Arome noi la Ginger

Ieri, 20 octombrie 2009, a avut loc la restaurantul “Ginger” un eveniment deosebit, asa cum nu stiu sa existe prea multe în Romania. Initiativa apartine celor doi pasionati manageri ai restaurantului, Cezar Filip si Doru Pencea, si subsemnatului. Motivati de pasiunea comuna pentru gastronomie, am simtit la un moment dat ca trebuie sa împartatim si altora ceea ce stim noi, dar, mai ales, ca trebuie sa învatam noi de la ceilalti pasionati ai domeniului.
Eveniment la restaurantul "Ginger"

Astfel am ajuns sa colaboram la organizarea acestui prim eveniment care se doreste a fi primul dintr-o serie lunga, menita a deschide un dialog pe teme gastronomice.
Momentul este cum nu se poate mai potrivit, Romania aflandu-ce acum, în opinia mea, cam în situatia Europei din sec. XVI, imediat dupa descoperirea Lumii Noi. Atunci au fost aduse, si partial aclimatizate, o serie de ingrediente fara de care astazi bucataria europeana ar fi greu de conceput: rosii, ardei, cartofi, porumb, fasole etc. Am avut nevoie de sute de ani pentru a le adopta si a le aclimatiza, dar astazi sunt toate alimente de baza. Nu mai vorbesc despre alte ingrediente de care, în nici un caz, nu ne putem lipsi (piper, ceai, cafea, cacao, scortisoara si lista ar putea continua) si care au fost si ele asimilate în decursul secolelor.
Globalizarea si usutarinta cu care circula informatia si bunurile materiale ne deschide astazi cai lesnicioase de a cunoaste noi ingrediente, dar ne si pune în încurcatura. Cum procedam cu nenumaratele ingrediente aparute pe piata în ultimii ani? Merita sa adoptam în acelasi fel, pana la integrarea deplina, unele dintre ele? Ne place sosul de soia? Este curry-ul prea picant si aromat pentru unii dintre noi? Ce ziceti de mugurii de fasole mung? Nu-i asa ca taiteii de celofan sunt nostimi? Dar pe cei din orez i-ati încercat?
Sute de astfel se întrebari s-ar putea succeda, iar raspunsul nu poate fi dat decat de noi, cei care le gatim si cei care le mancam. Bucataria romaneasca are nevoie de ceva timp ca sa se redefineasca pe coordonate noi, dar mai are nevoie, în primul rand, de oameni care s-o iubeasca.

Citeste si articolul →   De GUXTibus (3)

Am propus invitatilor (bloggeri din domeniul culinar, bloggeri pasionati de gastronomie, oameni din presa si TV) cateva arome noi (amestecuri de condimente) si nu prea. “Noi” fiindca nu au intrat înca în dieta romanilor, si “nu prea” pentru ca sunt pe piata de ani buni de zile, semn ca, totusi, unii romani le cumpara: amestec chinezesc “5 arome”, amestec de condimente curry si amestec “Herbes de Provence”. Asa se face ca oaspetii au putut gusta peste tilapia cu curry, pui cu “5 arome” si berbecut cu ierburi provensale. Toate bucatele au fost însotite de vinurile prezentate de unul dintre somelierii importanti ai Romaniei, Marian Timofti, care, ca de fiecare data cand l-am întalnit, ne-a încantat cu pasiunea si eruditia sa.

Am mancat, am discutat, am baut, am discutat din nou si ne-am simtit bine pentru ca am fost cu totii pe aceeasi lungime de unda: curiosi si dornici de a cunoaste lucruri noi.
Cum as putea încheia aceasta mica prezentare? Mai întai voi multumi gazdelor pentru ca mi-au dat ocazia sa vorbesc unor invitati deosebiti despre ceea ce ma pasioneaza. Mai apoi, reamintind ceea ce înseamna, pentru fiecare dintre noi, mancarea aceea cu gust minunat, cea “de la mama de acasa”. Ştiti cu totii despre ce vorbesc. Oriunde ai manca, orice ai manca, undeva, într-un coltisor al sufletului, aceasta amintire ramane permanenta, dulce si blanda, încarcata de aromele copilariei.
Avem aceeasi sarcina pe care au dus-o la capat parintii nostri, bunicii nostri si parintii bunicilor nostri. Ca sa daruim copiilor nostri aceasta amintire nepretuita, aceasta minunata mostenire a mancarii “de la mama de acasa”, trebuie ca mai întai s-o creem. Cum putem face asta? Din ce stim de la parinti, dar si din ceea ce descoperim noi singuri.

Ma voi opri aici, deocamdata, dar voi reveni în zilele urmatoare cu retetele care s-au gatit si mancat la “Ginger”, ca si cu amanunte despre vinurile care le-au însotit. Din pacate, trebuind sa gatesc, sa vorbesc si sa discut cu oaspetii, nu prea am avut timp sa fac si poze. Preparatele însa nu mi-au scapat, am fotografii cu ele si sper din tot sufletul sa va fac pofta si sa va doriti sa le încercati acasa.


12 comentarii pe “Arome noi la Ginger

  1. Maria Iov spune:

    Domnule Radu Popovici,

    Nu sunt nici pe departe o mare specialista in gastronomie, dar am mari curiozitati in ce priveste “gustul rafinat”… din pacate palcerea si curiozitatea au venit cam tarziu, la o varsta la care centrimetrii in plus se suprapun si dupa un strop de apa. Cu toate astea incerc “amestecurile ” misterioase care pot aduce bucurie si satisfactie, fiindca mancarea poate fi cu adevarat o placere.
    In scotocirile mele dupa lucruri speciale, am dat peste blogul dumneavostra si iata ca nimic nu este intamplator. Spre marea mea uimire aflu despre Marian Timofti, despre care nu mai stiam nimic de foarte multi ani. Am petrecut impreuna cei mai frumosi ani , copilaria si adolescenta… ne leaga multe lucruri si amintiri imi asum indrazneala de a va intreba daca e posibil sa-mi dati o adresa de contact, sau un nr. de telefon a domnului Timofti.
    Uimitor viata ne-a adus in acelasi oras dupa multi, multi ani. Va multumesc si va doresc numai bine.

    • Radu Popovici spune:

      @Maria Iov: Stimata doamna, intamplarea face ca marti sa ma vad cu Marian. Ii voi vorbi despre dvs. si, daca voi avea ingaduinta sa, va voi transmite numarul sau de telefon pe e-mail-ul personal. Sper ca este un aranjament convenabil, intelegeti ca nu pot da datele de contact ale cuiva fara incuviintarea sa.

  2. Corina spune:

    N-are de ce.
    Va face o serie de amatori, sa vada cu ce se mananca, iar apoi, vom vedea.
    Orice informatie in plus e castig, asa ca, nu-i nimic pierdut, Oricum el isi urmeaza drumul lui, cu facultatea care nu are legatura cu asta, bucatareala, daca va fi, va fi pasiunea, bucuria ascunsa, momentele lui de relaxare.
    M-as bucura sa ajunga sa faca din asta o placere, desi cred ca doar la vara va incepe serios, acum avem admiterea la facultate, bacul si alte prostii.
    Pacat ca sunt asa putine oferte in domeniu, pentru a insufla tinerilor pasiunea asta, dar pentru cei care nu doresc sa se faca neaparat bucatari.
    Ma gandesc la ramuri ale bucatariei, asiatica, mediteraneana, sa-i faca sa gateasca sanatos, sa se bucure de mancare, in ziua de azi nici nu stiu ce e aia mancare buna, sanatoasa.Si asta si din ipsa informatiilor.
    Mai grav e ca mai ales fetele sunt complet aeriene, habar n-au ce-i aia gatit, gust, textura in mancare, iar initiativa e ceva ce le lipseste la majoritatea.Pacat, daca stii cum sa-i zgandari, tinerii ar face multi pasi inainte fara probleme, chiar cu elan.
    .

  3. Corina spune:

    Minunat, cred ca e exact ce cautam.
    Baiatul meu cel mare mi-a spus ca, arintre picaturi, ar vrea sa faca ceva cursri de bucatareala, insa el e un incepator , adica nu stie mai nimic.Este elv in clasa a 12 a si nu a gatit mare lucru, doar asa, de foame.Dar, discutand, mi-a spus ca asta l-ar pasiona pe langa scoalaa.Am tot cautat si nu am gasit.
    El e la inceput, va folosi mai tarziu netul sa se rafineze, daca va dori, pentru inceput ii trebuie ceva cu indrumare, asa vad eu lucrurile.Daca-l prinde intr-adevar, atunci voi cauta altceva.

    • Radu Popovici spune:

      @Corina: Cred ca poate sa faca si cursul de bucatari profesionisti, pentru ca este structurat exact ca pentru cineva care incepe exact de la zero.

  4. Corina spune:

    Felicitari, e bine ca se mai fac si astfel de evenimente.
    Apropo de initiative laudabile, de largire de orizonturi pentru public, stie cineva niste cursuri de bucatareala, pentru amatori, pentru cei ce nu au cunostinte deosebite, un fel de Universitatea Populara?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.