Discutam deunazi cu cativa prieteni dintre bloggerii culinari. Tema discutiei era interactivitatea cu publicul pe blogurile noastre si aproape toti ne exprimam uimirea si, oarecum, îngrijorarea, ca cititorii, desi ne viziteaza în mare, nu se implica în conversatii. Practic, nu interactioneaza.
Am avut ocazia sa organizez mai multe degustari si gratareli si am avut placuta surpriza ca multi dintre cei prezenti sa-mi spuna ca urmaresc aproape zilnic blogul meu si ca au gatit din el nenumarate retete. Oamenii pareau chiar încantati de sursa lor de inspiratie, adica de munca mea; multi m-au felicitat. Cu toate acestea, persoanele respective erau pentru mine erau total necunoscute. Faceau parte din acea mare majoritate „muta” a cititorilor mei.
Exista pe blog persoane care comenteaza în mod regulat. Unii dintre ei aproape la fiecare articol. Numarul lor este foarte mic fata de numarul celor care intra zilnic pe blog. Cand ai cateva mii de cititori zilnic, este ciudat sa vezi ca se aduna doar 3-4 comentarii, desi raspund întotdeauna la fiecare dintre ele, tocmai ca cititorul sa stie ca i-am citit postarea si ca ceea ce a spus el a fost luat în seama.
Unii dintre acesti comentatori au perioade de activitate alternand cu perioade de absenta totala. Exista 1-2 luni cand cineva comenteaza asiduu, apoi dispare pentru 5-6 luni, dupa care revine… sau nu.
Îmi dau seama ca exista cititori carora le este greu sa comenteze daca simt ca nu au ceva foarte important de spus. Altii sunt timizi, unii, probabil, sunt comozi; exista, sunt sigur, si cititori care simt ca nu au nimic de spus. Cu toate acestea, pentru cineva care munceste enorm sa tina în viata un blog, fiecare comentariu reprezinta o încurajare, o motivatie în plus de a continua; chiar si acele comentarii (foarte numeroase pe toate blogurile) de tipul: „mi-a placut reteta/articolul”, „poza este frumoasa”, „multumesc pentru idee” etc. sunt pretuite de mine, caci sunt o dovada a faptului ca cineva este interesat de munca mea.
Desigur, apreciez mai mult comentariile care deschid teme noi de discutie; nu ma deranjeaza comentariile critice, daca sunt expuse pe un ton civilizat, fara injurii si agresivitate si, mai ales, argumentate. Am învatat multe lucruri din cateva comentarii critice, iar cei care îmi descopera erori, confuzii sau omisiuni în texte nu fac altceva decat sa ridice nivelul de calitate al blogului. Le multumesc pentru interes si pentru ca-si dau osteneala de a îmbunatati lucrurile.
În peste 3 ani de blog cred ca am cenzurat doar vreo 20 de comentarii, si acelea, majoritatea fiindca erau reclame mascate la alte site-uri, produse sau servicii, si cateva, putine de altfel, fiindca erau agresive, nepoliticoase sau chiar injurioase.
Facebook-ul a înrautatit situatia. Ajung sa cred ca unii dintre cititori si-au iesit din „rol”. Nu mai citesc, sau o fac foarte în diagonala, dau un Like în fuga, sau posteaza comentarii doar pe Facebook, fiindca le este mai simplu acolo. Ştiu ca toti avem timpul limitat si ca avem propriile noastre preocupari legate de familie, prieteni, serviciu si hobby-uri personale si înteleg asta mai bine ca oricine, caci sunt si eu în aceeasi situatie. Totusi…
Totusi, ma întreb, cum sa maresc interactivitatea pe blogul meu? Acest lucru ar folosi tuturor, caci am învata mai mult unii de la altii si, poate, ajungem sa fim prieteni si în viata reala. Cu unii dintre cititorii care au comentat pe blog, am ajuns sa vorbesc si la telefon, sau chiar sa ne întalnim în persoana. Cu cativa chiar m-am împrietenit. Ultima data cand am analizat cine sunt prietenii si cunostintele cu care comunic cel mai des, am realizat ca circa 50% dintre ei au intrat în viata mea, într-un fel sau altul, datorita acestui blog.
M-am hotarat, deci, sa organizez un concurs. În fiecare luna voi da cate un premiu unuia dintre comentarii, bineînteles, cu conditia sa fie un comentariu cu sens, legat de articolul sau reteta unde a fost postat. Ca sa fiu bine înteles, nu trebuie sa comentati doar la acest post, ci la oricare dintre retetele sau articolele din blog. Aceste premii vor consta din ustensile de bucatarie, carti culinare etc.
Primul premiu pe care îl voi da astfel reprezinta o masina si accesoriile sale, marca Royalty Line, pentru prepararea pastelor de casa. Ea va apartine acelui cititor care posteaza minim un comentariu la oricare dintre articolele si/sau retetele de pe blogul meu, începand de astazi si pana pe data de 15 iunie. Cu cat mai multe comentarii, cu atat mai multe sanse de castig. Nu ma intereseaza daca cel care comenteaza este blogger culinar, profesionist în domeniul gastronomic sau simplu cetatean. Toata lumea este bine venita în conversatie.
Castigatorul va fi stabilit prin tragere la sorti si va primi premiul prin posta. Singura conditie este ca adresa de expediere sa fie în Romania. Cititorii din strainatate pot indica o adresa a rudelor sau prietenilor din Romania, si vor prelua de acolo premiul.
Desigur, nu am pretentia sa postati cine stie ce comentarii savante, ci doar legate de tema articolului respectiv. Daca reusiti sa fiti interesanti si sa provocati discutii constructive, cu atat mai bine pentru dvs.
Nu voi accepta comentariile agresive, cele injurioase fata de mine sau fata de alti cititori si nici pe cele care sunt gratuite, postate doar asa, ca sa conteze la tragerea la sorti.
Cum voi proceda: voi numerota comentariile postate pana la data de 15 iunie, apoi voi extrage prin tragere la sorti cinci dintre acestea; premiul va fi acordat celui mai interesant comentariu dintre acestea. Veti avea nevoie si de sansa, dar si de un pic de substanta în comentariu.
Daca un castigator nu îsi revendica premiul în maxim 5 zile de la anuntare, îmi rezerv dreptul de a oferi premiul altcuiva, efectuand o noua tragere la sorti dintre comentariile postate în perioada alocata concursului respectiv.
Bun… eu am cam terminat ce aveam de spus. Daca aveti întrebari, va stau la dispozitie si va raspund, ca întotdeauna, cu toata placerea.
De acum este randul vostru, asa ca va astept comentariile. Bafta!
…DA…DAR SI-A ATINS SCOPUL …M-A FACUT SA IES DIN ..CUSCA”…O ZI BUNA!
@mas: Corect. Inceputul a fost facut. 🙂
…si nici mie nu imi place facebookul, asa cum spui tu , te face sa citesti pe diagonala, e mult mai frumos blogul, mie imi place mult mai mult sa bantui in loc sa accesez o reteta oferita instant..
Buna ziua,
Da , cred ca ceva trebuie sa ma incite suficient de mult sa ies din carapacea mea. Ma stiu,, timida”, multi ani am considerat ca e cel mai mare defect al meu,dar acum m-am acceptat deja asa cum sunt pt ca , sa fim seriosi , a fi timid e cred printre cele mai mici defecte. Si ca sa trec direct la subiect, minunatia aia de masina m-a facut azi sa ies din ,, carapace” si sa comentez pt ca mi-o doresc…acest blog il citesc, nu zilnic, pt ca timpul nu mi-o permite , imi doresc la fel ca si Radu sa imi fac propriul meu blog iar scuza cea mai buna e ca nu am timp…nu-i asa ca oamenii gasesc mereu scuze? Adevarul e ca daca iti doresti cu adevarat ceva , nici o scuza nu ar trebui sa stea in calea ta. O zi buna, si bafta tuturor….
@mas: Din pacate, concursul la care ai comentat s-a incheiat demult. Deci, nu mai este valabil.
Vei avea, insa, ocazia, s-o faci la un concurs valabil, foarte curand.
Spre rusinea mea, fac parte din randul persoanelor care au urmarit blog-ul dumneavoastra insa nu au interactinat in nici un fel 🙁
Odata cu hotararea mea de a infiinta un blog culinar (mult sub nivelul blog-ului dvs.) – initial pentru cunoscutii care imi cereau mereu retete – am inteles cat de importanta este reactia celor care intra pe blog, dar mai ales a celor care si pregatesc preparatele postate.
Ma bucur ca ati avut aceasta initiativa si bine ar fi sa se vada o schimbare in randul cititorilor 😉
@Patricia: Din pacate, nu a determinat niciun fel de schimbare. Va trebui sa va obisnuiti cu o cvasi singuratate. 🙂
Pot sa va rog sa imi dati o reteta de kimiki traditionala de la coreeni?
Sa fiu cinstita acum este prima oara cind intru aici asta datorita serialelor coreene unde am vazut ca se face foarta multa publicitate bucatariei lor traditionala si am fost curioasa de acel kimiki este adevarat ca am aflat citind pe acest blog lucruri foarte interesante si ma gindeam daca nu va suparati sa imi dati mai multe amanunte dv strict la ce pot gasi si eu in piata produse cit mai asemanatoare celor ce fac aceasta minunata combinatie de i sa dus vestea in lume ca o fi el kimiki dar se aseamana cu varza noastra ce o punem pt iarna dar ei o pregatesc de asa natura ca o pot consuma tot timpul.Sincera sa fiu raspunsul dv ar fi cel mai frumos premiu.Cu mult respect va urez toate cele bune de aici de la Galati de pe malurile Dunarii.
De cand l-am descoperit pe Radu si retetele lui am citit cam tot ce a postat, am savurat virtual retete exotice ( sunt o gurmanda de retete indiene, asiatice, arabe, africane…tot …) si am verificat papilar amestecuri de condimente cand toate ingredientele au fost pe masa. Dar timpul meu e prea scurt si nu am fost in stare decat de un like pe FB sau de un mic coment de un rand mai demult…am inceput chiar un blog , am poze si titlu, logo si tot nu am terminat de scris retete , ca doar tot trebuie sa dau vina pe ceva/cineva, acel cineva este timpul cu care ne/ma luptamlupt zilnic sa il putem intinde cu cite o ora doua pe zi in plus…)))Promit sa comentez mai mult decat sa savurez!!
@liliana: Asa sa faci si sa ne anunti cand pornesti blogul.
V-am descoperit blogul cu putin timp in urma, acum 3 saptamani, cand cautam ceva informatii asupra fructelor de mare. Articolul mi s-a parut foarte util si complet, am gasit informatiile necesare usor, iar asta m-a determinat sa citesc mai mult. Asa usor m-am indragostit de-a dreptul de blog, ce imi ofera un real ajutor in pasiunea si dorinta mea de a castiga cat mai multe cunostinte in arta culinara. M-au atras povestile din jurul fotografiilor de pe Papamond, mi-au dat sentimentul ca de acum inainte orice fel de mancare va fi incomplet fara a sti o poveste buna despre reteta sau macar a unuia din condimentele folosite.
Cu toate ca va apreciez nespus de mult articolele am ales sa nu comentez intrucat nu as fi vrut sa-mi exprim plat gandurile. Senzatia pe care am experimentat-o este similara cu cea a intalnirii artistului preferat: inainte de intalnire ai atat de multe de spus dar in timp ce-ti vezi idolul incremenesti de emotii si abia daca poti schita un zambet.
Sunt abia la inceput de drum in ale gatitului daca as comenta de fiecare data nu as avea decat cuvinte de lauda si admiratie riscand astfel prin repetarea mesajelor sa para gratuitati.
Am ales intr-un final sa-mi exprim chiar si asa stangaci gandurile pentru a va face cunoscut ca sunteti intr-adevar apreciat si pentru ca sunt convinsa ca mai sunt persoane ca mine, ce nu comenteaza doar din frica de a nu parea ridicoli.
@Corpul Perlucidus: Daca nu ma insel, aveti un blog, asa ca intelegeti bine dorinta mea de interactiune. In plus, prietenii mi-au bagat in cap ideea ca invata de la mine una-alta, asa ca, daca tot este sa fiu uneori dom’ profesor, am nevoie de reactie la lectie. 🙂
Imi pare bine ca va place blogul si va garantez ca niciodata un comentariu nu a fost altfel decat pretuit de mine, chiar daca nu spunea ceva extrem de relevant… ma rog, cu exceptia acelor comentarii deghizate in reclama la terte parti.
am inceput sa urmaresc, sa citesc acest blog acum 1 an si jumate. La vremea respectiva multe dintre intrebarile mele legate de Gastronomie nu aveau un raspuns clar. Am descoperit „Retele lui Radu ” ,retete, sfaturi , prezentari si multe alte informatii corect prezentate si de calitate . Am testat multe dintre retete lui Radu Popovici , am cateva locuri unde mi-am propus sa ajung datorita descrierilor facute : un loc e Barcelona! cand le recomand le spun tuturor un lucru: daca respecti ce spune d-nul Popovici vei sta mult timp in bucatarie! are retete pentru toata lumea !
legat de orez si paste multe lucruri le-am invatat din materialele prezentate in acest blog!
NU pot uita reteta de Spezzatino https://www.reteteleluiradu.ro/2011/03/31/spezzatino/. salutari si sper sa ne revedem in Bucuresti !
@Ciprian: Abia astept sa ne revedem. Daca vii in Bucuresti, da-mi neaparat de stire.
Da,ai mare dreptate!Una e sa te duci cu un anumit scop si alta e situatia cand mergi cu mai multe dorinte.Eu mi-am cumparat pt.bucatarie un set de 2 tigai cu ceramica de la ei(am nimerit o promotie la „Colruyt”,un fel de depozit cu vanzare cu amanuntul,la 20 Euro)de care sunt foarte multumita,isi merita banii!in schimb am dat-o in bara cu o razatoare multifunctionala.mi-a dat la ea 2 piese la fel (pt.facut chips-uri)iar pt.”juliene” nu; si am observat abia acasa!tot 20 E am dat pe ea,din „bat”cum zic ei(un targ de duminica ce se desfasoara pe malul Meusei).Dar asta e:pierzi,castigi,negutor te numesti! Mi-ar placea sa mai merg dar,sotul si rudele de acolo nu au timp de plimbare,iar singura nu-mi place!am mers singura la muzeu,la acvariu,prin oras,dar atat.Asa cum mergi tu e foarte interesant!Calatorii placute in continuare!
Buna,Radu!dupa cum ti-am spus ieri,eu abia ce ti-am descoperit blogg-ul! Astazi,cautand o reteta cu piept de pui,am gasit articolele despre calatoriile tale in Belgia.Am fost si eu in Belgia(sotul meu lucreaza acolo),prima oara anul trecut in august,iar anul acesta in martie.In ce priveste vremea,tin sa-ti spun ca ai maaaare dreptate,este foarte imprevizibila!in ce priveste aspectul culinar,si aici iti dau dreptate,cu toate ca nu am fost decat o singura data la restaurant(conditia materiala nu ne permite),dar cu toate ca acolo se lua masa doar cu rezervare,pizza cu fructe de mare pe care am servit-o eu nu mi-a placut in mod deosebit.Iti mai dau dreptate si cu berea si ciocolata,patiseria mai putin.In schimb mi-a placut mult bagheta lor cu seminte!intr-adevar berea la ei,chiar si cea mai populara(Jupiler)este exact cum ai descris-o tu(sotul meu este consumator de bere si a laudat-o inca de la inceput).bineinteles ca fara ciocolata si cafea nu ne-am intors niciodata acasa;mai ales anul acesta de Paste am adus oute de ciocolata cu kilogramul!
In alta ordine de idei,belgienii nu sunt originali in multe privinte!tot ce fac este sa imite,poate si pentru ca au o populatie formata din ffffff multe etnii.Nu exceleaza in nimic;doar au stiut,in trecut,sa profite de pe urma unor evenimente(razboi),al exploratorilor.Este o tara cu oameni primitori,politicosi,cu orase curate(eu am fost in LIEGE);de circulat am circulat doar cu autobusul,si e adevarat ca sunt punctuali,soferii amabili,cu tinute impecabile.cu toate ca eu nu stiu f.bine franceza(doar ce imi aduc aminte de la scoala),dar m-am descurcat si la cumparaturi si cu autobusul.Eu am lucrat ca menajera in Spania si Italia,tari care au fiecare ceva reprezentativ;in schimb nu am auzit si vazut nicaieri mai multe nationalitati adunate la un loc,ca in Belgia! Ar fi multe de comentat dar deja cred ca te-am plictisit! Ai un blogg interesant;o sa mai stau pe aici sa caut un desert cu migdale.Fondul alb de pui l-am facut!ne mai auzim(citim).O zi buna iti doresc!
@lenuta: Culinar vorbind, Belgia nu mi-a lasat prea multe amintiri memorabile (carbonade, waterzooi, clatite, stoemp, bere, ciocolata, midii, cartofi prajiti), dar au existat si tari unde am mancat mult mai prost; poate este si chestie de noroc, poate si de pricepere in a descoperi restaurante interesante, cu bucatari buni. Am vizitat vreo 7 orase, daca mai tin bine minte si, in general, mi-a placut acolo. M-as reintoarce, dar as pleca doar dupa ce mi-as face o lista clara cu restaurante alese pe spranceana, cu specialitati traditionale etc. Am cateva carti de retete belgiene si acolo lucrurile par mult mai interesante decat ce am reusit eu sa descopar de unul singur, in acea vizita fulger.
Dl Radu,
Aveti cea mai mare dreptate cu aceasta postare. Adica, cel putin in cazul meu, e adevarat. Intru pe acest minunat blog culinar (pe care l-am recomandat tuturor – inclusiv sefului meu) citesc noutatile (intru cam la 2, 3 zile) si incerc si eu retetele (drept sa spun toate iti fac cu ochiul – sunt absolut extraordinare) dar nu am comentat practic niciuna si asa e … o mare greseala din partea mea.
Va urmaresc de cand cu Brava TV, regret tare ca s-a inchis. Si de atunci intru aici mereu sa vad alte noi retete delicioase postate de dvs. Sunt o mare fana a acestui blog si va doresc in continuare multe realizari si sa ne incantati cu cat mai multe retete delicioase.
@Georgiana: Brava TV? Deci stiti blogul inca de la inceputuri. Da, regretabil, acum ar fi fost, probabil, lifer detasat de piata pe domeniul gastronomic. A fost o perioada frumoasa, de care imi este dor.
Va multumesc ca v-ati luat inima in dinti sa comentati si sper sa nu va para atat de dificila aceasta postura. Cu alte cuvinte, astept ca si pe viitor sa comentati si, de asemenea, vreau sa va aflu parerile despre retetele gatite.
Chiar daca masina – premiu nu o sa-mi revina ma simt o castigatoare . Am aflat multe legate de diferite preparate asiatice . Am colindat papamond-ul si am stat la masa cu stramosii .Calatoria mea printre ,, Retetele lui Radu” nu se termina caci am mullte de descoperit . Doar acum realizez dedicatia ta spre cele culinare , volumul mare de munca si nu pot decat sa te admir !!!
@mihaelar63: Ma bucur ca te simti deja o castigatoare. Acesta este cel mai important lucru si este unul dintre cele mai frumoase care s-au spus despre blogul meu. Sper sa ramai alaturi de el cat mai mult timp. 🙂
Felicitari pentru blog. Condimentele naturale, dupa parerea mea, sunt punctul dvs. forte.
@Georgeta: Cum ziceti dvs. Multumesc pentru comentariu. 🙂
Radu (suntem, cred, colegi de generatie), am descoperit blogul tau acum aproape doi ani odata cu bucataras.ro. De atunci am fost o vizitatoare si admiratoare, poate nu constanta, dar atenta la articolele si retetele tale. Din cand in cand am postat un comentariu. Cum spunea cineva mai sus, ideea ca poti sa interactionezi cu cineva atat de cunoscut si atat de priceput chiar si virtual intimideaza. De multe ori, dupa ce am citit un articol sau am vazut o reteta pregatita de tine…m-am intrebat…oare ce ar mai fi de spus? Acum drumul este deschis, tu astepti parerile noastre sau ceva ce sa recunoasca munca ta si, da, si premiul este atractiv…poate voi spune parerea mea mai des. Vom vedea ce va fi…Pana atunci, iti urez succes in demersul tau.
@Carmen: Ma bucur ca iti plac retetele si articolele. Sunt scrise cu pasiune si cred ca sunt, in general, de calitate buna. Pe de alta parte, nu sunt perfecte, asa ca pot fi completate, corectate sau macar discutate. Nu sunt nici atat de cunoscut si nici atat de priceput incat sa intimidez si nici nu cred ca o persoana competenta ar trebui sa aiba acest efect asupra cititorilor sai.
Oricum ar fi, imi pare bine ca vei incerca sa comentezi mai des.
Culmea e ca abia dupa ce am postat mesajul anterior am remarcat rubrica de intrebari si raspunsuri. Si intru destul de des pe blog… Rusine sa-mi fie 🙂
@sorin; Da, rusinica mare! 🙂
Si eu ma aflu printre cititorii „muti” ai blogului tau. Am gatit mai multe dintre retetele tale, unele dintre ele intrand in meniul lunar al familiei. Sunt retete (un ex. fiind rulourile de vinete cu ricotta) pe care si tatal meu (la 68 ani) a ajuns sa le gateasca cu placere acasa, in provincie, si sa mearga pe la vecine sa le invete el retete de pe net de la Bucuresti… In privinta comentariilor cred ca vei avea o mai buna comunicare daca tu vei provoca/ lansa anumite teme si vei remarca destule persoane care sa-ti raspunda (vezi posturile de la schimbarea lookului blogului). In rest.. ma indoiesc ca multi vor posta ceva de genul „am gatit si eu, e super”. O alta solutie ar fi poate sa ai o rubrica in care noi, cititorii sa-ti punem diverse intrebari si tu sa raspunzi la unele dintre ele…
@sorin: Eu cred ca fiecare articol si reteta publicate pot fi teme de discutie.
Inca din prima zi de viata, blogul a avut o rubrica de intrebari si raspunsuri, care a strans in timp peste 900 de comentarii. Chiar ma mir ca nu ai observat-o.
foarte dragut premiul…m-ar ajuta enorm la cate idei culinare am..:))
Felicitari pentru blog! Imi plac foarte mult retetele dv., am incercat f multe, dar nu le comentez. Va apreciez pt tot ce scrieti pe acest blog, intru f. des pe el si acum v-as ruga sa-mi spuneti de unde pot cumpara si eu o masina de paste precum cea din fotografie. Va multumesc.
@dana baszo: Ma bucur ca va place blogul. Acum, ca ati spart gheata, poate va va veni mai usor sa stam de vorba pe viitor. Va pot spune de unde puteti cumpara o masina pentru preparat paste chiar mai buna decat cea din fotografie. Intrati, pentru accesorii de paste, aici.
Buna!Eu,va multumesc pt.primire.