Vinerea trecuta, pe 25 octombrie 2013, am sustinut un eveniment culinar în str. Paris nr.7A, în frumosul imobil unde se afla sediul din Bucuresti al companiei Halewood Romania. Acest eveniment, al treisprezecelea din seria cinelor “La mansarda”, a fost si el, contrar superstitiei, unul desfasurat cu succes.
Îmi cer scuze ca vin cu acest articol la o saptamana dupa eveniment, dar întarzierea mea este scuzabila: evenimentul de vineri s-a terminat pe la orele 23:00, iar sambata, la 05:00 am pornit spre aeroport, în drum spre Istanbul, de unde am revenit doar joi noapte, dupa orele 01:00. Am avut parte, deci, de zile pline, cu pregatiri si cu multa alergatura. Sper sa pot compensa lipsa mea din spatiul virtual cu fotografii si impresii culinare din acest oras fascinant.
Sa revenim, însa, la cina de vineri seara. Desi nu am avut timp sa ma ocup asa cum ar fi trebuit de popularizarea ei, am avut ca oaspeti 20 de persoane, carora le-am oferit un meniu format din 5 feluri de mancare, degustate alaturi de excelentele vinuri de la Concha y Toro, din seria Casillero del Diablo (un Dsauvignon Blanc si un Carmenere, ambele din 2011), de cateva sosuri picante, gatite special pentru fiecare preparat în parte, si cateva povestiri gastronomice.
Ca aproape la fiecare eveniment de pana acum, proportia de 50% nou-veniti si 50% “veterani” s-a mentinut. As vrea sa mentionez prezenta la cina a domnului Mathias Rusch, reprezentantul de vanzari al companiei Concha y Toro pentru Romania, si a somelierului Marius Bratu. Consider o mica realizare personala faptul ca am putut povesti în fata unor specialisti din domeniu, cu destul har si profesionalism, despre vinurile Casillero del Diablo, despre modul în care se desfasoara o degustare de vinuri si de felul în care se asociaza cu mancarea vinurile prezentate.
Mentionez ca la gatirea meniului si la servirea sa am beneficiat din nou de talentul si experienta lui Costel Clipescu, unul dintre cei mai buni bucatari profesionisti pe care îi cunosc.
As putea sa spun ca farfuriile s-au întors întotdeauna goale, ca toti cei prezenti au laudat bucatele si vinurile, ca, din nou, am avut o cina reusita, cu oaspeti de calitate. Nu cred ca are însa rost sa ma repet, caci fiecare eveniment, desi perfectibil, s-a dovedit a fi un succes.
Va las sa priviti cele cateva fotografii pe care am reusit sa le fac (este greu sa fiu un fotograf mai activ atunci cand trebuie sa fac fata mai multor sarcini concomitent), iar eu ma apuc sa sortez fotografiile facute la Istanbul (loc în care am întalnit, într-un magazin de vinuri, si cateva sticle de Casillero del Diablo). Am de acolo cateva povesti interesante, care merita sa fie spuse.
Foarte frumoase farfurii. Astept sa vad articolul despre Istanbul 🙂
@mitinita: Vor veni, caci vor fi mai multe. 🙂
Frumos eveniment.
E de-ajuns pentru pentru un “making of”…
@jollyca: Comentariul precedent nu mai pare a fi o intrebare. 🙂
(comentariul precedent era o intrebare)
@jollyca: Acolo nu exista conditii pentru gatit. Doar se incalzeste mancarea, se mai amesteca vreun sos sau o salata, se monteaza in farfurii, se garniseste etc.
Ah, data viitoare nu mai ratez. Bucatele au fost gatite acolo, pe mine m-ar interesa sa fac un “reportaj” in culise 😀