Discutam deunazi cu cativa prieteni dintre bloggerii culinari. Tema discutiei era interactivitatea cu publicul pe blogurile noastre si aproape toti ne exprimam uimirea si, oarecum, îngrijorarea, ca cititorii, desi ne viziteaza în mare, nu se implica în conversatii. Practic, nu interactioneaza.
Am avut ocazia sa organizez mai multe degustari si gratareli si am avut placuta surpriza ca multi dintre cei prezenti sa-mi spuna ca urmaresc aproape zilnic blogul meu si ca au gatit din el nenumarate retete. Oamenii pareau chiar încantati de sursa lor de inspiratie, adica de munca mea; multi m-au felicitat. Cu toate acestea, persoanele respective erau pentru mine erau total necunoscute. Faceau parte din acea mare majoritate “muta” a cititorilor mei.
Exista pe blog persoane care comenteaza în mod regulat. Unii dintre ei aproape la fiecare articol. Numarul lor este foarte mic fata de numarul celor care intra zilnic pe blog. Cand ai cateva mii de cititori zilnic, este ciudat sa vezi ca se aduna doar 3-4 comentarii, desi raspund întotdeauna la fiecare dintre ele, tocmai ca cititorul sa stie ca i-am citit postarea si ca ceea ce a spus el a fost luat în seama.
Unii dintre acesti comentatori au perioade de activitate alternand cu perioade de absenta totala. Exista 1-2 luni cand cineva comenteaza asiduu, apoi dispare pentru 5-6 luni, dupa care revine… sau nu.
Îmi dau seama ca exista cititori carora le este greu sa comenteze daca simt ca nu au ceva foarte important de spus. Altii sunt timizi, unii, probabil, sunt comozi; exista, sunt sigur, si cititori care simt ca nu au nimic de spus. Cu toate acestea, pentru cineva care munceste enorm sa tina în viata un blog, fiecare comentariu reprezinta o încurajare, o motivatie în plus de a continua; chiar si acele comentarii (foarte numeroase pe toate blogurile) de tipul: „mi-a placut reteta/articolul”, „poza este frumoasa”, „multumesc pentru idee” etc. sunt pretuite de mine, caci sunt o dovada a faptului ca cineva este interesat de munca mea.
Desigur, apreciez mai mult comentariile care deschid teme noi de discutie; nu ma deranjeaza comentariile critice, daca sunt expuse pe un ton civilizat, fara injurii si agresivitate si, mai ales, argumentate. Am învatat multe lucruri din cateva comentarii critice, iar cei care îmi descopera erori, confuzii sau omisiuni în texte nu fac altceva decat sa ridice nivelul de calitate al blogului. Le multumesc pentru interes si pentru ca-si dau osteneala de a îmbunatati lucrurile.
În peste 3 ani de blog cred ca am cenzurat doar vreo 20 de comentarii, si acelea, majoritatea fiindca erau reclame mascate la alte site-uri, produse sau servicii, si cateva, putine de altfel, fiindca erau agresive, nepoliticoase sau chiar injurioase.
Facebook-ul a înrautatit situatia. Ajung sa cred ca unii dintre cititori si-au iesit din „rol”. Nu mai citesc, sau o fac foarte în diagonala, dau un Like în fuga, sau posteaza comentarii doar pe Facebook, fiindca le este mai simplu acolo. Ştiu ca toti avem timpul limitat si ca avem propriile noastre preocupari legate de familie, prieteni, serviciu si hobby-uri personale si înteleg asta mai bine ca oricine, caci sunt si eu în aceeasi situatie. Totusi…
Totusi, ma întreb, cum sa maresc interactivitatea pe blogul meu? Acest lucru ar folosi tuturor, caci am învata mai mult unii de la altii si, poate, ajungem sa fim prieteni si în viata reala. Cu unii dintre cititorii care au comentat pe blog, am ajuns sa vorbesc si la telefon, sau chiar sa ne întalnim în persoana. Cu cativa chiar m-am împrietenit. Ultima data cand am analizat cine sunt prietenii si cunostintele cu care comunic cel mai des, am realizat ca circa 50% dintre ei au intrat în viata mea, într-un fel sau altul, datorita acestui blog.
M-am hotarat, deci, sa organizez un concurs. În fiecare luna voi da cate un premiu unuia dintre comentarii, bineînteles, cu conditia sa fie un comentariu cu sens, legat de articolul sau reteta unde a fost postat. Ca sa fiu bine înteles, nu trebuie sa comentati doar la acest post, ci la oricare dintre retetele sau articolele din blog. Aceste premii vor consta din ustensile de bucatarie, carti culinare etc.
Primul premiu pe care îl voi da astfel reprezinta o masina si accesoriile sale, marca Royalty Line, pentru prepararea pastelor de casa. Ea va apartine acelui cititor care posteaza minim un comentariu la oricare dintre articolele si/sau retetele de pe blogul meu, începand de astazi si pana pe data de 15 iunie. Cu cat mai multe comentarii, cu atat mai multe sanse de castig. Nu ma intereseaza daca cel care comenteaza este blogger culinar, profesionist în domeniul gastronomic sau simplu cetatean. Toata lumea este bine venita în conversatie.
Castigatorul va fi stabilit prin tragere la sorti si va primi premiul prin posta. Singura conditie este ca adresa de expediere sa fie în Romania. Cititorii din strainatate pot indica o adresa a rudelor sau prietenilor din Romania, si vor prelua de acolo premiul.
Desigur, nu am pretentia sa postati cine stie ce comentarii savante, ci doar legate de tema articolului respectiv. Daca reusiti sa fiti interesanti si sa provocati discutii constructive, cu atat mai bine pentru dvs.
Nu voi accepta comentariile agresive, cele injurioase fata de mine sau fata de alti cititori si nici pe cele care sunt gratuite, postate doar asa, ca sa conteze la tragerea la sorti.
Cum voi proceda: voi numerota comentariile postate pana la data de 15 iunie, apoi voi extrage prin tragere la sorti cinci dintre acestea; premiul va fi acordat celui mai interesant comentariu dintre acestea. Veti avea nevoie si de sansa, dar si de un pic de substanta în comentariu.
Daca un castigator nu îsi revendica premiul în maxim 5 zile de la anuntare, îmi rezerv dreptul de a oferi premiul altcuiva, efectuand o noua tragere la sorti dintre comentariile postate în perioada alocata concursului respectiv.
Bun… eu am cam terminat ce aveam de spus. Daca aveti întrebari, va stau la dispozitie si va raspund, ca întotdeauna, cu toata placerea.
De acum este randul vostru, asa ca va astept comentariile. Bafta!
Buna. Multumesc Radu. imi plac bunatatile, pe unele chiar le am facut pt ai mei si au avut succes, doar ca nu prea scriu. succes si numai bine.
@speranta: Imi dau seama ca nu toti ne putem exprima usor in scris. Tine si de exercitiu, nu doar de felul de a fi al fiecaruia. Multumesc pentru comentariu si sper sa nu fie ultimul. 🙂
Super premiu! Oare cine nu si-l doreste?
Felicitari pentru initiativa.
In alta ordine de idei, e inutil sa mai spun ca imi plac tare mult retetele tale, te urmaresc chiar daca nu am obiceiul sa comentez. Mi-ar placea sa te vad la Master Chef, desi nu te incadrezi in tipologia chefului urlator, badaran si nesimtit de la acest show.
Succes in continuare.
@Criss: Multumesc pentru comentariu. In niciun caz nu mi-as dori sa pozez intr-un bucatar badaran si nesimtit, ba chiar si semi-doct. Din pacate, televiziunile din Romania concep emisiunile culinare doar ca ocazii de entertainment ieftin si de prost gust. Asta, desigur, si din cauza publicului. Asta ne este nivelul, din pacate.
foarte promitator premiul. Oricum, meriti multe felicitari nu numai pentru initiativa acestui concurs ci si pentru retetele tale care pot incanta papilele gustative ale oricarui degustator.
@alinutzika: Si comentariile tale sunt promitatoare. Ai putea castiga premiul cu ele. 🙂
@simplu si bun: nu trebuie sa-mi oferiti mie explicatii, e activitatea dumneavoastra si stiti mai bine cum si cand o puteti face. cum am spus si in alta parte, fiecare face regulile la el pe blog si nu are de dat explicatii asa cum nimeni nu e obligat sa intre acolo daca nu-i place. eu am spus doar cum vad eu lucrurile.
@Radu:constat cu placere citind raspunsurile tale ca impartasim de multe ori aceleasi pareri! O zi frumoasa,Daiana
@cristi-j: trebuie sa imi cer scuze in primul rand ca nu am raspuns pana acum la comentarii, nu incerc sa ma scuz in vreun fel dar adevarul este ca am fost depasiti de evenimente… in sensul ca avem fiecare cate o munca de prestat (pe care o facem tot cu placere dar pe bani,ca trebuie sa si traim din ceva…) destul de acaparatoare ca si timp, 3 copii si o gramada de activitati obligatorii pe langa, asa ca de multe ori ramanem in urma cu anumite lucruri si avem cate ceva de recuperat.
De data aceasta am ramas in urma cu raspunsurile, in nici un caz din lipsa de respect, nu va exista vreun comentariu pe care sa nu il rasplatim cu un raspuns pe masura, este posibil in schimb din ratiunile mai sus enumerate ca el sa intarzie putin dar va veni cu certitudine.
Mai este ceva, am evitat sa dau raspunsuri in graba numai pentru a bifa acest capitol, nu consider firesc, am asteptat sa am timp suficient sa ma ocup asa cum trebuie de acest lucru, posturile despre care spui erau de mult pregatite si au necesitat doar o apasare de buton pentru publicare!
Respectul nu se cere, se impune prin comportament sau realizari si se ofera in aceeasi masura celor care il merita!
Pentru noi este un domeniu nou unde incercam sa ne adaptam din mers si nu este intotdeauna atat de simplu cum ne-ar place…dar nu obisnuim sa ne plangem!
O zi minunata, Daiana
Copilul meu are 5 ani si cand ii spun ca trebuie sa incercam ceva nou el imi spune ca trebuie sa vada … acum a invatat si imi spune : “arata-mi pe internet cum se face si cum va arata !” . E clar ca el intelege lumea cu ajutorul internetului mult mai usor ……dar ce ar fi internetul fara oamenii care posteaza ? fara oamenii care scriu si care dau consistenta informatiilor ! Va multumesc in numele copilului meu ca asa reuseste sa inteleaga totul mai usor !
Multumesc
@dani: Nu m-am gandit la Internetul culinar din aceasta perspectiva. Interesant… Multumesc si va mai astept cu comentarii.
buna radu succes in continuare ai un blog minunat am invatat multe de la tine si cu condimente pe care nu le am cunoscut retete inedite si cind apari la o emisiune te urmaresc cu mare placere ai fost invitat si la digi 24 si ai facut piept de rata cu caise ce bun o fost l-am facut si eu am facut mai multe retete de la tine si au fost super imi place cum combini condimentele inca mai am de invatat imi place sa gatesc si sa incerc lucruri noi multa sanatate
@Eli: Multumesc. Scrii ca o mitraliera. 🙂 Mai pune si tu o virgula sau un punct, abia reusesc sa te inteleg.
nu la tine ma refeream si nu la comentariul ala … hahaha
cred ca am spus de fiecare data ca functioneaza daca nu e si o latura materiala/financiara … hehehe
aici sunt foarte de acord . daca nu e nimeni obligat sa tina un blog , nu e obligat nici sa primeasca pe oricine si nici sa suporte lipsa de respect a altora, regulile sunt facute de proprietar, cui nu-i plac nu e obligat sa intre acolo.
@cristi-j: Cred ca ieri ti-am lasat un comentariu fara raspuns; dar asta fiindca nu aveam ce raspunde si nu meriti un raspuns de circumstanta. Se mai intampla. 🙂
Mai am raspunsuri stereotipe, dar adresate unor cititori care comenteaza mai rar si pe care vreau sa-i incurajez sa continue dialogul.
Ca sa revin la munca vs. placere, si ca sa glumim putin, ce se intampla cand ceea ce faci la serviciu faci cu placere? Refuzi sa iei salariu? 🙂
@simplu si bun : nu ma contrazici, nu am spus ca sunt incompatibile, am spus ca atunci cand munca e facuta cu placere, pasiune, daruire, e facuta in primul rand pentru tine si ti-a oferit satisfactie, multumire, o stare de bine si nu e implicata partea baneasca, eu (poate ar trebui sa scriu cu litere de tipar si ingrosate) nu o pot numi munca.
lucrurile facute bine cer intr-adevar timp si efort. daca consideri ca recompensa nu e suficienta si e nevoie de o parte materiala, nu am nimic impotriva. daca crezi ca meriti respect pentru asta, mi se pare ca respectul se castiga si asta vine in timp. iar raspunsul la comentarii e parte din acel respect. daca eu am lasat un comentariu si nu am primit raspuns desi intre timp s-au postat alte articole si s-a raspuns la alte comentarii, a doua oara o sa ma gandesc bine daca o voi mai face si chiar mai mult decat atat. vorbesc pentru mine dar vad ca mai sunt si altii in aceeasi situatie.
@cristi-j: Foarte corect, nimeni nu este obligat sa tina un blog, ceea ce incercam eu sa subliniez, mai ales pentru acei cititori care ma tot roaga sa postez cat mai multe retete, este ca desi pare simplu sa postezi cate ceva la prima vedere, in realitate lucrurile nu stau chiar asa…
Si aici chiar vreau sa te contrazic si eu, cred ca notiunile de placere si munca nu sunt incompatibile, dimpotriva, orice munca ar trebui facuta cu pasiune si daruire, pentru ca numai atunci rezultatele vor fi pe masura, deosebite, iar munca va avea eficienta maxima!
Doream sa evidentiez ca un post de calitate cere destul de mult timp si efort (care chiar daca este facut cu placere tot efort este si cu atat mai mult te consuma) pentru realizare, de aceea si satisfactia este mare atunci cand munca ta este apreciata prin comentarii.
PS: cu ocazia asta am indeplinit si dorinta lui Radu…
O zi minunata,
Daiana
@simplu si bun: Ai dreptate, facuta cu placere sau nu, munca ramane munca, adica efort si consum de timp si resurse. Exista, desigur, diferente intre munca de placere si cea de nevoie, mai ales aceea ca in cazul primeia simti oboseala mai putin si esti implicat sufleteste mult mai mult.
Am dat si eu peste cititori, si nu putini, care intra aici si comanda ca la restaurant: “vreau si eu reteta de tort Napoleon“, sau “vreau reteta care a fost ieri la televizor, aceea cu sos galben si ficatei de pui, dar as vrea ca sosul sa fie mai gros si mai putin condimentat“. Altcineva m-a intrebat daca nu am o carte de retete scotiene… probabil vroia sa-i traduc o carte intreaga? O intrebare hilara care mi-a fost adresata pe blog a fost “unde se gaseste carne de mici la Houston (Texas/SUA)?”.
Din aceste mici intamplari pot trage multe concluzii si toate ma fac sa realizez ca unii minimizeaza efortul si munca celui care tine un blog. Sunt convins ca daca ar trebui sa plateasca 1 leu ca sa capete raspuns la intrebari, nu ar mai intreba nimeni nimic. Ar pune mana si ar cauta pe Google.
Nu vreau sa dramatizez, facem munca asta cu placere, dar eu pretind si un minim de respect pentru ea. Cine nu poate respecta un blog, nu are ce cauta acolo.
e vorba mai ales de definitii … hahaha … eu nu pot sa asociez o activitate care imi face placere cu munca, mai ales daca nu e nici o implicare financiara. crede-ma, unele comentarii lasate aici au presusupus cel putin la fel de multa “munca” cat pentru articolele la care au fost lasate dar eu nu am simtit asta ca o munca. si am “muncit” si eu la un blog ( poate o voi face din nou) si la un site (neterminat … hehehe) si n-a fost usor dar tot nu m-am simtit ca la serviciu … hahaha … e doar chestie de intelesul diferit acordat unor cuvinte in situatii diferite , sa nu crezi ca nu apreciez activitatea depusa pentru a tine un blog cu postari zilnice si cu raspunsuri rapide la toate comentariile.
dar daca pornesti sa faci un blog cu ideea ca vai, ce mult e de munca, atunci raspunsul meu nu poate fi decat ca nu te obliga nimeni. cinic ? poate.
@cristi-J: Nu, eu nu cred ca esti cinic. Si comentariile, mai ales cele care aduc completari articolelor, inseamna munca. Sunt total de acord cu asta. Poate ca este, intr-adevar, vorba doar despre definitia muncii.
Eu cand am pornit blogul, stiam ca va fi mult de munca. Eram dupa condimenteweb.ro la care muncisem, de placere, vreo doi ani, asa ca eram oarecum in cunostinta de cauza. Cu toate astea, nu am dat inapoi, stiam ca voi munci cu drag si cu pasiune si ca ma voi resimti mai putin decat in cazul muncii pe care as fi facut-o silit de imprejurari.
Am trecut prin toate fazele. Muncesc de 32 de ani, si am facut altceva decat ceea ce mi-a placut doar primii 7 ani. Ma duceam cu greata la serviciu, faceam totul in sila si eram nefericit. Noroc ca am putut sa ma duc in ’90 catre ceea ce-mi placea pe atunci sa fac. Din acea data pot spune ca munca mea de zi de zi a fost sa fac doar ceea ce-mi place. 🙂
@simplu si bun : ” cine nu a scris niciodata un post nu va stii niciodata cat de multa munca se ascunde in spatele unuia si cat de mare este bucuria cand descoperi ca nu vorbesti de unul singur ci esti ascultat!” – cu prima parte nu prea sunt de acord, nimeni nu e obligat sa faca un blog deci nu e ca si cum ai merge la munca iar (cel putin la inceput – asa cum e cazul vostru) ideea e sa te exprimi, sa arati ce-ti place si sa gasesti altii carora le plac aceleasi lucruri deci nu ai cum sa o simti ca o munca. o faci de placere, pentru ca-ti place si te ajuta in primul rand pe tine.
cu partea a doua sunt total de acord, e foarte placut si asta iti doresti de fapt.
suna bine ce spui , mult succes !
@cristi-j: O sa-ti raspund si eu, desi comentariul era destinat altcuiva. Vezi, nu ma pot abtine sa nu ma bag si eu in vorba.
Indiferent ca tu crezi, pe buna dreptate, ca postarile trebuie facute de placere ca sa te exprimi si sa-ti gasesti interlocutori, in spatele lor este munca multa. Chiar mi se pare ciudat ca nu prea esti de acord cu asta. Indiferent de motivul prestarii ei, chiar daca te ajuta in primul rand pe tine, munca ramane munca.
Chiar daca gatesti de placere o reteta si tot de placere o impartasesti, tot muncesti ca s-o scrii, s-o fotografiezi, sa o pui pe blog, sa speli vasele, sa strangi mizeria etc. Desigur, nimeni nu este obligat sa bage in seama munca ta sau s-o aprecieze, atata timp cat nu a solicitat-o. Dar asta este alta mancare de peste.
inspirat de ultimele 2 comentarii o sa spun asa :
cred ca sunt complicat, mai ales pentru cine nu ma cunoaste … hahaha … ma implic (eu zic ca din tot sufletul … hehehe) pentru mine insumi/pe mine/ma , pentru ca ma inspira (chiar daca 90 % dintre idei nu le aplic), pentru ca ma face sa ma simt bine.
dintre cele peste 15000 de comentarii raman peste 7500 daca le scadem pe ale tale. am fost curios cam cate am lasat eu si s-au adunat aproape 650, unele foarte lungi, mai lungi decat articolele … hehehe
dar in primul rand e vorba de inspiratie si de ce te face sa te simti bine. un exemplu recent : am vazut un episod din oliver’s twist in care o prietena a deschis un magazin de branzeturi. iti venea sa-ti pui cortul acolo si sa stai pana te plictisesti. si apoi au fost povesti despre platouri cu diferite branze si alte retete simple care folosesc branza. am facut o multime de corelatii cu ultimul targ slow food si branzeturile de acolo, oamenii de acolo si mi-au venit 3-4 idei despre ce mi-ar placea sa fac (si din pacate aproape sigur nu voi face) iar asta m-a facut sa ma simt bine. asta cred ca e important la un blog, sa-ti dea niste picioare virtuale in dos si sa te faca sa te simti bine.
cred ca deja ai facut acele intalniri, la degustari si la cele dinainte. multe inainte !
@cristi-J; Da, tu ai comentat mereu, de cand ai hotarat ca merita sa comentezi. Cred ca doar Marius Delaepicentru mai are comenatii atat de lungi ca tine, asta fiindca aveti ceva de spus amandoi si findca va si dati osteneala s-o faceti. Apreciez asta foarte mult.
Intalnirile de la degustari au fost si vor mai fi, dar acolo exista un program, o treaba de facut. Mi-as dori o serie de intalniri mai relaxate, fara vreo tema anume, unde sa se discute absolut liber, pe orice subiect. In genral, la atfel de intalniri am descoperit oameni deosebiti, daca nu pasionati de gatit macar curiosi si dornici sa incerce chestii noi. O singura data am intalnit o persoana dezagreabila; una la cateva sute este un procent acceptabil.
Acolo am realizat ca, de fapt, oamenii s-ar implica daca ar fi putin impinsi de la spate, caci au intrebari, au opinii, multi chiar au lucruri interesante de povestit. Le trebuie doar un amfitrion care sa le dea un impuls. Pe blog se ascund in spatele anonimatului si sunt distrasi de ceea ce se intampla in jurul lor. La intalniri este altfel.
Buna Radu,
Cred ca in primul rand ar trebui sa ma prezint avand in vedere ca nu ne cunoastem,Daiana este numele meu (defapt prenumele) si reprezint partea ocupata cu torturile de ciocolata si decorate cu fondant a blogului nostru Simplu si bun.
Avand in vedere ca suntem un blog la stadiul de sugar( pe cel de nou nascut l-am depasit de ceva timp) ma gandeam ca lipsa comentariilor s-ar datora faptului ca nu suntem prea cunoscuti,vizitati si automat criticati sau laudati…
Dar realizez ca problema este mai complexa decat pare si cred sincer ca motivele se regasesc in acea agitatie zilnica in care ne invartim cu totii si nu vrem sa mai acordam timp multor lucruri mult mai importante chiar decat comentatul pe blog…
in plus cine nu a scris niciodata un post nu va stii niciodata cat de multa munca se ascunde in spatele unuia si cat de mare este bucuria cand descoperi ca nu vorbesti de unul singur ci esti ascultat!
Atunci cand am luat decizia de a incepe blogul nu mi-am facut vreo iluzie ca vom schimba lumea ,dar am avut speranta ca vom reusi sa strangem in jurul nostru o multime de oameni care cred cu adevarat in valorile esentiale ale acestei lumi si ca impreuna ne vom putea educa copii sa pretuiasca ceea ce merita pretuit si nu cred ca mi-am gresit socotelile,tu ce zici?
Te felicit pentru idee s-ar putea sa functioneze mai bine decat te astepti si ne mai auzim!O zi placuta iti dorim si te invitam si noi la un comentariu pe terenul nostru,!Daiana
@simplu si bun: Da, problema implicarii cititorilor este complicata, caci oamenii sunt complicati. In general se implica rar – ma refer la o implicare reala, din tot sufletul – si de cele mei multe ori aceasta implicare este concentrata pe ei insisi. Si este normal sa fie asa.
Nu stiu daca ideea aceasta a mea ii va motiva sa zaboveasca o clipa in plus pentru un comentariu, si de fapt nu asta este important in sine. Mi-as dori sa comunice intre ei, pe temele propuse de blogul meu. Am pe blog peste 15.000 de comentarii, dar jumatate sunt ale mele, ca raspuns la comentariile celorlalti. Mi-ar placea ca acest dialog al meu cu cititorii sa se transforme in dialoguri multiple.
In fine, primul pas este atins, adica se comenteaza mai mult (insa nu stiu cat va dura acest ritm; deja pare ca scade). In ce priveste intercomunicarea intre cititori, slaba miscare. Stiu ca oamenii sunt foarte diferiti, dar cred ca este imposibil ca fiecare sa nu gaseasca alti 10 cu care sa poata conversa.
Urmatoarea miscare este sa provoc intalniri intre cititori, moderate de mine, cate 20 odata, nu mai multi, ca sa poata discuta intre ei si ca sa pot si eu fi prezent langa fiecare. 🙂
Aveti mare dreptate. Recunosc , sunt din categoria vizitatorilor muti, dar constanti, Aveti unul din blogurile pe care le vizitez zilnic. Sunt o pasionata a bucataritului, dar nu prea ma descurc cu butonatul la pc.Pastele imi plac foarte mult, le fac in casa{taitei de casa, tagliatele , ravioli} , dar cu sucitorul. imi doresc o masina de paste. E pe lista de vreo 2 ani. Anul trece, dar ea ramane in capul listei.
@Alina Neagu: Acum aveti sansa s-o taiati de pe lista. Va astept cu comentarii si va urez succes.
Aceleasi intrebari le am si eu, dar in acelasi timp recunosc ca nici eu nu prea las comentarii pe blog-urile pe care le urmaresc.
Buna ideea acestui premiu, e o modalitate foarte buna de a primi un feedback, chiar si conditionat!
@alldaycooking: Sa vedem cum va functiona si in viitor. pana acum se pare ca lucrurile s-au mai dezmortit. 🙂 Multumesc pentru vizita, va mai astept oricand aveti timp si chef.
Radu, cred ca marea majoritate a celor ce nu indraznesc sa scrie aici, se afla in situatia mea: pe mine ma inhiba insasi pozitia ta ( profesional vorbind, in materie de bucatarie ) fata de noi; cand stii ca ai in fata un maestru in ale bucatariei, parca ti-e jena sa intrebi ceva, sa nu faci vreo gafa :”> …
Altfel se pune problema cand stai de vorba cu cineva egal tie 😀 Cel putin asa simt eu …
@Ina: Maestru? Hai sa fim seriosi… Ma maguleste parerea ta, dar esti mult prea ingaduitoare. Daca vrei sa vorbim despre maestri, iti pot da cateva nume. Sunt doar un pasionat de gastronomie, care invata zi de zi de la altii. Fac zilnic greseli, la fel ca toata lumea, si cu fiecare zi care trece ma simt mai nestiutor. Dar nu mi-e jena de asta, ma ambitioneaza. 🙂
Wow! De cand imi doresc o masina de paste! 🙂
Felicitari pentru concurs! Din punctul meu de vedere e concursul cu cel mai fain premiu! 🙂
@Roxana: Atunci trebuie sa comentati mai des, ca sa aveti sanse mai mari. Daca va doriti o masina de paste, inseamna ca bucataria este una dintre incaperile dvs. preferate, asa ca putem avea subiecte comune de discutie.