Serile de vineri “La mansardă” au oferit ieri celor 17 oaspeti prezenţi un meniu aparţinând bucătăriei franceze, vinuri franţuzeşti de la Gerard Bertrand, din seria “H de L’Hospitalet”, şi câteva poveşti culinare, legate bineînţeles de temă: bucătăria franceză. În această ordine de idei, cei care doresc să afle câte ceva despre impresionanta bucătărie franceză pot găsi aici o succintă istorie a formări şi evoluţiei acesteia.


Gazdă a fost, din nou, frumoasa şi primitoarea mansardă a imobilului din str. Paris nr. 7A, unde se află sediul din Bucureşti al companiei Halewood Romania. Mi-am dat seama, încă o dată, cât de mult contează locul de desfăşurare al unui eveniment. Încăperea uriaşă, de peste 200 mp şi înaltă de 6-7 m, mobilată simplu şi elegant în acelaşi timp, este primitoare, caldă şi relaxantă. Dacă vinul este bun, bucatele pasabile şi compania de calitate, cinele lejere din serile de vineri nu au de ce să nu fie foarte reuşite.


Gazdele, cramele Halewood, au oferit spre degustare vinurile seriei “H de L’Hospitalet”, alb (Sauvignon Blanc 2010), rose (Grenache 2011) şi roşu (Cabernet Sauvignon 2009), vinuri de masă cu un foarte bun raport preţ-calitate, care au acompaniat un meniu interesant, ce a căutat să îmbine atât preparate clasice şi tradiţionale, cu cele aparţinând valului “nouvelle cuisine”.




Începutul a fost făcut de un preparat împrumutat de bucătăria franceză din cultura culinară nord-africiană, adus şi impus în Hexagon de milioanele de emigranţi din Maghreb: un cuşcuş picant cu legume şi citrice, stropit cu vinul Sauvignon Blanc, răcit cu grijă la 10 °C.



Au urmat creveţii cu usturoi, un preparat rustic şi robust, comun întregii zone Mediteraneene, însoţiţi de orez fiert şi o salată răcoritoare pe bază de iaurt, asortat, bineînţeles cu roseul Grenache, răcit şi el la 10 °C.

Următoarele două preparate ale meniului provin din anii 1870-1930, anii de glorie ai bucătăriei franceze clasice. Puiul cu sos de smântînă şi brânză Roquefort, una dintre brânzeturile care au făcut şi fac gloria gastronomiei franceze, servit cu cartofi fondanţi, o garnitură clasică franceză care, deşi au fost preparaţi într-un stil mai simplificat, au fost o surpriză plăcută şi un deliciu pentru toşi cei prezenţi.
Cum sosul a fost destul de picant şi robust, oaspeţii au avut libertatea de a-l asorta fie cu vinul alb, proaspăt şi acid, care să răcorească papilele gustative, fie cu cel rose, ceva mai robust, fie chiar, cu toată diferenţa de culoare faţă de sosul alb, cu vinul roşu, servit la o temperatură de 18 °C, care prin corpolenţa sa a ţinut bine piept preparatului.

Tarta surorilor Tatin, preparată prima dată, se pare, în 1880, a încheiat masa. Am preparat-o, din nou, într-o variantă modernă şi potrivită stilului în care s-a desfăşurat masa, dar şi cu o altă asezonare, în care merele călite în unt şi zahăr au fost completate cu stafide marinate în brandy şi asezonate cu scorţişoară şi nucşoară.

Am gătit, din nou, împreună cu prietenul Costel Clipescu, un bucătar foarte experimentat, cu care încep să formez o echipă bună şi de la care nu mă dau în lături să fur mici secrete ale meseriei. Partea frumoasă este că acestea par să nu se sfârşească niciodată.

Următoarea seară de vineri “La Mansardă”, cea din data de 29 martie 2013, va propune un meniu din peşte şi fructe de mare. Va începe tot la orele 19:00 şi va costa tot 99 lei/persoană. Voi comunica în zilele următoare meniul complet şi vinurile cu care va fi asortat.