Iata ca a avut loc cel de-al optulea si ultimul eveniment culinar din anul acesta sustinut la Casa „Mara” sin Slanic-Prahova. Desfasurat de ziua nationala a Romaniei, „Sarea în bucate” a dorit sa fie nu doar un omagiu adus mancarii traditionale romanesti de buna calitate, ci si o avanpremiera la mesele festive care ne vor încanta de Craciun si Revelion.
Am avut noroc de vreme frumoasa si de soare, excelenta pentru gatitul si luatul mesei în aer liber; am avut, de asemenea, noroc de (înca) un grup de oaspeti si meseni placuti, deschisi si comunicativi, veniti sa se destinda în aerul curat si tare al Slanicului.
Am gatit din nou alaturi de Costel Clipescu, prieten bun si excelent bucatar, a carui prezenta mi-a usurat mult sarcinile din bucatarie si mi-a oferit ragazul de a interactiona mai des cu oaspetii mei. Din nou ne-am bucurat de colaborarea cu Delaco, Braicarn Delicatese, Cramele Halewood si Kotanyi Romania, care mi-au pus la dispozitie cu generozitate produsele lor. Am avut, deci, la îndemana mezeluri de casa, branzeturi de excelenta calitate, vinuri rosii si spumante, bine potrivite cu bucatele, si mirodenii. La acestea s-au adaugat zacusca, muraturi si dulceturi de casa, paine si chifle proaspete de Slanic, sare din salina locala (cea mai mare din Europa – merita fara nicio îndoiala o vizita), fructe din merii proprii.
Vorbeam mai sus despre mancare romaneasca traditionala si doresc sa revin la ea. Am auzit adesea spunandu-se ca mancarea noastra este prea grea, prea grasa cu prea multe prajeli etc.; în general, o mancare greu de mistuit.
Am ajuns la concluzia ca nu mancarea este gresita, ci felul cum traim noi astazi. Mancarea este excelenta, doar ca a fost gandita si s-a dezvoltat pe durata a cateva sute de ani, în timpuri în care romanii munceau mult în aer liber si depuneau eforturi fizice. Pentru acele vremuri era perfecta.
Astazi, din pacate, multi dintre noi nu ne clintim din fata monitoarelor si a televizoarelor; în ce priveste exercitiile fizice, o fuguta dupa autobuz sau 2-3 etaje coborate pe scari sunt cam maximul dispusi sa-l facem.
Care este solutia, dat fiind ca goana pentru a ne asigura traiul ne împiedica sa ne schimbam stilul de viata? Cred ca ar trebui sa ne gandim la un compromis: sa încercam sa facem si exercitii fizice, atat cat putem, si sa mai „ajustam” putintel si mancarea, atat cat sa nu îsi piarda specificul si caracterul national, dar si cat sa mai eliminam putintel din grasimi, sa asociem alimentele mai inteligent si sa „umblam” putin la asezonare, capitol unde, dupa mine, bucataria noastra este extrem de timida.
Bineînteles, nu am pretentia ca as putea vreodata, singur sau cu Costel Clipescu, sa revolutionez mancarea romaneasca, dar am reusit sa gatim împreuna în spiritul expus mai sus si sa oferim o mancare delicioasa, fara risipa de efort, cu ingrediente obisnuite dar de calitatea cea mai buna care ne-a fost accesibila. Martorele reusitei noastre au fost farfuriile goale si zambetele mesenilor.
Iata care a fost meniul:
– sambata la pranz: supa-crema de dovleac cu topping de kaiser prajit si crocant, servita cu crutoane / fasole cu ciolan afumat, servita cu paine proaspata si muraturi de casa asortate / placinta cu mere, cu un strop de gutuie, o mana de stafide si un praf de scortisoara, pudrate cu zahar / Prahiva Valley Reserve Feteasca Neagra
– sambata la cina: mezelicuri (sunca fiarta cu usturoi, sunca afumata, cascavaluri diverse, ceapa rosie, carnati de casa prajiti / tocana de porc cu mamaliga / tort cu crema de branza si lamaie / tuica fiarta, vin fiert, vin spumos
– duminica la micul dejun: branzeturi fine, zacusca de casa, crema de branza cu smantana, castravete, chimen si patrunjel, oua fierte, salata de rosii cu miez de lapte, unt, dulceata de nuci verzi, ceai, cafea, chifle proaspete
Lumea s-a simtit foarte bine, s-a discutat animat si interesant, s-a ras enorm, s-a dansat, s-au închegat prietenii si s-au schimbat promisiuni de revedere. Nu cred ca mi-as fi putut dori mai mult de atat, asa ca închei multumind celor prezenti, dar si colaboratorilor evenimentului.
Un singur lucru ar mai fi de spus. În ianuarie, ma voi abate de la regula „eveniment culinar în prima sambata a fiecarei luni”, caci stim cu totii cam cum stam cu banii dupa Sarbatori; voi reveni în data de 2 februarie, în principiu tot cu tema „Sarea în bucate” si cu un meniu traditional, potrivit sezonului rece. Ramaneti aproape de mine si de Casa „Mara” si veti fi tinuti la curent permanent cu evenimentele viitoare.
Inca o data, multumiri colaboratorilor mei care au facut posibil acest eveniment, ca si prietenilor Andrei Sarghi si Ovidiu Bataran, pentru fotografii.
Supa ne-a placut mult si vrem s-o incercam si noi acasa, dar, intr-adevar, nota cea mai mare eu as da-o pe cele 2 deserturi 🙂
Probabil a stiut asta cine ne-a lasat pe masa inca o farfurie cu placinta in asteptarea cinei 😀
Supa crema de dovleac a fost exceptionala, dar tot placinta cu mere si tortul cu crema de branza si lamaie mi-au placut cel mai mult 😀
O sa mentin un ochi pe site pentru a prinde si urmatoarele evenimente.
Adrian
@Adrian: Daca cele doua deserturi ti-au placut mai mult decat ceva despre care ai spus ca a fost exceptional, inseamna ca le dai un calificativ foarte mare. 🙂
Cami, si eu gandesc la fel, in privinta cartilor. Eu chiar ma simt mai bine daca citesc ceva intr-o carte, decat daca citesc acelasi lucru pe internet, iar unele carti ma bucura si ca aspect-hartie, grafica, etc. Insa cred ca noi avem niste nostalgii, fiindca am vazut acum carti de bucate oribile, gen invatati prostii sa fie si mai prosti, in acelasi ton cu emisiunile culinare de gen. Deci, cartea, din pacate, nu mai este nici ea garantul unei informatii de calitate, chiar daca totusi ramane inca sa aiba un standard mai ridicat.
Pentru mine, cel mai bun indiciu ca evenimentul a fost reusit este ca in februarie se repeta in acelasi format.
Cat despre mancarea noastra, nu stiu daca mai are importanta cat de nesanatoasa a fost pana acum. Important este cum vrem sa fie de acum inainte si ce putem face sa o transformam in directia dorita. La fel cu educatia: daca acum nu este asa cum ne-am dorit, nu inseamna ca nu se poate schimba. Nu suntem acolo unde ne-am dori, dar daca ne uitam in urma la ultimii 20 de ani, cred ca putem vedea destule schimbari in bine.
Emisiunile de televiziune care promoveaza non-valoarea nu sunt autohtone. Sunt importate din tari considerate civilizate. Numai ca televiziunile comerciale nu se adreseaza publicului avizat. Scopul lor este sa faca audienta, asa ca se concentreaza mai putin pe educatie si mai mult pe senzational.
Si trebuie sa recunoastem ca-si ating obiectivele propuse. Ca sa poata face educatie populatiei, trebuie mai intai sa-si propuna asa ceva. Este putin probabil sa-si propuna o activitate cu profitabilitate indoielnica. Asa ca sunt putine sanse ca televiziunile comerciale sa contribuie la imbunatatirea educatiei.
Ce ar fi sa ne intoarcem la traditionalele carti? Sigur ca in tara nu sunt traduse prea multe carti culinare, dar aici vine contributia internetului la educatie: poti sa comanzi o carte din alta tara.
@Cami: Problema este ca si cartile trebuie sa se vanda, adica sunt facute pentru a avea profit comercial. Cm stiu despre ce este vorba aici, caci am tradus eu insumi vreo 20 si stiu bine cum sunt facute, ce retete si sfaturi ofera si ce limbaj (ne)tehnic folosesc. Ne invartim intr-un cerc vicios.
In rest, ai dreptate.
Eu as vrea sa nuantez putin lucrurile.
Solutia prezentata pentru a impaca stilul de viata cu mancarea traditionala mi se pare corecta. Insa … “Mancarea e excelenta” si “pentru acele vremuri a fost perfecta” mi se pare destul de exagerat. Eu cred ca e foarte uleioasa, grea, cu multe prajeli si destul de banala, astea nu pot fi excelente si perfecte nici acum nici atunci, indiferent cat efort fizic depui.
Farfuriile goale si zambetele mesenilor nu sunt neaparat un etalon fara gres pentru reusita. Sunt destule locuri “in oras” sau “la mare” sau “la munte” unde e plin de clienti, farfuriile sunt goale, oamenii sunt multumiti dar mancarea si servirea sunt vai de capul lor. Abia dupa ce vorbesti cu oamenii si intelegi cine sunt, ce, cum si de ce le-a placut se pot lua de bune farfuriile goale si zambetele.
In privinta educatiei sperantele mele sunt foarte firave. Cred ca suntem o societate foarte confuza in privinta valorii, nu mai stim cum arata valoarea si cum se recunoaste ea, nu mai exista o scara de valori iar modelele sunt alese pe cu totul alte criterii decat valoarea. In toate domeniile desigur si gastronomia nu face exceptie. De unde vine educatia de masa in ziua de azi ? De la televizor si de pe internet (si cine are rabdarea, puterea, inteligenta si discernamantul sa aleaga bun de rau ?). Exista acum o emisiune al carei slogan e “Invata Romania sa manance” si nu stiu cum o invata daca de exemplu un candidat la titlul de top chef (adica el e deja chef – adica foarte tare – si acum vrea sa fie cel mai tare – top – in Romania) castiga o proba de concurs (si e laudat de 3 jurati presupusi si prezentati ca extraordinari) cu niste paste banale pe care prima oara le-a fiert prea mult iar apoi le-a fiert prea devreme si au stat 20 de minute in apa rece – timp in care si-au pierdut orice pretentie de gust si textura pentru un preparat de aratat la tv, ca sa nu mai spun pentru un chef cu pretentii. Eu nu sunt chef dar am invatat un lucru : pastele nu asteapta pe nimeni, toata lumea trebuie sa fie asezata la masa, sosul aproape gata si atunci se fierb pastele, in ultimul moment. Iar un alt pretendent castiga o proba eliminatorie nefacand altceva (la propriu) decat sa arunce o bucata de carne si cateva felii de ardei pe un gratar si apoi trantindu-le in farfurie la propriu si fara nimic altceva (asta la nivel de super chef). E destul de greu cu astfel de educatie, iar astea sunt doar 2 mici exemple din nenumarate altele.
Sigur ca sunt si oameni pasionati si care s-au educat prin diferite mijloace, sigur ca exista si multe cunostiinte si teoretice si practice dar de multe ori lucrurile raman la un nivel superficial, de “improvizatie”, ar fi nevoie de rigoare, seriozitate, perseverenta si urmarea unor reguli clare, lucruri care din pacate ne cam lipsesc noua pe-aici. Iar ca sa acoperim probabil anumite goluri (prin diverse locuri) folosim o gramada de cuvinte mari, unde te uiti, unde te-ntorci, e plin de minunat, exceptional, superb, genial, perfect, cel mai, incredibil si multe altele, de parca nimeni n-a mai vazut mancare vreodata. Nu mai stim nici macar valoarea cuvintelor.
@cristi-j: Poate sa ti se para exagerat, dar faptul ca un popor a iubit-o astfel a insemnat ca i s-a potrivit ca o manusa. Si grecii au mancare uleioasa, si spaniolii si multi altii si iata ca mancarea lor este laudata si placuta de multi.
Ai dreptate, poate ca farfuriile goale nu sunt un criteriu absolut. Insa pentru un eveniment punctual, care s-a adresat unui public anume, este un criteriu al succesului acelui eveniment pentru publicul prezent. Eu pot sa afirm, cunoscand bine valoarea cuvintelor, ca evenimentul meu a iesit foarte bine. Stiu nu doar valoarea cuvintelor, ci si criteriile dupa care trebuie judecat un eveniment, care inseamna nu numai mancare, ci si cazare, curatenie, spalat de vase, facut de paturi, apa calda, internet, transport, intretinerea instalatiilor de tot felul, asigurarea necesarului nu doar de alimente, ci si de farfurii, scaune, cani etc., plus antren, glume, dans, muzica etc.
Nu m-am uitat la top chef, tocmai fiindca am banuit, ba nu, chiar am fost sigur, ca se va promova, din nou, non-valoarea si impostura. Nu ma mira exemplele date de tine, am vazut lucruri si mai si prin bucatariile pe unde am gatit. Nu nestiinta este suparatoare, ci neconstientizarea ei.
Da, ai dreptate, dar am avut ceva dezamagiri in privinta unor restaurante unde nu mi-a venit sa cred ce puneau in farfurie..
Sunt, e drept, si bucatari pasionati,, care se instruiesc cum trebuie, care au in ei microbul….astia sunt oameni de aur…
Insa poate una educa pe alta, asa cum incercati voi, Costel cu tine..
Se educa si mesenii, iar impresiile lor va slefuiesc cumva pe voi, e reciproc.
Generatia mai tanara nu are de unde sa fie educata, deci, daca cineva le deschide usa, sunt convinsa ca multi intra pe ea si inteleg ce inseamna mancare bine pregatita.
Oricum, felicitari pentru pasiune, pentru initiativa, si pentru realizarea acestor intalniri!
Arata minunat totul, cred ca ar trebui sa regandim sabloanele din capul nostru, in ceea ce priveste bucataria mai mult sau mai putin tradintionala. Pana la urma, toate popoarele au bucatarii interesante, pline de savoare, de ce am fi noi mai altfel?
Poate si scolile de bucatari au creat multe nulitati care au distrus enorm si au lipsit de gust si de finete preparate de calitate.
Imi aduc aminte de impresiile tale de la concursul de bucatari.
Crema de dovleac arata nemaipomenit!
@Corina: Nu putem arunca toata vina pe scolile de bucatari. Legislatia este de asa natura incat, combinata cu saracia populatiei, a dus unde la aparitia si mentinerea acestui tip de scoli.
Lipsa de educatie a publicului este un alt motiv. Atata timp cat nimeni nu stie ce ar trebui sa primeasca in farfurie, restaurantele fac economie, si asa sunt impozitate pana peste poate si silite sa dea spagi peste spagi controalelor de tot felul, din nou din cauza unei legislatii proaste, care se aplica banditeste.