În articolul anterior am descris considerentele pe baza carora am abordat crearea unui amestec de condimente folositor în bucataria romaneasca, asa ca nu voi mai reveni la ele.
Bineînteles, spre deosebire de amestecurile de condimente de tip pudra, care folosesc ingrediente uscate (boabe, seminte, frunze uscate etc.), amestecurile de tip pasta sunt orientate si spre condimente vegetale proaspete, care sa ofere combinatiei „umezeala” necesara legarii ingredientelor.
Iata reteta de baza care, ca si în cazul variantei pudra a amestecului, poate suferi diferite modificari functie de tipul de carne cu care este asociat si de preferintele fiecarui bucatar.
Ingrediente:
2 catei de usturoi, tocati
1/2 ardei iute rosu, curatat de seminte si vinisoare si tocat
1 lingurita de pasta de mustar
1/2 lingurita de miere
1/2 lingurita de sare
1 lingura de mieji de seminte de floarea-soarelui, prajiti si sarati
1 lingura de verdeata proaspata
Instructiuni:
Se piseaza semintele de floarea-soarelui într-o piua. Se adauga sare, usturoi si ardei iute si se continua pana se obtine o pasta omogena.
Se adauga frunzele de verdeata tocate si se continua pana ce amestecul este foarte omogen.
Se combina mustarul cu miere pana se omogenizeaza.
Se adauga aceasta mixtura la combinatia de condimente si se amesteca bine.
Depozitati pasta de condimente în recipiente bine închise, în frigider. Turnati deasupra ei un strat subtire de ulei de floarea-soarelui, ca sa o protejati de oxidare. Ar trebui sa-si pastreze calitatile timp de 1-2 saptamani.
Sfaturi:
În loc de miere se poate folosi si zahar, dar mierea are avantajul de a “lega” mai bine ingredientele si de a oferi o consistenta lipicioasa, care faciliteaza contactul dintre carne/legume si pasta de condimente.
Semintele de floarea-soarelui au rol de îngrosator si de a da adancime gustului. Ele adauga un accent extrem de interesant de gust “de nuca” si o aroma de alune care completeaza si echilibreaza bine restul miresmelor.
Puteti obtine o alta culoare folosind ardei iute verde, sau galben, în locul celui rosu. Bineînteles, se schimba putin si gustul si aroma (ardeiul iute verde are o aroma mai proaspata si o iuteala mai lipsita de subtilitate).
Pentru un plus de culoare puteti adauga la reteta de baza si 1-2 lingurite de boia dulce. Folositi boia de buna calitate si veti obtine si un plus de aroma afumat-fructata.
În loc de mustar puteti folosi si otet (sau otet aromat cu verdeturi) amestecat eventual cu putin ulei de floarea-soarelui.
Apreciere:
Pasta are o culoare foarte frumoasa si o textura destul de omogena (textura depinde în buna masura de cat timp alocati pisarii ingredientelor solide). Aroma si gustul sunt echilibrate si extrem de tentante.
Gustul este o combinatie de dulce-sarat-acrisor-picant, mai puternic si chiar mai placut, în opinia mea, decat cel al variantei de 7 arome romanesti pudra, iar aroma este usor picanta si usturoiata.
Variante:
Ca si în cazul amestecului 7 arome romanesti de tip pudra, jongland putin cu verdeata aromata se pot obtine variatiuni care se potrivesc mai bine cu un anumit fel de carne. Iata cateva propuneri pe care va rog sa le luati doar ca puncte de pornire; sunteti liberi sa asociati carnii ce verdeata va convine cel mai mult.
Pui – busuioc, patrunjel, marar, tarhon
Peste si fructe de mare – menta, busuioc, marar, patrunjel
Porc – oregano, maghiran, salvie, cimbru, rozmarin
Vita – cimbru, maghiran, oregano
Miel – rozmarin, cimbru, tarhon
Berbecut – oregano, rozmarin
Vanat – cimbru, rozmarin, salvie
Accente de gust/aroma:
Ca sa adaptati reteta de baza a pastei de condimente cu gustul propriu, puteti obtine diferite accente de gust / aroma adaugand la reteta urmatoarele cantitati:
Pentru un accent dulce: 1/2 lingurita de miere
Pentru un accent dulce-amarui: 1/2 lingurita de miere si 1/2 lingurita de scortisoara
Pentru un accent dulce-acrisor: 1/2 lingurita de miere si 2 lingurite de suc de lamaie
Pentru un accent dulce-acrisor-fructat: 1/2 lingurita de miere si 1 lingura de suc de portocala
Pentru un accent dulce-iute: 1/2 lingurita de miere si 1/2 ardei iute proaspat, tocat
Pentru un accent iute: 1/2 ardei iute proaspat, tocat si 1-2 catei de usturoi, tocati
Pentru un accent sarat: 1/2 lingurita de sare
Pentru un accent acrisor: 2 lingurite de suc de lamaie, sau de otet (ori otet aromat cu verdeturi)
Pentru un accent acrisor-iute: 2 lingurite de suc de lamaie si 1/2 ardei iute proaspat, tocat
Bineînteles, accentele sugerate de mine se pot obtine si cu alte ingrediente; de pilda, ardeiul iute se poate înlocui cu boia iute (acest lucru pastreaza oarecum iuteala, dar schimba aroma si culoarea).
Utilizare:
Am folosit varianta de baza a pastei, adaugand un accent iute. Am dublat deci cantitatea de ardei iute si cea de usturoi. Cei care nu sunt mari amatori de usturoi pot lasa acest surplus deoparte, limitandu-se la a adauga retetei de baza înca jumatate de ardei iute. Am preparat deci pasta ca mai sus, folosind urmatoarele ingrediente:
4 catei de usturoi, tocati
1 ardei iute rosu, curatat de seminte si vinisoare si tocat
1 lingurita de pasta de mustar
1/2 lingurita de miere
1/2 lingurita de sare
1 lingura de mieji de seminte de floarea-soarelui, prajiti si sarati
1 lingura de cimbru, proaspat
Ingrediente:
4 cotlete de porc (circa 400 g în total), dezosate, taiate cubulete
2-4 lingurite de amestec de condimente
2-3 lingurite de ulei de floarea-soarelui
cateva frunze proaspete de cimbru, pentru ornat
Instuctiuni:
Se spala cotletele, se sterg prin tamponare cu prosoape de hartie.
Se încinge uleiul într-o tigaie. Se adauga 1 lingura din pasta de condimente si se prajeste la foc mic-mediu timp de 1 minut, sau pana ce începe sa-si dezvolte aroma.
Se adauga cubuletele de carne si se amesteca bine ca sa se acopere cu mixtura de condimente. Se mareste flacara si se soteaza cateva minute, pana ce sunt facute si rumenite dupa preferinta.
Gustul si aroma sunt cu adevarat exceptionale si va rog sa nu ma credeti pe cuvant: puneti mana si încercati!
Sfaturi:
Folositi 1-2 lingurite de pasta pentru o portie de carne. Eu am experimentat cu cantitati între 1/2 lingurita si 2 lingurite. 1/2 lingurita este, dupa mine, prea putin, apelati la aceasta cantitate doar daca sunteti extrem de precauti cu condimentele. Cei carora le place gustul iute pot apela, cred eu, chiar la 2 1/2 – 3 lingurite per portie.
Pasta poate fi folosita si la marinarea carnii. O preparati dupa cum vreti, apoi o amestecati cu carnea taiata cubulete. O lasati la marinat cateva ore (cel mai bine peste noapte) în frigider, apoi o sotati în putin ulei bine încins.
O alta modalitate de a gati cu aceasta pasta este sa adaugati cantitatea dorita în sosul unei tocane, sau chiar într-o ciorba picanta, si sa fierbeti încetisor lichidul timp de 3-4 minute, amestecand ca pasta sa se incorporeze uniform în lichid.
Revin aici si pot spune ca acele pulpe de pui cu sosul acesta minunat deja au devenit “legenda”! Am fost sunata pentru reteta :). Iubesc sa descopar chestii noi in bucatarie si sa le experimentez atunci cand am timp. Merci 🙂
@Quinzelle: Ce pot sa spun? Ma bucur ca ti-a placut aceasta “pasta de curry romaneasca”. Fiindca am avut succes cu ambele amestecuri (pudra si pasta) voi incerca si alte variante pe care le mai am in cap.
Da, rasnita de cafea e excelenta, cred ca de fapt e clar ca aproape nimeni nu mai macina cafea cu ea, deci sigur e pentru condimente.
@Corina: Cu toate acestea, o piua este sfanta. Mir mi-este drag sa o folosesc. Am impresia ca astfel sunt conectat mai intim cu ingredientele. Le pot respira altfel aromele. 🙂
Foarte mult imi place si reteta asta excelenta combinatia. Si scuze ca intervin dar vroiam sa spun experienta mea cu blenderul 🙂 si amestecul de semintele . Eu am facut cu un blender mic special pentru maruntit verdeturi, legume si carne de la Moulinex si problema este ca nu se maruntesc uniform semintele ( avand diferite texturi, eu pusesem si anason si coriandru si alte seminte aromate ) si se zgarie peretii vasului foarte tare.
@Sylvia: Eu folosesc mereu piua. O rasnita de cafea este buna pentru seminte.
Uite ca eu ma incadrez in noile cerinte. 🙂 Am facut pasta si am folosit-o alaturi de carne de pui. Este exceptionala. Nu exagerez, desi am ceva practica si eu cu gatitul, si m-a impresionat. Felicitari. Poate mai vii si cu alte variante.
Praful 7 arome este pe lista de activitati de saptamana asta. Sunt curios.
@memphis: Ma bucur ca ai incercat-o. Au mai facut-o cativa si pana acum s epare ca este o reusita. 🙂
Din ce in ce mai interesant si mai tentant.
@Corina: Nu se mai accepta comentarii de acest fel. Se accepta doar: am facut si eu, am mancat si ne-a placut sau nu ne-a placut. 🙂
Hello!
I-am multumit lui Radu peste reteta asta si v-o recomand! Ieri am dibuit-o si am si incercat-o! Este ceva….nu am cuvinte. Am avut musafiri si mai ca s-au luptat pe sos. Mai vreau! 🙂
@Quinzelle: Daca mai vrei, nu este o problema decat de timp. ESte foarte cald si nu prea am chef sa intru la “cratita”. 🙁
Ok. 🙂
Cand fac, imi permiti sã postez pe “Gustos”?am sã trec la retete testate :d
@Ramona: Sigur, dar sa indici sursa retetei de amestec.
Radu, pasta de mustar din lista ta de ingrediente este mustar din comert?
@andra: Da este mustarul din comert vandut in borcanele, sub forma de pasta. In comert mai este mustar sub forma de seminte sau seminte macinate. Poti folosi orice tip de mustar (pasta) doresti. Eu am folosit, bineinteles ( 🙂 ), unul mai iute.
daca suna a drog ar trebui si pretul sa fie mai mare … hahaha
ce zici de “pasta-n-piua” ? hahaha . si in functie de numarul de ingrediente si de culoarea rezultata pasta-n-piua cu 5,6,7,8 arome / galbena,verde,rosie,maro … “pasta-n-piua romaneasca verde cu 7 arome a la radu” iti trebuie o eticheta foarte mare ! hahaha si desigur ar fi “pudra-n-piua” si “lichid-n-blender” …
@cristi-j: Sau pasta de curry romaneasca. 🙂
Asa este, ma refeream la culoarea rosiatica si a fost bineinteles o gluma. Cred ca surprinzatoare a fost si initiativa, caci nu este usor sa incerci sa propui ceva inedit si sa te expui catorva mii de “datatori cu parerea”. La noi toata lumea se pricepe la tot si la nimic si cand cineva incearca ceva constructiv multi sar sa-i puna bete in roate in loc sa ajute. Chestia cu capra vecinului este atat de adevarata. Chiar ma mir ca absolut toate comentariile au fost constructive. Ma tot astept sa apara cineva care sa critice ca la usa cortului.
@Adrian Stefan: Aveti dreptate. Si eu ma astept sa apara pana la urma cineva caruia i-a murit capra recent. 🙂
ar fi bine sa fie surprinzatoare doar initiativa .
dar de ce “martian”? poate fi “praf de baragan” sau “praf de campia romana” sau variante regionale “dobrogean , moldovean , muntean , ardelean , banatean , etc” sau poate clasicul “praf romanesc”cunoscut si ca “praful de pe toba” sau suna mai bine “praful de pe tigaie/oala/cratita” , praf sa fie … si pulbere . pulbere aromata … hahaha .
@cristi-j: Probabil se referea la culoarea rosie. Suna nostim, dar nu este potrivit ca nume de condiment. M-am gandit si la “prafuri”, dar imi suna a drog. 🙂
Felicitari pentru articol. Si acesta mi-a mers la suflet.
Numele ar trebui sa fie scurt, usor de retinut si usor de pronuntat (pentru straini). Ar putea fi si unul inventat.
Am auzit la calalul TV F&H spunandu-se la avat : somon unguresc(!?)
S-ar putea denumi, de ex. : romanian curry! Sau romanian karry, etc.
@Constantin: Sau sa ne impacam cu faptul ca nu intereseaza pe nimeni asa ceva. Eu am cam facut-o. 🙁
Foarte interesant 🙂
Mi-a plãcut articolul si in special partea cu Accente de gust/aromã…intru la dulce/acrisor/fructat.
Am sã fac aceastã pasta, mã tenteazã 🙂
@Ramona: Spor la lucru si, te rog, tine-ma la curent cu rezultaele incercarilor.
numele nu e rau si nu e nici o problema cu uscat / pasta dar cand au aceleasi ingrediente , in acest caz ingredientele sunt aproape complet diferite si parca ar trebui si numele sa fie diferite .
e foarte bine ca l-ai publicat , uneori chiar si lucrurile evidente trebuiesc subliniate doar ca parca n-ar fi in regula sa fie primit cu surprindere . sau poate amestecul “romanesc” se numeste vegeta/delikat … hehehe . si ar fi foarte bine sa existe un amestec pe aceleasi principii ale amestecurilor cunoscute dar cu ingrediente “traditionale” romanesti . bafta sa-l faci cunoscut si acceptat !
@cristi-j: Ai dreptate, ar fi trebuit sa contina cam aceleasi ingrediente. Nu am insa nume alternative. Inca o data, astept propuneri. 🙂 In ce priveste surprinderea, poate dovedeste ca nu este un lucru evident pantru cea mai mare parte a celor care gatesc. Sau a fost surprinzatoare doar initiativa?
Daca mi se permite si mie o interventie, marturisesc ca imi plac mult ambele variante de amestec. Nu ma pricep bine la gatit, dar mi se pare extrem de important faptul ca am la indemana toate ingredientele. Nu mai este nevoie sa umblu ore in sir prin Bucuresti ca sa cumpar garam masala sau alt amestec. In plus vreau ca mancarea sa aiba gust bun si aroma deosebita chiar daca nu este indiana sau chinezeasca sau din alta tara asiatica.
In ce priveste numele, nu cred ca are mare importanta. Este de ajuns ca amestecurile sa placa si se vor adopta indiferent de denumire. Parca “5 arome chinezesti” sau “condimente fierbinti” suna mai bine? Le poti numi “roseata” sau “praf martian”, dar asta nu le va schimba gustul si aroma.
@Adrian Stefan: Asa este, am urmarit ca ingredientele sa fie disponibile peste tot si in permanenta. In ce priveste “praful martian”, mie mi se pare un nume nostim.
O sa-l pun, cred ca nu are scapare. 🙂 In ce priveste ultimele 2 comentarii, eu cred ca este foarte bine ca ai aplicat la prepararea amestecurilor metode proprii altor bucatarii, mai versate in utilizarea lor. De ce sa nu imprumutam, daca ne este de folos? Parca atunci cand am preluat maioneza frecatul oualor cu ulei era tipic romanesc? A devenit intre timp.
In ce priveste numele, mie imi place. Imi place si ca ai folosit adjectivul “romanesc”. Pe mine ma face sa ma simt un piculet mandra ca putem avea si noi astel de mici inovatii in bucatarie. Rugamintea mea este chiar sa incerci si alte variante de amestecuri si sa le publici imediat, chiar daca nu te multumeste numele. Ai putea incerca si “vedeturi romanesti” ca varianta la cele de Provence; cu variatii de verdeturi ardelenesti, moldovenestil dobrogene, muntene, banatene etc. Imi cer scuze daca exemplele nu sunt bune, pur si simplu mi-au trecut acum prin minte si m-am gandit sa fiu de folos.
@simina: De fapt ideea ta nu este deloc rea! 🙂 Desigur, se pot incerca zeci de variante de amestecuri, si nu vad niciun motiv pentru care nu am face-o. Fiindca ai adus vorba despre Herbes de Provence, a fost inventat doar acum vreo 35 de ani. Si uite ca a devenit traditional frantuzesc. Deci la altii se poate, de ce nu si la noi? Macar trebuie incercat. 🙂
ei da , asa da ! acum e cu totul altceva ! felicitari ! ma bucur pentru amestecul tau si ma bucur ca inteleg cum l-ai facut si inteleg principiile folosite . e adevarat insa ca aceste principii nu sunt deloc comune bucatariei romanesti si cu atat mai mult incercarea ta merita apreciata . dupa amestecul uscat de ieri , eu i-as spune introductiv (pentru ca , fara lipsa de respect , pentru mine semana cu inventarea apei calde) si care ar fi trebuit , macar teoretic , sa fi fost folosit intr-un fel sau altul de toti cei cat de cat curiosi in privinta gatitului , astazi e ceva mult mai interesant . multumesc pentru munca (care de altfel cred ca a fost foarte placuta) , pentru sintetizare si prezentare . am totusi 2 comentarii si sper sa nu fiu inteles gresit . de mai multe ori ne-am plans de “saracia” si proasta folosire a limbii romane in domeniul culinar . te rog evita sa aluneci in aceeasi capcana , adica parca nu merge sa folosesti acelasi termen pentru doua amestecuri aproape complet diferite . stiu ca “7 arome romanesti” e termenul generic si amestecurile nu au nume dar se poate intelege si ca toate aceste tipuri de amestecuri (uscat , pasta , lichid) le numesti 7 arome romanesti . n-as vrea sa sune ca “salata” care poate insemna o multime de lucruri foarte diverse (si laptuca si rucola si vinete coapte si varza tocata cu maioneza) … hehehe … si al doilea comentariu , nu sunt incantat ca ai folosit pentru exemplificare cotletul de porc . stiu ca e amestec romanesc si facut pentru romani si ca exista destule motive , dar totusi , cotlet de porc ? hahaha
in rest , un mare “bravo” mai ales la prezentare, variante , accente de gust .
@cristi-j: Ce sa fac? Asta aveam si eu prin casa cand m-am hotarat sa fac pozele: cotlet de porc. Este o carne mai slaba decat cea de pui cu piele, este gustoasa, deci nu vad de ce ar fi o problema. A, era sa uit, si este foarte folosit in toate bucatariile. Desigur, si cea de pui este la fel de populara, dar m-am cam saturat de ea in ultimul timp.
In ce priveste numele, avem antecedente si in alte bucatarii unde exista amestecuri in doua variante, atat uscata cat si lichida. Nici eu nu sunt foarte multumit de el, simt ca se putea mai bine, dar am intarziat publicarea articolelor vreo 2 luni tocmai fiindca nu gaseam un nume potrivit. Pana la urma am ales sa le public, punand un nume, sa zicem, “decent”. Astept insa propuneri, nu ma cramponez de el.
Revenind la amestecul praf, poate ai dreptate. Si eu ma mir ca nu a iesit nimeni pe piata cu un astfel de amestec, care mie mi se pare floare la ureche. La fel mi se pare, de fapt, si cel pasta. Pana la urma, faptul ca nimeni nu l-a scos la inaintare il face folositor pentru cei (multi) care sunt mai putin versati in folosirea condimentelor si in experimente de acest gen. De asta l-am si publicat, caci altminteri puteam folosi linistit toata viata garam masala, curry sau 5 arome chinezesti. 🙂
Ieri nu mi-a dat prin cap sa intreb. 🙂 Oricum, eram chitita sa incerc mai intai pasta. Chestia cu micile avantaje poate fi inportanta. Sa vad in ce dispozitie sunt, poate incerc sa pisex in piua. Am una mare si grea, de la bunica, cred ca este de bronz sau un alt aliaj de culoare galbena.
@simina: Am si eu o astfel de piua, tot de la bunica, dar o folosesc mai putin acum. Am luat una de marmura, din Cora, si m-a costat 30 de lei. Este insa mai mica si nu se poate utiliza decat la cantitati relativ mici, dar mie imi acopera nevoile. In alta ordine de idei, n-ai un sot la indemana? De ce nu-l pui la munca de jos, sa piseze el in locul tau? 🙂
Foarte interesant din nou, Radu! M-as apuca si eu sa prepar acesata pasta. Sper ca se poate folosi si un blender, nu este musai sa le pisez in piua?
@simina: Ma mir ca n-ai intrebat asta si ieri. Pisatul in piua scoate mai bine in evidenta gustul si aroma ingredientelor. In plus, blenderul dezvolta si caldura, si inca nu stiu ce efect poate avea asupra amestecului; cred ca niciunul daca il gatesti imediat. Ca sa-ti dau un raspuns clar, sigur ca poti folosi si blenderul, dar sunt convins ca pisatul are mici avantaje de gust si aroma.
Excelent, asa cum ma si asteptam. Atat cat pot “gusta” mental acest amestec, cred ca este exceptional. Si atat de usor de preparat!
Ai facut bine ca n-ai insistat pe tot felul de variante care ar putea deriva din el, cred ca ai nimerit exact cantitatea de informatie suficient de densa, dar care nu plictiseste.
Felicitari, mi-au placut mult ambele variante de 7 arome romanesti! Idee de nota 10!
@memphis: Multumesc si ma bucur ca ti-au placut articolele. Ai dreptate cu variantele. Am in cap vreo 30, fiecare diferita putin de reteta de baza, dar cred ca pornind de la aceasta fiecare se poate juca cu ingredientele dupa cum simte nevoia.