Pe 8 februarie 2009 am publicat primul material de pe acest blog. Pe atunci nu ştiam în ce mă bag, dar astăzi ştiu că am început un lucru care avea să-mi schimbe total viaţa. A făcut-o din prima zi şi o face în continuare.

De exemplu, rutina zilnică. Timp de peste 3 ani am publicat câte un articol în fiecare zi, permiţându-mi să „chiulesc” doar în zile foarte speciale: Crăciun, Revelion, Paşti. Este vorba despre mii de ore de muncă în fiecare an şi nu neapărat volumul de muncă este lucrul cel mai greu de susţinut, ci ritmul intens şi, mai ales, constant. Scormoneala zilnică după subiecte care, la acel moment, par interesante şi de luat în seamă. Dacă nu ai o doză de tenacitate şi de sacrificu personal, de masochism dacă doriţi, este greu să menţii în viaţă un blog.
În ultima vreme am mai îmblânzit ritmul, stabilindu-mă la doar 5 articole pe săptămână, deşi şi aşa a început să mi se pară greu de ţinut. Pasiunea pentru gătit şi povestit nu mi-a pierit, dar activitatea mea s-a mutat treptat din zona, să-i zicem teoretico-experimentală, în cea „industrială”, în care trebuie să pregătesc evenimente pentru zeci de persoane. Un eveniment ia timp; este vorba despre alegerea temei şi a meniului, documentare, promovare, vânzare, aprovizionare, gătit, prezentare, socoteli financiare ş.a.m.d. Uneori este epuizant.

O altă schimbare a fost modul în care îmi câştig banii. În 2009 făceam încă grafică pentru site-uri şi jocuri pe computer, animaţii, muzică, game-design. În ultimii 3 ani am trăit doar din gătit; mai exact, direct sau indirect din acest blog. Deşi nu prea mi-a adus bani direct, din publicitate să zicem, el mi-a adus notorietate şi credibilitate şi mi-a permis să ajung fie să îmi creez propriile ocazii de a câştiga bani, fie să fiu contactat de companii care au găsit eficientă colaborarea cu mine. Credeţi-mă, din punct de vedere profesional nimic nu este mai plăcut decât să câştigi bani făcând ceea ce îţi place. Nu mă pot lăuda că „am făcut bani” cu adevărat, dar am putut trăi decent transformându-mi hobby-ul în meserie. Din acest punct de vedere sunt un mare norocos. Sau, cum îmi spune un bun prieten, mi-am făcut singur norocul.

O altă schimbare importantă pe care acest blog a adus-o în viaţa mea au fost prietenii şi cunoştinţele. Pot dă spun că în afară de câţiva prieteni foarte vechi, cu care mă ştiu de multe zeci de ani, celelalte persoane din viaţa mea sunt cunoscute în ultimii ani, direct sau indirect datorită acestui blog. Oameni deosebiţi, alături de care mă simt bine, cu care pot comunica şi care îmi umplu viaţa.

Dar cea mai grozavă schimbare, un mare cadou pe care mi l-a făcut şi continuă să mi-l facă blogul meu, este faptul că îmi dă un scop în viaţă şi îmi oferă şansa de a progresa, învăţând din propriile greşeli sau de la persoane interesante şi competente.

Iată că sâmbătă s-au împlinit 5 ani de când am început blogul: 1630 de materiale publicate, din care 843 reţete. Mult şi, parcă, puţin în acelaşi timp. Am păşit în cel de-al şaselea an de „blogăreală” şi, coincidenţă sau nu, tot acum am început un alt proiect, legat şi el, prin mai multe fire vizibile şi invizibile, tot de blog. Poate ultimul meu proiect important, căci vreau să dureze şi să mă ţină în priză cât mai mulţi ani. Vă voi povesti despre el atunci când se va urni cu adevărat. Adică repede, sper eu.

Până atunci, mulţumesc celor care au inclus acest blog în viaţa lor. Cred că am progresat împreună şi că ne-am influenţat reciproc. Ştiu că a urmări un blog presupune pasiune, tenacitate şi îngăduinţă, lucruri care nu sunt la îndemâna oricui. Apreciez faptul că mi-aţi dăruit, de cele mai multe ori în mod anonim, o parte din timpul dvs.