Amok-ul, desi are un nume cu sonoritate neapetisanta (in DEX, cuvantul “amoc” este definit ca boala mintala tropicala, provocata de abuzul de stupefiante, excitante etc.) este preparatul national cambodgian. Amok-ul este in acelasi timp si un curry, adica un membru al grupei de preparate extrem de iubite in toata Asia de sud si de sud-est.
Desi cambodgienii prepara amok cu tot felul de carne (mi s-a prezentat, la un moment dat, la restaurant, un platou cu 4 feluri de amok – peste, pui, porc si creveti), cel mai popular este cel preparat cu peste. Am incercat sa aflu daca se prepara cu un anumit tip de peste, dar mi s-a raspuns ca nu neaparat. Pangasius, peste care populeaza fluviul Mekong, mi s-a parut a fi un peste potrivit.
Cambodgienii prepara acest curry folosind „kroeung”, un fel de pasta de curry cambodgiana, preparata dupa modelul celor thailandeze. Adesea insa, folosesc chiar pasta de curry verde thailandeza, care se gaseste si in Mega Image. Conform traditiei bucatariei sud-est asiatice, curry-urile se prepara cu ingrediente ce se potrivesc coloristic cu pasta de curry, mai ales in cazul pastelor verde si rosie. Ca atare, am folosit aici ardei gras verde, fasole verde si ceapa verde, dar dvs. puteti folosi si broccoli, mazare, telina etc.
Cambodgienii gatesc amok-ul in aburi, in cupe “fabricate” din frunze de bananier. Acestea nu servesc doar ca recipient, ci imprumuta preparatului final si aroma lor. Un alt avantaj al frunzelor de bananier este faptul ca scapati de spalatul farfuriilor. Se pot prepara astfel de cupe si din panusi de porumb, poate si din foi de varza, dar sigur nu mai au aceeasi aroma. Cum nu cred ca multi au acces la acest produs, puteti prepara amok-ul in castronele. Va iesi si asa foarte bine.
Cambodgienii, ca si thailandezii, nu sunt fanatici ai betisoarelor, ei folosesc mai curand lingura, ca instrument principal, dar si furculita (aceasta are mai mult rol ajutator, cu ea impingandu-se mancarea in lingura). Mancati amok-ul cum va convine, direct din cupele in care a fost gatit. Daca va iese mai lichid, folositi lingura.
Am preparat acest curry de cateva ori, dar mi-a facut placere sa-l incerc din nou, caci am primit cadou o punga cu cercuri de frunze de bananier, taiate la dimensiunea potrivita, si am avut ocazia sa prepar o varianta foarte apropiata de cea originala. N-am rezistat, deci, tentatiei!
Bucatarie: cambodgiana
Dificultate: usor
Cantitate: 2 portii
Timp de preparare: 10 minute
Timp de gatit: 20 minute
Ingrediente:
1 lingura de pasta de curry verde
250 g peste, file de pangasius, taiat cubulete
1 ardei gras, taiat fasiute de 3-4 cm lungime
100 g fasole verde pastai, taiata bucati de 3-4 cm lungime
1 lingura de sos de peste
1 ardei iute verde, feliat subtire (optional)
200 ml lapte de cocos
1 lingurita de pasta de creveti (optional)
2 lingurite de zahar de palmier, sau zahar brun
1 lingura de suc proaspat de limeta
2 cepe verzi, tocate
1-2 oua
8 frunze de limeta kafru, taiate fideluta (optional)
cateva frunze de ceapa verde, tocate, pentru servit
4 cercuri de 20 cm diametru, decupate din frunze de bananier
Instructiuni:
Se bate oul putin, apoi se adauga pasta de creveti si se amesteca bine. Se adauga pasta de curry, lapte de cocos, zahar, suc de limeta, sos de peste, ardei gras, ceapa verde, fasole verde, frunzele de limeta kafru si bucatile de peste. Se amesteca bine
Se inmoaie frunzele de banana trecandu-le prin flacara (flacara inmoaie frunzele si le intensifica aroma) cateva secunde. Veti observa cum partea atinsa de flacara capata o culoare mai vie si se face mai elastica. Atentie insa, nu abuzati de contactul cu flacara, caci frunzele incep sa se arda.
O alta metoda ar fi sa incingeti moderat o tigaie, fara ulei, si sa asezati frunzele pe ea, 10-12 secunde. Se pun frunzele spate in spate (se lipesc pe partea mata) doua cate doua, si se prind cu scobitori in 3-4 locuri, ca sa formeze o cupa. Aceasta trebuie sa fie inalta cam de 6-8 cm.
Cupele mele nu arata chiar grozav, din lipsa de antrenament, dar functioneaza la fel de bine ca cele facute de localnici.
Se foloseste un steamer (cine are), sau se improvizeaza unul. Eu folosesc un wok maricel, in care pun un strat de 5-6 cm de apa. Am si o sita de bambus, cu margine laterala inalta, pe care o asez in wok, astfel ca fundul sau sa nu atinga apa, ci sa aiba un spatiu de siguranta de 2-3 cm. Pe sita se asaza cele doua cupe cu amok. Se pune wok-ul pe foc iute, pana ce lichidul da in clocot. Se micsoreaza atunci flacara la minimul posibil, cat sa asigure doar o bolboroseala mica, un fel de fierbere fara clocot (temperatura apei va fi pe la 95 °C) si se acopera. Indiferent ce solutie alegeti, trebuie ca lichidul sa nu atinga cupele cu amok si sa puteti acoperi preparatul, ca sa i se asigure un flux constant de abur.
Se gateste curry-ul in aburi timp de 15-20 de minute. Se presara cu coaja rasa de limeta si frunze de ceapa verde si se serveste alaturi de orez Jasmine (sau un alt orez cu bob lung, la alegerea dvs.) fiert.
Amok-ul in sine nu arata extraordinar de bine, dar compenseaza prin gust si aroma. Gustul sau este picant, usor acrisor si citric, iar aroma este foarte complexa, citrica si iute, cu o nuanta dulce, nucoasa-lemnoasa, greu de descris.
Sfaturi:
Daca toata „distractia” cu steamer-ul vi se pare complicat, puteti, pur si simplu, fierbe pestele si legumele in mixtura de lapte de cocos, intr-un wok, sau cratita.
Zahar brun, sos de peste si lapte de cocos se gasesc in toate supermarketurile mari.
Pasta de curry verde se gaseste in Mega Image.
daca in urma cu un an mi-ar fispus cineva ca ma voi apuca eu sa gatesc mancare cambodgiana, i-as fi spus ca este nebun de legat! Vorba aceea, never say never.
Si pastele, si steamerul! 🙂
@toni: Atunci vei simti si placerea de a experimenta. O mancare buna si noi experiente, ce poate fi mai placut? 🙂
@toni: Da… viata este ciudata. 🙂 Oricum, sa ai meseni fericiti!
Azi am facut un drum la Mega Image, pe viscol!, si am cumparat green si red curry. Am si steamer, asa ca voi face varianta fara frunze kafru si fara pasta de creveti. Stiu ca nu va iesi la fel ca reteta originala, in plus nu am nici frunze de banana, dar m-ai facut curios.
@toni: Nu-ti fa probleme, intr-adevar nu va iesi la fel, dar vei obtine un preparat gustos. Inteleg ca folosesti prima oara pastele de curry?
La Ploiesti? Bun,bine ca stiu, ca si eu caut si imi e mai in drum.
Radu, ghimbir aveau in Kaufland, iar sosul green curry chiar am luat azi de la mega Image. Vazusem reteta si am zis sa iau, doar ca o sa fac la proxima zi de proteine, marti. E cu peste, preferatul meu, numai ca o sa zic pas la pangasius. Am eu un pitic privind provenienta lui, dar cred ca pot sa fac si cu file de cod. In rest. nu ma plang, cam tot ce ai enumerat acolo am. Minus frunzele de limeta kafru si frunzele de bananier…
Am facut salata aceea de gorgonzola cu nuci si andive. S-a simtit la buzunar pofta de domnie, dar a fost “mortala”. In sensul ca ne-a terminat pe toti cei care am consumat-o. A avut un defect: a fost prea putina pentru pofta noastra, dar am spus si eu comesenilor ramasi cu buza umflata ca fineturile se consuma in cantitati mici, nu cu ligheanul!
Felicitari si pentru aceasta reteta deosebita!
@Elena Toma: Multumesc pentru pont. Daca n-ar viscoli as da o fuga chiar azi dupa ghimbir. Pangasius-ul de pe piata provine din crescatorii si area vizul UE. Stiu ca Mekong-ul este poluat, dar poti sta fara grija in ce priveste cel de pa piata noastra.
Ma bucur ca v-a placut salata.
Iti aduc eu! Duminica care vine, adica pe 14!
Spune-mi cat vrei! (kg, buc, cm, da-mi o masura si iti aduc!) La Ploiesti se gaseste si inca in cantitati mari!
Nu le cumpara lumea p-aici ghimbir!
🙂
Oras nenorocit de provincie!
🙂
Acum intelegi de ce cumpar fel de fel de “chestii” din vestul Europei ca sa fac si eu cate ceva asiatic?
🙂
🙁 🙁
@MazdaRX8: Cam asa facem toti, cumparam si de afara ce nu gasim acasa. Multumesc, dar nu vreau sa te deranjezi. M-as simti nu stiu cum…
Poate saptamana viitoare baga si astia prin Bucuresti. Poate vor lua stocul din Ploiesti si il muta in Bucuresti! 🙂
Da, aici ai dreptate, nsi eu am fost si sunt dezamagita de recentele aprovizionari. Interesant, de la inceputul anului am observat lipsa diversitatii in magazine, chiar si in supermarketuri.
@Corina & cristi-j: Eu sunt innebunit ca nu gasesc ghimbir de vreo 2-3 saptamani si am ramas descoperit. 🙁
multumesc corina dar nu e cazul . poate o sa incerc sa fac niste poze (desi e interzis – nu stiu de ce) pentru ca ce am vazut acum a fost penibil . probabil s-au terminat toate stocurile de anul trecut si inca nu au adus nimic anul asta . si nu e vorba doar de lapte de cocos ci cam de orice produs cit de cit exotic (mai putin fructele) . nici macar ghimbir n-am gasit .
@cristi-j, poate n-ai stiut pe unde sa cauti, cateodata sunt asezate altfel de cum te astepti.De ex, laptele de cocos sta nu la sucuri, ci la produse tip sos.
spectaculos . prezentarea e grozava dar sincer mi se pare prea complicat totul si greu de adunat ingredientele . am vazut la un moment dat frunze de banan in metro , nu mai tin minte cit erau dar imi amintesc ca m-a cam socat pretul . iar faptul ca ingrediente (cum ar fi zahar brun , sos de peste , lapte de cocos , pasta de curry) se gasesc in toate supermarketurile mari o fi valabil in bucuresti . acum 2 zile am fost prin toate super- , hyper- , cash@carry din oras si n-am vazut nimic din toate astea (doar zahar brun) si in general parca sunt si mai putine ingrediente decit inainte . asa ca reteta e valabila doar dupa o excursie de cumparaturi (cel mai bine in alta tara … hahaha)
@cristi-j: La Bucuresti chestiile astea se gasesc relativ usor. Imi pare rau, poate faci o aprovizionare cu prima ocazie. 🙂
De unde ai luat frunzele? Eu am o planta de banan dar nu stiu sigur daca ii pot consuma frunzele….
@Corina: Frunzele de bananier mi-au fost aduse de cineva din Olanda.
Reteta este foarte interesanta si foarte bine explicata. Este interesanta datorita mai ales frunzelor de bananier. Daca o gatesti intr-un castronel, parca isi pierde din exotism. 🙁
Pacat ca nu se vede mai bine preparatul, dar presupun ca n-aveai cum poza altfel, cred ca sosul a coagulat putin la suprafata.
@toni: Asa este, laptele de cocos in amestec cu ou “coaguleaza” un pic la suprafata. Sub acest strat superficial sosul este insa foarte bogat si cremos. Abia dupa ce am facut poza, si din pacate dupa ce s-a mancat amok-ul, mi-a dat prin minte ca as fi putut poza o cupa plina alaturi de una rasturnata. 🙁 Poate data viitoare…