7 arome româneşti – amestec de tip pastă

În articolul anterior am descris considerentele pe baza cărora am abordat crearea unui amestec de condimente folositor în bucătăria românească, aşa că nu voi mai reveni la ele.
Bineînţeles, spre deosebire de amestecurile de condimente de tip pudră, care folosesc ingrediente uscate (boabe, seminţe, frunze uscate etc.), amestecurile de tip pastă sunt orientate şi spre condimente vegetale proaspete, care să ofere combinaţiei „umezeala” necesară legării ingredientelor.

Iată reţeta de bază care, ca şi în cazul variantei pudră a amestecului, poate suferi diferite modificări funcţie de tipul de carne cu care este asociat şi de preferinţele fiecărui bucătar.
Ingrediente:
2 căţei de usturoi, tocaţi
1/2 ardei iute roşu, curăţat de seminţe şi vinişoare şi tocat
1 linguriţă de pastă de muştar
1/2 linguriţă de miere
1/2 linguriţă de sare
1 lingură de mieji de seminţe de floarea-soarelui, prăjiţi şi săraţi
1 lingură de verdeaţă proaspătă

Instrucţiuni:
Se pisează seminţele de floarea-soarelui într-o piuă. Se adaugă sare, usturoi şi ardei iute şi se continuă până se obţine o pastă omogenă.
Se adaugă frunzele de verdeaţă tocate şi se continuă până ce amestecul este foarte omogen.
Se combină muştarul cu miere până se omogenizeaza.
Se adaugă această mixtură la combinaţia de condimente şi se amestecă bine.
Depozitaţi pasta de condimente în recipiente bine închise, în frigider. Turnaţi deasupra ei un strat subţire de ulei de floarea-soarelui, ca să o protejaţi de oxidare. Ar trebui să-şi păstreze calităţile timp de 1-2 săptămâni.

Sfaturi:
În loc de miere se poate folosi şi zahăr, dar mierea are avantajul de a “lega” mai bine ingredientele şi de a oferi o consistenţă lipicioasă, care facilitează contactul dintre carne/legume şi pasta de condimente.

Seminţele de floarea-soarelui au rol de îngroşător şi de a da adâncime gustului. Ele adaugă un accent extrem de interesant de gust “de nucă” şi o aromă de alune care completează şi echilibrează bine restul miresmelor.

Puteţi obţine o altă culoare folosind ardei iute verde, sau galben, în locul celui roşu. Bineînţeles, se schimbă puţin şi gustul şi aroma (ardeiul iute verde are o aromă mai proaspătă şi o iuţeală mai lipsită de subtilitate).

Pentru un plus de culoare puteţi adăuga la reţeta de bază şi 1-2 linguriţe de boia dulce. Folosiţi boia de bună calitate şi veţi obţine şi un plus de aromă afumat-fructată.

În loc de muştar puteţi folosi şi oţet (sau oţet aromat cu verdeţuri) amestecat eventual cu puţin ulei de floarea-soarelui.
7 arome romanesti - pasta
Apreciere:
Pasta are o culoare foarte frumoasă şi o textură destul de omogenă (textura depinde în bună măsură de cât timp alocaţi pisării ingredientelor solide). Aroma şi gustul sunt echilibrate şi extrem de tentante.
Gustul este o combinaţie de dulce-sărat-acrişor-picant, mai puternic şi chiar mai plăcut, în opinia mea, decât cel al variantei de 7 arome româneşti pudră, iar aroma este uşor picantă şi usturoiată.

Citeste si articolul →   Pui cu mazare si mujdei

Variante:
Ca şi în cazul amestecului 7 arome româneşti de tip pudră, jonglând puţin cu verdeaţa aromată se pot obţine variaţiuni care se potrivesc mai bine cu un anumit fel de carne. Iată câteva propuneri pe care vă rog să le luaţi doar ca puncte de pornire; sunteţi liberi să asociaţi cărnii ce verdeaţă vă convine cel mai mult.
Pui – busuioc, pătrunjel, mărar, tarhon
Peşte şi fructe de mare – mentă, busuioc, mărar, pătrunjel
Porc – oregano, măghiran, salvie, cimbru, rozmarin
Vită – cimbru, măghiran, oregano
Miel – rozmarin, cimbru, tarhon
Berbecuţ – oregano, rozmarin
Vânat – cimbru, rozmarin, salvie

Accente de gust/aromă:
Ca să adaptaţi reţeta de bază a pastei de condimente cu gustul propriu, puteţi obţine diferite accente de gust / aromă adăugând la reţetă următoarele cantităţi:
Pentru un accent dulce: 1/2 linguriţă de miere
Pentru un accent dulce-amărui: 1/2 linguriţă de miere şi 1/2 linguriţă de scorţişoară
Pentru un accent dulce-acrişor: 1/2 linguriţă de miere şi 2 linguriţe de suc de lămâie
Pentru un accent dulce-acrişor-fructat: 1/2 linguriţă de miere şi 1 lingură de suc de portocală
Pentru un accent dulce-iute: 1/2 linguriţă de miere şi 1/2 ardei iute proaspăt, tocat
Pentru un accent iute: 1/2 ardei iute proaspăt, tocat şi 1-2 căţei de usturoi, tocaţi
Pentru un accent sărat: 1/2 linguriţă de sare
Pentru un accent acrişor: 2 linguriţe de suc de lămâie, sau de oţet (ori oţet aromat cu verdeţuri)
Pentru un accent acrişor-iute: 2 linguriţe de suc de lămâie şi 1/2 ardei iute proaspăt, tocat

Bineînţeles, accentele sugerate de mine se pot obţine şi cu alte ingrediente; de pildă, ardeiul iute se poate înlocui cu boia iute (acest lucru păstrează oarecum iuţeala, dar schimbă aroma şi culoarea).

Utilizare:
Am folosit varianta de bază a pastei, adăugând un accent iute. Am dublat deci cantitatea de ardei iute şi cea de usturoi. Cei care nu sunt mari amatori de usturoi pot lăsa acest surplus deoparte, limitându-se la a adăuga reţetei de bază încă jumătate de ardei iute. Am preparat deci pasta ca mai sus, folosind următoarele ingrediente:
4 căţei de usturoi, tocaţi
1 ardei iute roşu, curăţat de seminţe şi vinişoare şi tocat
1 linguriţă de pastă de muştar
1/2 linguriţă de miere
1/2 linguriţă de sare
1 lingură de mieji de seminţe de floarea-soarelui, prăjiţi şi săraţi
1 lingură de cimbru, proaspăt

Citeste si articolul →   Oua umplute cu castraveciori murati, verdeturi si branza

Ingrediente:
4 cotlete de porc (circa 400 g în total), dezosate, tăiate cubuleţe
2-4 linguriţe de amestec de condimente
2-3 linguriţe de ulei de floarea-soarelui
câteva frunze proaspete de cimbru, pentru ornat

Instucţiuni:
Se spală cotletele, se şterg prin tamponare cu prosoape de hârtie.
Se încinge uleiul într-o tigaie. Se adaugă 1 lingură din pasta de condimente şi se prăjeşte la foc mic-mediu timp de 1 minut, sau până ce începe să-şi dezvolte aroma.
Se adaugă cubuleţele de carne şi se amestecă bine ca să se acopere cu mixtura de condimente. Se măreşte flacăra şi se sotează câteva minute, până ce sunt făcute şi rumenite după preferinţă.
Gustul şi aroma sunt cu adevărat excepţionale şi vă rog să nu mă credeţi pe cuvânt: puneţi mâna şi încercaţi!
7 arome romanesti - pasta
Sfaturi:
Folosiţi 1-2 linguriţe de pastă pentru o porţie de carne. Eu am experimentat cu cantităţi între 1/2 linguriţă şi 2 linguriţe. 1/2 linguriţă este, după mine, prea puţin, apelaţi la această cantitate doar dacă sunteţi extrem de precauţi cu condimentele. Cei cărora le place gustul iute pot apela, cred eu, chiar la 2 1/2 – 3 linguriţe per porţie.

Pasta poate fi folosită şi la marinarea cărnii. O preparaţi după cum vreţi, apoi o amestecaţi cu carnea tăiată cubuleţe. O lăsaţi la marinat câteva ore (cel mai bine peste noapte) în frigider, apoi o sotaţi în puţin ulei bine încins.

O altă modalitate de a găti cu această pastă este să adăugaţi cantitatea dorită în sosul unei tocane, sau chiar într-o ciorbă picantă, şi să fierbeţi încetişor lichidul timp de 3-4 minute, amestecând ca pasta să se incorporeze uniform în lichid.


  1. Quinzelle spune:

    Revin aici si pot spune ca acele pulpe de pui cu sosul acesta minunat deja au devenit „legenda”! Am fost sunata pentru reteta :). Iubesc sa descopar chestii noi in bucatarie si sa le experimentez atunci cand am timp. Merci 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Quinzelle: Ce pot sa spun? Ma bucur ca ti-a placut aceasta „pasta de curry romaneasca”. Fiindca am avut succes cu ambele amestecuri (pudra si pasta) voi incerca si alte variante pe care le mai am in cap.

    • Radu Popovici spune:

      @Corina: Cu toate acestea, o piua este sfanta. Mir mi-este drag sa o folosesc. Am impresia ca astfel sunt conectat mai intim cu ingredientele. Le pot respira altfel aromele. 🙂

  2. Sylvia spune:

    Foarte mult imi place si reteta asta excelenta combinatia. Si scuze ca intervin dar vroiam sa spun experienta mea cu blenderul 🙂 si amestecul de semintele . Eu am facut cu un blender mic special pentru maruntit verdeturi, legume si carne de la Moulinex si problema este ca nu se maruntesc uniform semintele ( avand diferite texturi, eu pusesem si anason si coriandru si alte seminte aromate ) si se zgarie peretii vasului foarte tare.

  3. memphis spune:

    Uite ca eu ma incadrez in noile cerinte. 🙂 Am facut pasta si am folosit-o alaturi de carne de pui. Este exceptionala. Nu exagerez, desi am ceva practica si eu cu gatitul, si m-a impresionat. Felicitari. Poate mai vii si cu alte variante.
    Praful 7 arome este pe lista de activitati de saptamana asta. Sunt curios.

    • Radu Popovici spune:

      @Corina: Nu se mai accepta comentarii de acest fel. Se accepta doar: am facut si eu, am mancat si ne-a placut sau nu ne-a placut. 🙂

  4. Quinzelle spune:

    Hello!
    I-am multumit lui Radu peste reteta asta si v-o recomand! Ieri am dibuit-o si am si incercat-o! Este ceva….nu am cuvinte. Am avut musafiri si mai ca s-au luptat pe sos. Mai vreau! 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Quinzelle: Daca mai vrei, nu este o problema decat de timp. ESte foarte cald si nu prea am chef sa intru la „cratita”. 🙁

    • Radu Popovici spune:

      @andra: Da este mustarul din comert vandut in borcanele, sub forma de pasta. In comert mai este mustar sub forma de seminte sau seminte macinate. Poti folosi orice tip de mustar (pasta) doresti. Eu am folosit, bineinteles ( 🙂 ), unul mai iute.

  5. cristi-j spune:

    daca suna a drog ar trebui si pretul sa fie mai mare … hahaha
    ce zici de „pasta-n-piua” ? hahaha . si in functie de numarul de ingrediente si de culoarea rezultata pasta-n-piua cu 5,6,7,8 arome / galbena,verde,rosie,maro … „pasta-n-piua romaneasca verde cu 7 arome a la radu” iti trebuie o eticheta foarte mare ! hahaha si desigur ar fi „pudra-n-piua” si „lichid-n-blender” …

  6. Adrian Stefan spune:

    Asa este, ma refeream la culoarea rosiatica si a fost bineinteles o gluma. Cred ca surprinzatoare a fost si initiativa, caci nu este usor sa incerci sa propui ceva inedit si sa te expui catorva mii de „datatori cu parerea”. La noi toata lumea se pricepe la tot si la nimic si cand cineva incearca ceva constructiv multi sar sa-i puna bete in roate in loc sa ajute. Chestia cu capra vecinului este atat de adevarata. Chiar ma mir ca absolut toate comentariile au fost constructive. Ma tot astept sa apara cineva care sa critice ca la usa cortului.

  7. cristi-j spune:

    ar fi bine sa fie surprinzatoare doar initiativa .
    dar de ce „martian”? poate fi „praf de baragan” sau „praf de campia romana” sau variante regionale „dobrogean , moldovean , muntean , ardelean , banatean , etc” sau poate clasicul „praf romanesc”cunoscut si ca „praful de pe toba” sau suna mai bine „praful de pe tigaie/oala/cratita” , praf sa fie … si pulbere . pulbere aromata … hahaha .

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Probabil se referea la culoarea rosie. Suna nostim, dar nu este potrivit ca nume de condiment. M-am gandit si la „prafuri”, dar imi suna a drog. 🙂

      • ConstantinV spune:

        Felicitari pentru articol. Si acesta mi-a mers la suflet.

        Numele ar trebui sa fie scurt, usor de retinut si usor de pronuntat (pentru straini). Ar putea fi si unul inventat.
        Am auzit la calalul TV F&H spunandu-se la avat : somon unguresc(!?)
        S-ar putea denumi, de ex. : romanian curry! Sau romanian karry, etc.

  8. RamonaA spune:

    Foarte interesant 🙂
    Mi-a plãcut articolul si in special partea cu Accente de gust/aromã…intru la dulce/acrisor/fructat.
    Am sã fac aceastã pasta, mã tenteazã 🙂

  9. cristi-j spune:

    numele nu e rau si nu e nici o problema cu uscat / pasta dar cand au aceleasi ingrediente , in acest caz ingredientele sunt aproape complet diferite si parca ar trebui si numele sa fie diferite .
    e foarte bine ca l-ai publicat , uneori chiar si lucrurile evidente trebuiesc subliniate doar ca parca n-ar fi in regula sa fie primit cu surprindere . sau poate amestecul „romanesc” se numeste vegeta/delikat … hehehe . si ar fi foarte bine sa existe un amestec pe aceleasi principii ale amestecurilor cunoscute dar cu ingrediente „traditionale” romanesti . bafta sa-l faci cunoscut si acceptat !

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Ai dreptate, ar fi trebuit sa contina cam aceleasi ingrediente. Nu am insa nume alternative. Inca o data, astept propuneri. 🙂 In ce priveste surprinderea, poate dovedeste ca nu este un lucru evident pantru cea mai mare parte a celor care gatesc. Sau a fost surprinzatoare doar initiativa?

  10. Adrian Stefan spune:

    Daca mi se permite si mie o interventie, marturisesc ca imi plac mult ambele variante de amestec. Nu ma pricep bine la gatit, dar mi se pare extrem de important faptul ca am la indemana toate ingredientele. Nu mai este nevoie sa umblu ore in sir prin Bucuresti ca sa cumpar garam masala sau alt amestec. In plus vreau ca mancarea sa aiba gust bun si aroma deosebita chiar daca nu este indiana sau chinezeasca sau din alta tara asiatica.
    In ce priveste numele, nu cred ca are mare importanta. Este de ajuns ca amestecurile sa placa si se vor adopta indiferent de denumire. Parca „5 arome chinezesti” sau „condimente fierbinti” suna mai bine? Le poti numi „roseata” sau „praf martian”, dar asta nu le va schimba gustul si aroma.

    • Radu Popovici spune:

      @Adrian Stefan: Asa este, am urmarit ca ingredientele sa fie disponibile peste tot si in permanenta. In ce priveste „praful martian”, mie mi se pare un nume nostim.

  11. simina spune:

    O sa-l pun, cred ca nu are scapare. 🙂 In ce priveste ultimele 2 comentarii, eu cred ca este foarte bine ca ai aplicat la prepararea amestecurilor metode proprii altor bucatarii, mai versate in utilizarea lor. De ce sa nu imprumutam, daca ne este de folos? Parca atunci cand am preluat maioneza frecatul oualor cu ulei era tipic romanesc? A devenit intre timp.
    In ce priveste numele, mie imi place. Imi place si ca ai folosit adjectivul „romanesc”. Pe mine ma face sa ma simt un piculet mandra ca putem avea si noi astel de mici inovatii in bucatarie. Rugamintea mea este chiar sa incerci si alte variante de amestecuri si sa le publici imediat, chiar daca nu te multumeste numele. Ai putea incerca si „vedeturi romanesti” ca varianta la cele de Provence; cu variatii de verdeturi ardelenesti, moldovenestil dobrogene, muntene, banatene etc. Imi cer scuze daca exemplele nu sunt bune, pur si simplu mi-au trecut acum prin minte si m-am gandit sa fiu de folos.

    • Radu Popovici spune:

      @simina: De fapt ideea ta nu este deloc rea! 🙂 Desigur, se pot incerca zeci de variante de amestecuri, si nu vad niciun motiv pentru care nu am face-o. Fiindca ai adus vorba despre Herbes de Provence, a fost inventat doar acum vreo 35 de ani. Si uite ca a devenit traditional frantuzesc. Deci la altii se poate, de ce nu si la noi? Macar trebuie incercat. 🙂

  12. cristi-j spune:

    ei da , asa da ! acum e cu totul altceva ! felicitari ! ma bucur pentru amestecul tau si ma bucur ca inteleg cum l-ai facut si inteleg principiile folosite . e adevarat insa ca aceste principii nu sunt deloc comune bucatariei romanesti si cu atat mai mult incercarea ta merita apreciata . dupa amestecul uscat de ieri , eu i-as spune introductiv (pentru ca , fara lipsa de respect , pentru mine semana cu inventarea apei calde) si care ar fi trebuit , macar teoretic , sa fi fost folosit intr-un fel sau altul de toti cei cat de cat curiosi in privinta gatitului , astazi e ceva mult mai interesant . multumesc pentru munca (care de altfel cred ca a fost foarte placuta) , pentru sintetizare si prezentare . am totusi 2 comentarii si sper sa nu fiu inteles gresit . de mai multe ori ne-am plans de „saracia” si proasta folosire a limbii romane in domeniul culinar . te rog evita sa aluneci in aceeasi capcana , adica parca nu merge sa folosesti acelasi termen pentru doua amestecuri aproape complet diferite . stiu ca „7 arome romanesti” e termenul generic si amestecurile nu au nume dar se poate intelege si ca toate aceste tipuri de amestecuri (uscat , pasta , lichid) le numesti 7 arome romanesti . n-as vrea sa sune ca „salata” care poate insemna o multime de lucruri foarte diverse (si laptuca si rucola si vinete coapte si varza tocata cu maioneza) … hehehe … si al doilea comentariu , nu sunt incantat ca ai folosit pentru exemplificare cotletul de porc . stiu ca e amestec romanesc si facut pentru romani si ca exista destule motive , dar totusi , cotlet de porc ? hahaha
    in rest , un mare „bravo” mai ales la prezentare, variante , accente de gust .

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Ce sa fac? Asta aveam si eu prin casa cand m-am hotarat sa fac pozele: cotlet de porc. Este o carne mai slaba decat cea de pui cu piele, este gustoasa, deci nu vad de ce ar fi o problema. A, era sa uit, si este foarte folosit in toate bucatariile. Desigur, si cea de pui este la fel de populara, dar m-am cam saturat de ea in ultimul timp.
      In ce priveste numele, avem antecedente si in alte bucatarii unde exista amestecuri in doua variante, atat uscata cat si lichida. Nici eu nu sunt foarte multumit de el, simt ca se putea mai bine, dar am intarziat publicarea articolelor vreo 2 luni tocmai fiindca nu gaseam un nume potrivit. Pana la urma am ales sa le public, punand un nume, sa zicem, „decent”. Astept insa propuneri, nu ma cramponez de el.
      Revenind la amestecul praf, poate ai dreptate. Si eu ma mir ca nu a iesit nimeni pe piata cu un astfel de amestec, care mie mi se pare floare la ureche. La fel mi se pare, de fapt, si cel pasta. Pana la urma, faptul ca nimeni nu l-a scos la inaintare il face folositor pentru cei (multi) care sunt mai putin versati in folosirea condimentelor si in experimente de acest gen. De asta l-am si publicat, caci altminteri puteam folosi linistit toata viata garam masala, curry sau 5 arome chinezesti. 🙂

  13. simina spune:

    Ieri nu mi-a dat prin cap sa intreb. 🙂 Oricum, eram chitita sa incerc mai intai pasta. Chestia cu micile avantaje poate fi inportanta. Sa vad in ce dispozitie sunt, poate incerc sa pisex in piua. Am una mare si grea, de la bunica, cred ca este de bronz sau un alt aliaj de culoare galbena.

    • Radu Popovici spune:

      @simina: Am si eu o astfel de piua, tot de la bunica, dar o folosesc mai putin acum. Am luat una de marmura, din Cora, si m-a costat 30 de lei. Este insa mai mica si nu se poate utiliza decat la cantitati relativ mici, dar mie imi acopera nevoile. In alta ordine de idei, n-ai un sot la indemana? De ce nu-l pui la munca de jos, sa piseze el in locul tau? 🙂

  14. simina spune:

    Foarte interesant din nou, Radu! M-as apuca si eu sa prepar acesata pasta. Sper ca se poate folosi si un blender, nu este musai sa le pisez in piua?

    • Radu Popovici spune:

      @simina: Ma mir ca n-ai intrebat asta si ieri. Pisatul in piua scoate mai bine in evidenta gustul si aroma ingredientelor. In plus, blenderul dezvolta si caldura, si inca nu stiu ce efect poate avea asupra amestecului; cred ca niciunul daca il gatesti imediat. Ca sa-ti dau un raspuns clar, sigur ca poti folosi si blenderul, dar sunt convins ca pisatul are mici avantaje de gust si aroma.

  15. memphis spune:

    Excelent, asa cum ma si asteptam. Atat cat pot „gusta” mental acest amestec, cred ca este exceptional. Si atat de usor de preparat!
    Ai facut bine ca n-ai insistat pe tot felul de variante care ar putea deriva din el, cred ca ai nimerit exact cantitatea de informatie suficient de densa, dar care nu plictiseste.
    Felicitari, mi-au placut mult ambele variante de 7 arome romanesti! Idee de nota 10!

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: Multumesc si ma bucur ca ti-au placut articolele. Ai dreptate cu variantele. Am in cap vreo 30, fiecare diferita putin de reteta de baza, dar cred ca pornind de la aceasta fiecare se poate juca cu ingredientele dupa cum simte nevoia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.