A fost „Fun & Grill”, 6-7 octombrie 2012

Ma bucur sa-mi regasesc blogul. Nu am mai postat nimic de 2 zile, ceea ce nu mi s-a întamplat prea des. Ieri dimineata am revenit de la Slanic, dar eram prea obosit si aveam prea multe de facut ca sa mai postez ceva.

Abia am reusit sa fac ordine, cat de cat, în fotografii. Asa se face ca abia în aceasta dimineata ma simt în stare sa scriu cateva randuri despre evenimentul „Fun & Grill”, desfasurat la Casa „Mara” din Slanic-Prahova, în zilele de 6 si 7 octombrie 2012.

Cele ce urmeaza sunt doar impresiile mele, modul în care am perceput eu lucrurile; încerc sa fiu obiectiv, desi stiu ca nimeni nu poate face asta total. Astept, deci, si parerile oaspetilor.

De asemenea, dragi oaspeti, nu uitati ca mi-ati promis fotografiile facute de voi la acest eveniment. Ma intereseaza în special fotografiile în care apareti voi, nu eu, si cele în care apare mancarea.

Pot spune ca aceasta editie fost cea mai complexa dintre 6 de pana acum ale „gratarelor” de la Slanic, atat ca organizare cat si ca meniu si ca numar de oaspeti. Am avut zile întregi de discutii si negocieri cu partenerii si alte zile în care am „colectat” produsele puse la dispozitie de acestia; am mai avut o zi ca sa fac aprovizionarea cu restul alimentelor si ustensilelor si am ajuns la Slanic joi, spre seara.

Eram deja obosit si aveam o stare febrila; eram constient ca am în fata 3 zile grele, în care îmi doream ca totul sa iasa cat mai aproape de ceea ce aveam în minte. Nu eram singur, aveam ca ajutor o echipa de alte 5 persoane, fara de care sunt convins ca nu as fi reusit sa realizez mai nimic.

Pe langa gatitul propriu-zis, un astfel de eveniment implica un volum imens de munca pentru aranjarea camerelor, asigurarea cantitatilor (foarte mari pentru o pensiune) de tacamuri, pahare si farfurii, aprovizionarea cu alimente proaspete, locale, ca paine, fructe si verdeturi, ca si îngrijirea curtii si a „acareturilor” de acolo, cum îmi place mie sa spun; acestea sunt tarcul capritelor pitice care, alaturi de cainele Whisky au facut deliciul copiilor, leaganelor, cortului cu umbrar, gropii cu nisip care este un loc de joaca extrem de popular printre copii, gradina de flori, pomii fructiferi (meri, visini, ciresi), aparatele de gimnastica, mesele, scaunele, bancutele si multe altele.

Numai cand le enumar, si nici nu-mi vin acum în minte toate, îmi dau seama cat de mult a însemnat prezenta „ajutoarelor” mele Oana, Corina, Mircea, Cristina si Roxana si ori de cate ori le-as multumi tot nu ar fi de ajuns.

Am început cu montarea si testarea celor doua gratare puse la dispozitie (oare pentru a cata oara?) de campinggrill.ro si cu aranjarea alimentelor în cele 4 frigidere pe care le aveam la dispozitie.

Fructele de mare de la „RFamily”, 5 cutii cu creveti Tiger, 2 pungi cu nuci de scoici Saint-Jacques si 4 fileuri imense de somon erau congelate si a trebuit sa le dezghet lent, doua zile, în frigider.

Pungile cu salate, multe la numar, rosiile, rosiile cherry si castravetii de la „Eisberg” au ocupat si ele un volum foarte mare. Branzeturile de la „Delaco”, multe si variate, au ocupat un frigider alaturi de sticlele de Proseco de la „Bacania Veche” si de vinul alb de la „Corcova”; cel rece a fost „gazduit” de camara, caci le doream la temperatura camerei.

Mezelurile delicioase de la „Braicarn Delicatese” au împartit un alt frigider cu produsele grecesti de la „Nemea Delicatesse”: masline Amfissa si Kalamata, tzatziki, pasta de branza picanta si celebrul iaurt grecesc, atat de cremos si de gustos.

Într-un colt, pe un raft de pe usa frigiderului, am asezat trufele, untul trufat si uleiul trufat primite de la Radu Rughinis, alaturi de o cutie cu ghimbir proaspat, una cu ceapa verde si borcanele cu „dulce-de-iute” al meu.

Un alt frigider gemea de piepti si ciocanele de pui, apa minerala si plata, iar camara a fost completata cu mirodeniile de la „Kotanyi” si legume plus fructe: vinete, nectarine, mere, pere. Trei ulcele de lut, fiecare cu un strat de 3-4 cm de apa, adaposteau cateva legaturi de patrunjel plat si de patrunjel cret.

A urmat instalarea roll-up-urilor primite de la „Kotanyi”, „RFamily” si „Delaco” si a mesei pe care urma sa fie expuse cosuletele cu produse de la „Delaco” si „Kotanyi”, ca si pliantele de la campinggrill.ro. Şi colaboratorii trebuie sa fie pusi în valoare, caci fara ei nu as fi putut asigura un pret promotional, atat de scazut.

A venit apoi randul gatitului si al prepararii celor necesare pentru mese, în special pentru pranzul de sambata, cea mai apropiata dintre ele. Am infuzat vin rosu cu mirodenii si am pus la înmuiat cele 4 placute de cedru pe care urma sa gatesc fileurile de somon. Au stat astfel de vineri dimineata pana duminica spre pranz si, va jur, au absorbit fiecare cel putin jumatate de cana de lichid aromat. Am pus stafidele la înmuiat într-un amestec de coniac si suc de portocala, am taiat cubulete pieptii de pui si i-am pus la marinat, am „scos” rondele de mere si le-am marinat în zahar, scortisoara, suc de lamaie si brandy, am preparat sosuri si umpluturi pe baza de branzeturi etc.

Între timp toate camerele erau curatate, aranjate si verificate, farfuriile si paharele erau spalate, sterse, sortate, numarate si completate, fetele de mara spalate, gradina era tunsa si greblata, florile, scaunele si bancutele erau curatate si aliniate etc. O masina a asigurat permanent transportul si cumpararea ultimelor obiecte si alimente. Pe nesimtite s-a facut seara si astfel a luat sfarsit prima zi.

Sambata pe la ora 11 au început sa soseasca si oaspetii. La acea ora pranzul era deja gata: crema de iaurt grecesc cu castravete tocat si patrunjel astepta sa fie asezonata cu ulei trufat, salata mixta, decorata cu miez de lapte si seminte de floarea-soarelui îsi astepta doar dressing-ul delicios, din suc de lamaie si ulei de masline extra virgin adus direct din Creta, curry-ul de pui cu lapte d ecocos si migdale, un fel de combinatie de „korma” indiana asezonata suplimentar du „dulce-de-iute” era gata si avusese timp de odihna, ca aromele sa se amestece, iar într-un castron mare, acoperite cu film alimentar, asteptau rondelel de mar, gatite deja pe gratar, presarate cu scortisoara si zahar brun; alaturi de ele, un castron mai mic cu sosul caramel cu stafide. Mirosea înnebunitor.

Seara, începand cu orele 19:00, a început evenimentul principal. Pentru mine a început de fapt imediat dupa masa de pranz. Ajutat în plus si de Sorin leotescu, un oaspete foarte pasionat de gatit, binevoitor, saritor si comunicativ, cu care m-am simtit de parca l-as fi cunoscut deja de mai multi ani, am demarat imediat pregatirile, în timp ce oaspetii mei se odihneau, fie în gradina, fie în camerele lor.

Am spalat si uscat fructele de mare si le-am marinat într-un amestec simplu de ulei de masline, suc de lamaie, putin usturoi, sare si piper. Stil mediteranean, cum s-ar zice.

Am feliat vinetele, le-am uns cu ulei si le-am asezonat, am asezonat pulpele de pui, am spalat bine cartofii si i-am asezonat cu ulei de masline, sare, boia iute si patrunjel cret, apoi i-am învelit, cate doi, în folie de aluminiu. Am taiat nectarinele în jumatate, le-am curatat de samburi si le-am uns cu putin ulei de floarea-soarelui. Am preparat un unt trufat, amestec de trufa tocata, sare, piper, patrunjel si, bineînteles, unt, rulat în folie si pus repejor la frigider, ca sa se întareasca si sa-l pot taia rondele, cand îi va veni randul.

La 19:00 am încins gratarele si am dat bataie cu gatitul: involtini di melanzane cu coulis de rosii si umplutura de crema de branza „Ceva fin cremos” de la Delaco; au urmat frigarui mixte de creveti si scoici Saint-Jacques cu salata misticanza, ciocanele de pui cu cartofi gatiti în folie si servite cu cubulete de unt trufat si salata verde; în final, nectarine fripte pe gratar, umplute cu o umplutura din crema de branza dulce si iaurt amestecate cu mirodenii si coaja rasa de lamaie, stropite cu miere produsa local, la Slanic.

S-a mancat afara, din mana sau pe bancute, în stil „iesire la gratar”. Cred ca totul a fost pe plac oaspetilor mei, caci la sfarsit am fost aplaudat. Nu stiu daca toti cei care au facut-o au simtit astfel cu adevarat, sau doar s-au luat, din politete, dupa micul grup care a dat startul aplauzelor, dar oricum, daca macar cateva persoane au simtit nevoia sa aplaude, înseamna ca mi-am facut datoria în mod cel putin decent.

Eram extrem de obosit, fusesem foarte concentrat si încordat si nu pusesem nimic în gura, asa ca nu am mai facut nimic altceva decat sa-mi conduc oaspetii spre camere, sa mananc si eu ceva la repezeala si sa ma prabusesc în pat. Maine ma astepta o alta zi de munca.

Duminica a început cu aranjarea micului dejun. Platouri cu mezelurile de la „Braicarn Delicatese”, absolut uimitoare, alte platouri cu brînzeturi, castroane cu creme de branza, tzatziki, masline, ceapa verde, castraveti, rosii, oua fierte, mustar, „dulce-de-iute”, paine, cafea, ceai, apa etc.

Imediat m-am apucat sa pregatesc cele pentru pranz. Alte platouri cu selectia de branzeturi fine de la „Delaco”, acompaniate de boabe de struguri si „dulce-de-iute” din productia de anul acesta, alte casrtroane mari cu salate de la „Eisberg”, punctate cu cubulete de branza, migdale si seminte, apoi piesa de rezistenta, somonul gatit pe placutele de cedru, foarte aromat, servit cu un cuscus înmuiat în suc de portocale, amestecat cu legume, masline, migdale, patrunjel si mirodenii.

Ca desert pere posate în vin rosu, „stropite” cu seminte de susan si servite cu o reductie de vin infuzat cu mirodenii. Cine a dorit a avut la dispozitie si cubulete de branza cu mucegai albastru, care asigura perelor un delicios contrast de gust si aroma.

Evenimentele cu participarte numeroasa sunt mai productive financiar si mai avantajoase pentru sponsori, dar au defectele lor, printre care cele mai importante sunt lipsa de omogenitate, logistica si organizarea mult mai complexe si podibilitatea mai redusa de a interactiona cu mine.

Pe langa cele 11 camere ale pensiunii, am mai avut oaspeti cazati în alte locuri, dar care au venit doar la masa. Daca adaug si restul echipei mele, au fost de hranit 40 de persoane. Am avut parte de un grup bun, cu oameni binevoitori si veniti sa se destinda, deschisi sa încerce lucruri noi.

Am avut mici „poticneli” la servit, ca si la asigurarea paharelor potrivite pentru fiecare vin în parte. O pensiune, care ofera în restul timpului doar cazare, nu este utilata ca un restaurant; nu are stocuri imense de tacamuri, farfurii si pahare, asa ca spalarea, stergerea si reîmprospatarea zecilor de farfurii de pe mese s-a facut mai lent decat mi-as fi dorit eu.

Am început însa, cu partenerii mei, sa lucram deja si la acest aspect.

Am încercat sa-mi îndeplinesc si atributiile de amfitrion, pe langa cele de bucatar. Am întampinat oaspetii, amvorbit cu fiecare în parte, m-am jucat cu copiii, am povestit despre mancare – atat despre alimentele puse la dispozitie de sponsori cat si despre ceea ce gatisem eu – am glumit si am cautat sa aflu de la fiecare daca este ceva ce îl nemultumeste; am oferit explcatii despre ceea ce fac si am oferit retete. Cu toate acestea, am gatit aproape 70% din timp si mi-as fi dorit sa pot interactiona mai mult cu fiecare persoana în parte.

Nu am reusit prea bine nici sa „sudez” diferitele grupuri care s-au diferentiat din start, caci este greu ca 40 de persoane, venite deja din de acasa cate 4, cate 6 ori 8, grupate pe prietenii, sa gaseasca singure modul perfect de a socializa.

Nu prea am reusit nici sa fac fotografii. Eu am fost mult prea ocupat, iar mancarea a disparut din farfurii mult prea repede. Prietenul Mircea a fost desemnat sa fie fotograful de ocazie, dar desi s-a straduit, rezultatele nu au fost chiar cele mai bune. Cum spuneam si mai sus, astept fotografii si de la oaspetii Casei „Mara”.

Gatitul mi-a iesit bine, as zice eu. Nu perfect, caci au fost mici chestii pe care le-as fi putut face un pic altfel, dar în general am fost multumit, mai ales ca totul a necesitat o organizare si o desfasurare de forte destul de importante.

Este greu sa multumesti toata lumea, mai ales un grup numeros, în care fiecare este altfel si îsi doreste altceva. Atat cat mi-am dat eu seama, si conform celor declarate de oaspetii mei, evenimentul a fost un succes: mancarea si bauturile au fost bune si în cantitati îndestulatoare, camerele curate si primitoare, gazdele binevoitoare si amabile. Ştiu ca unele lucruri, legate de organizare, pot fi îmbunatatite, acest lucru implicand pe viitor si un personal mai numeros si ceva investitii în logistica.

Înca o data multumiri colaboratorilor care mi-au pus la dispozitie, cu generozitate, cele mai bune produse ale lor: Bacania Veche, Braicarn Delicatese, campinggrill.ro, Corcova, Delaco, Eisberg, Kotanyi, Nemea Delicatesse, Radu Ruighinis, RFamily.
Voi anunta curand evenimentul urmator, ca si companiile cu care voi colabora la el.