cu blogul tau. 🙂
Multumesc mult pentru tot.
Petrecerea sper sa fie luna viitoare, legata poate de proiectul pe care l-am amintit in articol.
la multi ani, la fel de frumosi ca pina acum! si felicitari din inima, pt.mine retetele lui radu nu este un blog ci un brand ce inseamna, munca, daruire, consecventa, perseverenta, informatie justa si valoare. 🙂
@simona: Multumesc mult pentru aceste cuvinte frumoase si pentru consecventa cu care vizitezi acest blog.