Vinerea trecută, pe 25 octombrie 2013, am susţinut un eveniment culinar în str. Paris nr.7A, în frumosul imobil unde se află sediul din Bucureşti al companiei Halewood Romania. Acest eveniment, al treisprezecelea din seria cinelor „La mansardă”, a fost şi el, contrar superstiţiei, unul desfăşurat cu succes.


Îmi cer scuze că vin cu acest articol la o săptămână după eveniment, dar întârzierea mea este scuzabilă: evenimentul de vineri s-a terminat pe la orele 23:00, iar sâmbătă, la 05:00 am pornit spre aeroport, în drum spre Istanbul, de unde am revenit doar joi noapte, după orele 01:00. Am avut parte, deci, de zile pline, cu pregătiri şi cu multă alergătură. Sper să pot compensa lipsa mea din spaţiul virtual cu fotografii şi impresii culinare din acest oraş fascinant.

Să revenim, însă, la cina de vineri seară. Deşi nu am avut timp să mă ocup aşa cum ar fi trebuit de popularizarea ei, am avut ca oaspeţi 20 de persoane, cărora le-am oferit un meniu format din 5 feluri de mâncare, degustate alături de excelentele vinuri de la Concha y Toro, din seria Casillero del Diablo (un Dsauvignon Blanc şi un Carmenere, ambele din 2011), de câteva sosuri picante, gătite special pentru fiecare preparat în parte, şi câteva povestiri gastronomice.

Ca aproape la fiecare eveniment de până acum, proporţia de 50% nou-veniţi şi 50% „veterani” s-a menţinut. Aş vrea să menţionez prezenţa la cină a domnului Mathias Rusch, reprezentantul de vânzări al companiei Concha y Toro pentru România, şi a somelierului Marius Bratu. Consider o mică realizare personală faptul că am putut povesti în faţa unor specialişti din domeniu, cu destul har şi profesionalism, despre vinurile Casillero del Diablo, despre modul în care se desfăşoară o degustare de vinuri şi de felul în care se asociază cu mâncarea vinurile prezentate.

Menţionez că la gătirea meniului şi la servirea sa am beneficiat din nou de talentul şi experienţa lui Costel Clipescu, unul dintre cei mai buni bucătari profesionişti pe care îi cunosc.

Aş putea să spun că farfuriile s-au întors întotdeauna goale, că toţi cei prezenţi au lăudat bucatele şi vinurile, că, din nou, am avut o cină reuşită, cu oaspeţi de calitate. Nu cred că are însă rost să mă repet, căci fiecare eveniment, deşi perfectibil, s-a dovedit a fi un succes.


Vă las să priviţi cele câteva fotografii pe care am reuşit să le fac (este greu să fiu un fotograf mai activ atunci când trebuie să fac faţă mai multor sarcini concomitent), iar eu mă apuc să sortez fotografiile făcute la Istanbul (loc în care am întâlnit, într-un magazin de vinuri, şi câteva sticle de Casillero del Diablo). Am de acolo câteva poveşti interesante, care merită să fie spuse.