Iată că a avut loc cel de-al optulea şi ultimul eveniment culinar din anul acesta susţinut la Casa „Mara” sin Slănic-Prahova. Desfăşurat de ziua naţională a României, „Sarea în bucate” a dorit să fie nu doar un omagiu adus mâncării tradiţionale româneşti de bună calitate, ci şi o avanpremieră la mesele festive care ne vor încânta de Crăciun şi Revelion.


Am avut noroc de vreme frumoasă şi de soare, excelentă pentru gătitul şi luatul mesei în aer liber; am avut, de asemenea, noroc de (încă) un grup de oaspeţi şi meseni plăcuţi, deschişi şi comunicativi, veniţi să se destindă în aerul curat şi tare al Slănicului.

Am gătit din nou alături de Costel Clipescu, prieten bun şi excelent bucătar, a cărui prezenţă mi-a uşurat mult sarcinile din bucătărie şi mi-a oferit răgazul de a interacţiona mai des cu oaspeţii mei. Din nou ne-am bucurat de colaborarea cu Delaco, Braicarn Delicatese, Cramele Halewood şi Kotanyi România, care mi-au pus la dispoziţie cu generozitate produsele lor. Am avut, deci, la îndemână mezeluri de casă, brânzeturi de excelentă calitate, vinuri roşii şi spumante, bine potrivite cu bucatele, şi mirodenii. La acestea s-au adăugat zacuscă, murături şi dulceţuri de casă, pâine şi chifle proaspete de Slănic, sare din salina locală (cea mai mare din Europa – merită fără nicio îndoială o vizită), fructe din merii proprii.

Vorbeam mai sus despre mâncare românească tradiţională şi doresc să revin la ea. Am auzit adesea spunându-se că mâncarea noastră este prea grea, prea grasă cu prea multe prăjeli etc.; în general, o mancare greu de mistuit.
Am ajuns la concluzia că nu mâncarea este greşită, ci felul cum trăim noi astăzi. Mâncarea este excelentă, doar că a fost gândită şi s-a dezvoltat pe durata a câteva sute de ani, în timpuri în care românii munceau mult în aer liber şi depuneau eforturi fizice. Pentru acele vremuri era perfecta.
Astăzi, din păcate, mulţi dintre noi nu ne clintim din faţa monitoarelor şi a televizoarelor; în ce priveşte exerciţiile fizice, o fuguţă după autobuz sau 2-3 etaje coborâte pe scări sunt cam maximul dispuşi să-l facem.
Care este soluţia, dat fiind că goana pentru a ne asigura traiul ne împiedică să ne schimbăm stilul de viaţă? Cred că ar trebui să ne gândim la un compromis: să încercăm să facem şi exerciţii fizice, atât cât putem, şi să mai „ajustăm” puţintel şi mâncarea, atât cât să nu îşi piardă specificul şi caracterul naţional, dar şi cât să mai eliminăm puţintel din grăsimi, să asociem alimentele mai inteligent şi să „umblăm” puţin la asezonare, capitol unde, după mine, bucătăria noastră este extrem de timidă.

Bineînţeles, nu am pretenţia că aş putea vreodată, singur sau cu Costel Clipescu, să revoluţionez mâncarea românească, dar am reuşit să gătim împreună în spiritul expus mai sus şi să oferim o mâncare delicioasă, fără risipă de efort, cu ingrediente obişnuite dar de calitatea cea mai bună care ne-a fost accesibilă. Martorele reuşitei noastre au fost farfuriile goale şi zâmbetele mesenilor.

Iată care a fost meniul:
– sâmbătă la prânz: supă-cremă de dovleac cu topping de kaiser prăjit şi crocant, servită cu crutoane / fasole cu ciolan afumat, servită cu pâine proaspătă şi murături de casă asortate / plăcintă cu mere, cu un strop de gutuie, o mână de stafide şi un praf de scorţişoară, pudrate cu zahăr / Prahiva Valley Reserve Fetească Neagră

– sâmbătă la cină: mezelicuri (şuncă fiartă cu usturoi, şuncă afumată, caşcavaluri diverse, ceapă roşie, cârnaţi de casă prăjiţi / tocană de porc cu mămăligă / tort cu cremă de brânză şi lămâie / ţuică fiartă, vin fiert, vin spumos

– duminică la micul dejun: brânzeturi fine, zacuscă de casă, cremă de brânză cu smântână, castravete, chimen şi pătrunjel, ouă fierte, salată de roşii cu miez de lapte, unt, dulceaţă de nuci verzi, ceai, cafea, chifle proaspete


Lumea s-a simţit foarte bine, s-a discutat animat şi interesant, s-a râs enorm, s-a dansat, s-au închegat prietenii şi s-au schimbat promisiuni de revedere. Nu cred că mi-aş fi putut dori mai mult de atât, aşa că închei mulţumind celor prezenţi, dar şi colaboratorilor evenimentului.

Un singur lucru ar mai fi de spus. În ianuarie, mă voi abate de la regula „eveniment culinar în prima sâmbătă a fiecărei luni”, căci ştim cu toţii cam cum stăm cu banii după Sărbători; voi reveni în data de 2 februarie, în principiu tot cu tema „Sarea în bucate” şi cu un meniu tradiţional, potrivit sezonului rece. Rămâneţi aproape de mine şi de Casa „Mara” şi veţi fi ţinuţi la curent permanent cu evenimentele viitoare.

Inca o data, multumiri colaboratorilor mei care au facut posibil acest eveniment, ca si prietenilor Andrei Sarghi si Ovidiu Bataran, pentru fotografii.