Mă bucur să-mi regăsesc blogul. Nu am mai postat nimic de 2 zile, ceea ce nu mi s-a întâmplat prea des. Ieri dimineaţă am revenit de la Slănic, dar eram prea obosit şi aveam prea multe de făcut ca să mai postez ceva. Abia am reuşit să fac ordine, cât de cât, în fotografii. Aşa se face că abia în această dimineaţă mă simt în stare să scriu câteva rânduri despre evenimentul „Fun & Grill”, desfăşurat la Casa „Mara” din Slănic-Prahova, în zilele de 6 şi 7 octombrie 2012.


Cele ce urmează sunt doar impresiile mele, modul în care am perceput eu lucrurile; încerc să fiu obiectiv, deşi ştiu că nimeni nu poate face asta total. Aştept, deci, şi părerile oaspeţilor.
De asemenea, dragi oaspeţi, nu uitaţi că mi-aţi promis fotografiile făcute de voi la acest eveniment. Mă interesează în special fotografiile în care apăreţi voi, nu eu, şi cele în care apare mâncarea.

Pot spune că această ediţie fost cea mai complexă dintre 6 de până acum ale „grătarelor” de la Slănic, atât ca organizare cât şi ca meniu şi ca număr de oaspeţi. Am avut zile întregi de discuţii şi negocieri cu partenerii şi alte zile în care am „colectat” produsele puse la dispoziţie de aceştia; am mai avut o zi ca să fac aprovizionarea cu restul alimentelor şi ustensilelor şi am ajuns la Slănic joi, spre seară.

Eram deja obosit şi aveam o stare febrilă; eram conştient că am în faţă 3 zile grele, în care îmi doream ca totul să iasă cât mai aproape de ceea ce aveam în minte. Nu eram singur, aveam ca ajutor o echipă de alte 5 persoane, fără de care sunt convins că nu aş fi reuşit să realizez mai nimic.
Pe lângă gătitul propriu-zis, un astfel de eveniment implică un volum imens de muncă pentru aranjarea camerelor, asigurarea cantităţilor (foarte mari pentru o pensiune) de tacâmuri, pahare şi farfurii, aprovizionarea cu alimente proaspete, locale, ca pâine, fructe şi verdeţuri, ca şi îngrijirea curţii şi a „acareturilor” de acolo, cum îmi place mie să spun; acestea sunt ţarcul căpriţelor pitice care, alături de câinele Whisky au făcut deliciul copiilor, leagănelor, cortului cu umbrar, gropii cu nisip care este un loc de joacă extrem de popular printre copii, grădina de flori, pomii fructiferi (meri, vişini, cireşi), aparatele de gimnastică, mesele, scaunele, băncuţele şi multe altele. Numai când le enumăr, şi nici nu-mi vin acum în minte toate, îmi dau seama cât de mult a însemnat prezenţa „ajutoarelor” mele Oana, Corina, Mircea, Cristina şi Roxana şi ori de câte ori le-aş mulţumi tot nu ar fi de ajuns.

Am început cu montarea şi testarea celor două grătare puse la dispoziţie (oare pentru a câta oară?) de campinggrill.ro şi cu aranjarea alimentelor în cele 4 frigidere pe care le aveam la dispoziţie.
Fructele de mare de la „RFamily”, 5 cutii cu creveţi Tiger, 2 pungi cu nuci de scoici Saint-Jacques şi 4 fileuri imense de somon erau congelate şi a trebuit să le dezgheţ lent, două zile, în frigider.
Pungile cu salate, multe la număr, roşiile, roşiile cherry şi castraveţii de la „Eisberg” au ocupat şi ele un volum foarte mare. Brânzeturile de la „Delaco”, multe şi variate, au ocupat un frigider alături de sticlele de Proseco de la „Băcănia Veche” şi de vinul alb de la „Corcova”; cel rece a fost „găzduit” de cămară, căci le doream la temperatura camerei. Mezelurile delicioase de la „Braicarn Delicatese” au împărţit un alt frigider cu produsele grecesti de la „Nemea Delicatesse”: măsline Amfissa şi Kalamata, tzatziki, pastă de brânză picantă şi celebrul iaurt grecesc, atât de cremos şi de gustos.
Într-un colţ, pe un raft de pe uşa frigiderului, am aşezat trufele, untul trufat şi uleiul trufat primite de la Radu Rughiniş, alături de o cutie cu ghimbir proaspăt, una cu ceapă verde şi borcanele cu „dulce-de-iute” al meu.

Un alt frigider gemea de piepţi şi ciocănele de pui, apă minerală şi plată, iar cămara a fost completată cu mirodeniile de la „Kotanyi” şi legume plus fructe: vinete, nectarine, mere, pere. Trei ulcele de lut, fiecare cu un strat de 3-4 cm de apă, adăposteau câteva legături de pătrunjel plat şi de pătrunjel creţ.
A urmat instalarea roll-up-urilor primite de la „Kotanyi”, „RFamily” şi „Delaco” şi a mesei pe care urma să fie expuse coşuleţele cu produse de la „Delaco” şi „Kotanyi”, ca şi pliantele de la campinggrill.ro. Şi colaboratorii trebuie să fie puşi în valoare, căci fără ei nu aş fi putut asigura un preţ promoţional, atât de scăzut.

A venit apoi rândul gătitului şi al preparării celor necesare pentru mese, în special pentru prânzul de sâmbătă, cea mai apropiată dintre ele. Am infuzat vin roşu cu mirodenii şi am pus la înmuiat cele 4 plăcuţe de cedru pe care urma să gătesc fileurile de somon. Au stat astfel de vineri dimineaţă până duminică spre prânz şi, vă jur, au absorbit fiecare cel puţin jumătate de cană de lichid aromat. Am pus stafidele la înmuiat într-un amestec de coniac şi suc de portocală, am tăiat cubuleţe piepţii de pui şi i-am pus la marinat, am „scos” rondele de mere şi le-am marinat în zahăr, scorţişoară, suc de lămâie şi brandy, am preparat sosuri şi umpluturi pe bază de brânzeturi etc.

Între timp toate camerele erau curăţate, aranjate şi verificate, farfuriile şi paharele erau spălate, şterse, sortate, numărate şi completate, feţele de mară spălate, grădina era tunsă şi greblată, florile, scaunele şi băncuţele erau curăţate şi aliniate etc. O maşină a asigurat permanent transportul şi cumpărarea ultimelor obiecte şi alimente. Pe nesimţite s-a făcut seară şi astfel a luat sfârşit prima zi.

Sâmbătă pe la ora 11 au început să sosească şi oaspeţii. La acea oră prânzul era deja gata: crema de iaurt grecesc cu castravete tocat şi pătrunjel aştepta să fie asezonată cu ulei trufat, salata mixtă, decorată cu miez de lapte şi seminţe de floarea-soarelui îşi aştepta doar dressing-ul delicios, din suc de lămâie şi ulei de măsline extra virgin adus direct din Creta, curry-ul de pui cu lapte d ecocos şi migdale, un fel de combinaţie de „korma” indiană asezonată suplimentar du „dulce-de-iute” era gata şi avusese timp de odihnă, ca aromele să se amestece, iar într-un castron mare, acoperite cu film alimentar, aşteptau rondelel de măr, gătite deja pe grătar, presărate cu scorţişoară şi zahăr brun; alături de ele, un castron mai mic cu sosul caramel cu stafide. Mirosea înnebunitor.

Seara, începând cu orele 19:00, a început evenimentul principal. Pentru mine a început de fapt imediat după masa de prânz. Ajutat în plus şi de Sorin leotescu, un oaspete foarte pasionat de gătit, binevoitor, săritor şi comunicativ, cu care m-am simţit de parcă l-aş fi cunoscut deja de mai mulţi ani, am demarat imediat pregătirile, în timp ce oaspeţii mei se odihneau, fie în grădină, fie în camerele lor.

Am spălat şi uscat fructele de mare şi le-am marinat într-un amestec simplu de ulei de măsline, suc de lămâie, puţin usturoi, sare şi piper. Stil mediteranean, cum s-ar zice.
Am feliat vinetele, le-am uns cu ulei şi le-am asezonat, am asezonat pulpele de pui, am spălat bine cartofii şi i-am asezonat cu ulei de măsline, sare, boia iute şi pătrunjel creţ, apoi i-am învelit, câte doi, în folie de aluminiu. Am tăiat nectarinele în jumătate, le-am curăţat de sâmburi şi le-am uns cu puţin ulei de floarea-soarelui. Am preparat un unt trufat, amestec de trufă tocată, sare, piper, pătrunjel şi, bineînţeles, unt, rulat în folie şi pus repejor la frigider, ca să se întărească şi să-l pot tăia rondele, când îi va veni rândul.

La 19:00 am încins grătarele şi am dat bătaie cu gătitul: involtini di melanzane cu coulis de roşii şi umplutură de cremă de brânză „Ceva fin cremos” de la Delaco; au urmat frigărui mixte de creveţi şi scoici Saint-Jacques cu salata misticanza, ciocănele de pui cu cartofi gătiţi în folie şi servite cu cubuleţe de unt trufat şi salată verde; în final, nectarine fripte pe grătar, umplute cu o umplutură din cremă de brânză dulce şi iaurt amestecate cu mirodenii şi coajă rasă de lămâie, stropite cu miere produsă local, la Slănic.

S-a mâncat afară, din mână sau pe băncuţe, în stil „ieşire la grătar”. Cred că totul a fost pe plac oaspeţilor mei, căci la sfârşit am fost aplaudat. Nu ştiu dacă toţi cei care au făcut-o au simţit astfel cu adevărat, sau doar s-au luat, din politeţe, după micul grup care a dat startul aplauzelor, dar oricum, dacă măcar câteva persoane au simţit nevoia să aplaude, înseamnă că mi-am făcut datoria în mod cel puţin decent.
Eram extrem de obosit, fusesem foarte concentrat şi încordat şi nu pusesem nimic în gură, aşa că nu am mai făcut nimic altceva decât să-mi conduc oaspeţii spre camere, să mănânc şi eu ceva la repezeală şi să mă prăbuşesc în pat. Mâine mă aştepta o altă zi de muncă.

Duminica a început cu aranjarea micului dejun. Platouri cu mezelurile de la „Braicarn Delicatese”, absolut uimitoare, alte platouri cu brînzeturi, castroane cu creme de brânză, tzatziki, măsline, ceapă verde, castraveţi, roşii, ouă fierte, muştar, „dulce-de-iute”, pâine, cafea, ceai, apă etc.

Imediat m-am apucat să pregătesc cele pentru prânz. Alte platouri cu selecţia de brânzeturi fine de la „Delaco”, acompaniate de boabe de struguri şi „dulce-de-iute” din producţia de anul acesta, alte casrtroane mari cu salate de la „Eisberg”, punctate cu cubuleţe de brânză, migdale şi seminţe, apoi piesa de rezistenţă, somonul gătit pe placuţele de cedru, foarte aromat, servit cu un cuşcuş înmuiat în suc de portocale, amestecat cu legume, măsline, migdale, pătrunjel şi mirodenii, iar ca desert pere poşate în vin roşu, „stropite” cu seminţe de susan şi servite cu o reducţie de vin infuzat cu mirodenii. Cine a dorit a avut la dispoziţie şi cubuleţe de brânză cu mucegai albastru, care asigura perelor un delicios contrast de gust si aromă.

Evenimentele cu participarte numeroasă sunt mai productive financiar şi mai avantajoase pentru sponsori, dar au defectele lor, printre care cele mai importante sunt lipsa de omogenitate, logistica şi organizarea mult mai complexe şi podibilitatea mai redusă de a interacţiona cu mine.

Pe lângă cele 11 camere ale pensiunii, am mai avut oaspeţi cazaţi în alte locuri, dar care au venit doar la masă. Dacă adaug şi restul echipei mele, au fost de hrănit 40 de persoane. Am avut parte de un grup bun, cu oameni binevoitori şi veniţi să se destindă, deschişi să încerce lucruri noi.

Am avut mici „poticneli” la servit, ca şi la asigurarea paharelor potrivite pentru fiecare vin în parte. O pensiune, care oferă în restul timpului doar cazare, nu este utilată ca un restaurant; nu are stocuri imense de tacâmuri, farfurii şi pahare, aşa că spălarea, ştergerea şi reîmprospătarea zecilor de farfurii de pe mese s-a făcut mai lent decât mi-aş fi dorit eu.
Am început însă, cu partenerii mei, să lucrăm deja şi la acest aspect.

Am încercat să-mi îndeplinesc şi atribuţiile de amfitrion, pe lângă cele de bucătar. Am întâmpinat oaspeţii, amvorbit cu fiecare în parte, m-am jucat cu copiii, am povestit despre mâncare – atât despre alimentele puse la dispoziţie de sponsori cât şi despre ceea ce gătisem eu – am glumit şi am căutat să aflu de la fiecare dacă este ceva ce îl nemulţumeşte; am oferit explcaţii despre ceea ce fac şi am oferit reţete. Cu toate acestea, am gătit aproape 70% din timp şi mi-aş fi dorit să pot interacţiona mai mult cu fiecare persoană în parte.
Nu am reuşit prea bine nici să „sudez” diferitele grupuri care s-au diferenţiat din start, căci este greu ca 40 de persoane, venite deja din de acasă câte 4, câte 6 ori 8, grupate pe prietenii, să găsească singure modul perfect de a socializa.

Nu prea am reuşit nici să fac fotografii. Eu am fost mult prea ocupat, iar mâncarea a dispărut din farfurii mult prea repede. Prietenul Mircea a fost desemnat să fie fotograful de ocazie, dar deşi s-a străduit, rezultatele nu au fost chiar cele mai bune. Cum spuneam şi mai sus, aştept fotografii şi de la oaspeţii Casei „Mara”.

Gătitul mi-a ieşit bine, aş zice eu. Nu perfect, căci au fost mici chestii pe care le-aş fi putut face un pic altfel, dar în general am fost mulţumit, mai ales că totul a necesitat o organizare şi o desfăşurare de forţe destul de importante.

Este greu să mulţumeşti toată lumea, mai ales un grup numeros, în care fiecare este altfel şi îşi doreşte altceva. Atât cât mi-am dat eu seama, şi conform celor declarate de oaspeţii mei, evenimentul a fost un succes: mâncarea şi băuturile au fost bune şi în cantităţi îndestulătoare, camerele curate şi primitoare, gazdele binevoitoare şi amabile. Ştiu că unele lucruri, legate de organizare, pot fi îmbunătăţite, acest lucru implicând pe viitor şi un personal mai numeros şi ceva investiţii în logistică.

Încă o dată mulţumiri colaboratorilor care mi-au pus la dispoziţie, cu generozitate, cele mai bune produse ale lor: Bacania Veche, Braicarn Delicatese, campinggrill.ro, Corcova, Delaco, Eisberg, Kotanyi, Nemea Delicatesse, Radu Ruighiniş, RFamily.

Voi anunţa curând evenimentul următor, ca şi companiile cu care voi colabora la el.