Arome noi la Ginger

Ieri, 20 octombrie 2009, a avut loc la restaurantul “Ginger” un eveniment deosebit, asa cum nu stiu sa existe prea multe în Romania. Initiativa apartine celor doi pasionati manageri ai restaurantului, Cezar Filip si Doru Pencea, si subsemnatului. Motivati de pasiunea comuna pentru gastronomie, am simtit la un moment dat ca trebuie sa împartatim si altora ceea ce stim noi, dar, mai ales, ca trebuie sa învatam noi de la ceilalti pasionati ai domeniului.


Astfel am ajuns sa colaboram la organizarea acestui prim eveniment care se doreste a fi primul dintr-o serie lunga, menita a deschide un dialog pe teme gastronomice.
Momentul este cum nu se poate mai potrivit, Romania aflandu-ce acum, în opinia mea, cam în situatia Europei din sec. XVI, imediat dupa descoperirea Lumii Noi. Atunci au fost aduse, si partial aclimatizate, o serie de ingrediente fara de care astazi bucataria europeana ar fi greu de conceput: rosii, ardei, cartofi, porumb, fasole etc. Am avut nevoie de sute de ani pentru a le adopta si a le aclimatiza, dar astazi sunt toate alimente de baza. Nu mai vorbesc despre alte ingrediente de care, în nici un caz, nu ne putem lipsi (piper, ceai, cafea, cacao, scortisoara si lista ar putea continua) si care au fost si ele asimilate în decursul secolelor.
Globalizarea si usutarinta cu care circula informatia si bunurile materiale ne deschide astazi cai lesnicioase de a cunoaste noi ingrediente, dar ne si pune în încurcatura. Cum procedam cu nenumaratele ingrediente aparute pe piata în ultimii ani? Merita sa adoptam în acelasi fel, pana la integrarea deplina, unele dintre ele? Ne place sosul de soia? Este curry-ul prea picant si aromat pentru unii dintre noi? Ce ziceti de mugurii de fasole mung? Nu-i asa ca taiteii de celofan sunt nostimi? Dar pe cei din orez i-ati încercat?
Sute de astfel se întrebari s-ar putea succeda, iar raspunsul nu poate fi dat decat de noi, cei care le gatim si cei care le mancam. Bucataria romaneasca are nevoie de ceva timp ca sa se redefineasca pe coordonate noi, dar mai are nevoie, în primul rand, de oameni care s-o iubeasca.

Am propus invitatilor (bloggeri din domeniul culinar, bloggeri pasionati de gastronomie, oameni din presa si TV) cateva arome noi (amestecuri de condimente) si nu prea. “Noi” fiindca nu au intrat înca în dieta romanilor, si “nu prea” pentru ca sunt pe piata de ani buni de zile, semn ca, totusi, unii romani le cumpara: amestec chinezesc “5 arome”, amestec de condimente curry si amestec “Herbes de Provence”. Asa se face ca oaspetii au putut gusta peste tilapia cu curry, pui cu “5 arome” si berbecut cu ierburi provensale. Toate bucatele au fost însotite de vinurile prezentate de unul dintre somelierii importanti ai Romaniei, Marian Timofti, care, ca de fiecare data cand l-am întalnit, ne-a încantat cu pasiunea si eruditia sa.

Am mancat, am discutat, am baut, am discutat din nou si ne-am simtit bine pentru ca am fost cu totii pe aceeasi lungime de unda: curiosi si dornici de a cunoaste lucruri noi.
Cum as putea încheia aceasta mica prezentare? Mai întai voi multumi gazdelor pentru ca mi-au dat ocazia sa vorbesc unor invitati deosebiti despre ceea ce ma pasioneaza. Mai apoi, reamintind ceea ce înseamna, pentru fiecare dintre noi, mancarea aceea cu gust minunat, cea “de la mama de acasa”. Ştiti cu totii despre ce vorbesc. Oriunde ai manca, orice ai manca, undeva, într-un coltisor al sufletului, aceasta amintire ramane permanenta, dulce si blanda, încarcata de aromele copilariei.
Avem aceeasi sarcina pe care au dus-o la capat parintii nostri, bunicii nostri si parintii bunicilor nostri. Ca sa daruim copiilor nostri aceasta amintire nepretuita, aceasta minunata mostenire a mancarii “de la mama de acasa”, trebuie ca mai întai s-o creem. Cum putem face asta? Din ce stim de la parinti, dar si din ceea ce descoperim noi singuri.

Ma voi opri aici, deocamdata, dar voi reveni în zilele urmatoare cu retetele care s-au gatit si mancat la “Ginger”, ca si cu amanunte despre vinurile care le-au însotit. Din pacate, trebuind sa gatesc, sa vorbesc si sa discut cu oaspetii, nu prea am avut timp sa fac si poze. Preparatele însa nu mi-au scapat, am fotografii cu ele si sper din tot sufletul sa va fac pofta si sa va doriti sa le încercati acasa.