Aromele istoriei (5)

Epoca moderna
Succesul Portugaliei si punerea bazei propriului monopol a provocat celelalte puteri maritime ale Europei (Spania, Franta, Anglia si Olanda) sa atace pozitia sa privilegiata. Ignoranta Europei, ca si izolarea ei, luasera sfarsit. Cu navele, armele perfectionate si puterea de a le folosi, statele Europei erau pe cale sa colonizeze restul lumii. Pentru a sustine aceasta expansiune, negustorii si bancherii au inventat noi forme de credit comercial si marile corporatii, parti vitale ale sistemului de operare capitalist, si au raspandit rutele comerciale pe toate oceanele planetei. Care era strigatul de lupta al marinarilor si ostasilor cand puneau piciorul pe tarmurile Lumii? “Pentru Christos si condimente!”

 Papa Alexandru al IV-lea a depus toate eforturile pentru ca spaniolii si portughezii sa nu se incaiere; a rezultat tratatul de la Tordesillas care garanta toate descoperirile la vest de meridianul ce impartea Atlanticul Spaniei, si cele de la est Portugaliei. Spaniolii insa nu au renuntat la ideea de a ajunge in Insulele Mirodeniilor prin vest si l-au finantat in 1519 pe Fernand Magellan, un portughez. Scopul misiunii era sa gaseasca “Insulele Mirodeniilor” calatorind spre vest, si de a le aduce in sfera de influenta a Spaniei. Dupa un voiaj de trei ani,  expeditia s-a dovedit a fi un succes, iar Magellan a devenit primul navigator ce a facut inconjurul lumii. Magellan a fost ucis in Filipine, dar tovarasul sau, Sebastian del Cano, a dus la bun sfarsit monumentala expeditie. Nava sa, Victoria, s-a intors in Europa, in 1522, cu o tona de condimente la bord. Regele i-a facut cadou un blazon impodobit cu doua betisoare de scortisoara, trei nucsoare si douasprezece cuisoare.
 
Portughezii insa, au raspund prompt. Datorita conflictului dintre Sultanatul de Malacca si negustorii portughezi, viceregele Alfonso d’Albuquerque a ordonat invazia sultanatului in anul 1511. Aceasta a dus la intarirea pozitiei si a monopolului asupra condimentelor in intreg arhipeleagul. Stapaneau mica insula Banda, singura sursa din lume de nucsoara si de coaja de nucsoara (mace). Nucsoara este samburele fructului facut de copacul de nucsoara, in timp ce mace, care este si mai scumpa, este delicata pielita rosie dintre sambure si fruct. Si astazi, ca o paranteza, nucsoara este unul dintre ingredientele formulei secrete a bauturii Coca Cola. Din veranda palatului sultanului din Ternate, poate fi admirata privelistea unui mic univers: de o parte Galamata, temperamentalul vulcan al insulei, de cealalta parte, la fel de capricioasa insula Tidore. Cele doua bucati de pamant, la nici o mila distanta una de alta, sunt astazi aproape necunoscute. Acum cinci secole insa, numele lor erau rostite cu rasuflarea intretaiata de excitatie, de-a lungul si de-a latul Europei; marile puteri, vechi rivali, incercau sa puna mana pe ele si pe marea lor bogatie.
 
Faptul ca mirodeniile deveneau mai usor de procurat, se reflecta si in bucataria acelor vremuri. Astfel, in 1596, Henric al IV-lea, regele Frantei, a infiintat la Paris Ghilda Brutarilor (pe atunci, painea era puternic condimentata), separata de cea a Patiserilor. Un mester brutar trebuia sa fie capabil sa creeze o “capodopera” folosind 90 kg de coca ce continea scortisoara, cuisoare, nucsoara si miere. Coca fermenta saptamani sau chiar luni de zile inainte de a fi coapta.

In tot secolul al XVI-lea, Spania si Portugalia au avut ca scop principal acapararea comertului cu cuisoare. Aceasta a insemnat nenumarate eforturi de a castiga bunavointa conducatorilor celor doua insule. Dupa zeci de ani de intrigi si diplomatie, portughezii au castigat o pozitie predominanta, fara a stabili insa un adevarat monopol. Le-au permis olandezilor, care tanjeau si ei dupa o farama de profit, sa fie distribuitorii lor principali in nordul si vestul Europei. Dupa ce Spania a inghitit Portugalia in 1580, rutele comerciale s-au schimbat din nou. Spaniolii detineau acum controlul total al pietei si i-au inlaturat pe olandezi, crescind in acelasi timp preturile. Noua situatie i-a convins pe olandezi sa gaseasca o modalitate de a controla sursa condimentelor. Au format in 1602 Companie Olandeza a Indiilor de Est (Vereenigde Oost-Indische Compagnie, VOC), o asociatie de negustori menita a reduce concurenta, a imparti riscurile si a mari beneficiile. Alte state europene si-au format si ele Companii ale Indiilor de Est (toti, de la Portugalia pana la Suedia si Austria), dar nimeni nu a avut succes ca olandezii. In 1670 era cea mai bogata corporatie din lume, platea actionarilor dividente de 40%, avea 50.000 de angajati, 30.000 de soldati si 200 de nave, cele mai multe bine inarmate. Secretul succesului lor era simplu: nu aveau ici un fel de scrupule.

Prima colonie engleza a fost insula Banda; colonie este impropriu spus, pentru ca insula este atat de mica incat permitea doar acostarea barcilor de pescuit. Era insa extrem de bogata in nucsoara, asa ca olandezii au oferit in schimbul ei o promitatoare colonie in Lumea Noua, o insula numita Noul Amsterdam, cunoscuta astazi sub numele de Manhattan. Nu doar insistenta (ca in cazul de mai sus) a determinat succesul olandezilor, ci si cruzimea. Jan Petersyoon Coen, cel mai de succes conducator al Companiei Indiilor de Est i-a convins pe sovaitorii bandanezi sa cedeze controlul total asupra nucsoarei printr-un procedeu foarte simplu: a macelarit toata populatia masculina a insulei. Apoi a adus mercenari japonezi sa tortureze si sa decapiteze conducatorii satelor, infigandu-le capetele in pari, la marginea drumurilor. Insula numara 15.000 de oameni inainte de venirea olandezilor; 15 ani mai tarziu mai erau doar 600. In 1681, olandezii au reusit sa distruga absolut toti copacii de cuisoare care nu erau in stapanirea lor directa si au organizat culturile in plantatii. Au impus pedeapsa cu moartea pentru oricine era prins cultivand, furand sau posedand nucsoara, sau cuisoare, fara autorizatie. Tratau fiecare nucsoara cu zeama de limeta inainte sa le exporte, pentru a se asigura ca nici macar o samanta fertila nu iese din mainile lor. Cu toate precautiile olandezilor, cateva seminte au fost furate in 1770 de un intreprinzator francez (al carui nume era, in mod curios, Poivre – piper-) si replantate cu succes in Seychelles, Reunion si Zanzibar, care mai tarziu a devenit cel mai mare producator de cuisoare.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea monopolul olandez era doar o amintire. Compania Olandeza a Indiilor de Est devenise ea insati doar o copie palida a ceea ce fusese. Beneficiile ei se reduceau an de an, iar pe la 1735, in activitatea companiei comertul cu condimente a fost depasit de cel cu textile. In 1799, compania a dat faliment. Comertul cu condimente se schimbase. Mirodeniile cresteau acum peste tot, nu doar in cateva insulite de negasit pe harta. Rutele comerciale impanzeau oceanele si preturile scadeau. Piata libera inlocuise monopolul. Compania Engleza a Indiilor de Est, fondata cam in acelasi timp cu cea olandeza nu a reusit decat sa obtina pozitia a doua pe piata, prin ocuparea Indiei, pe atunci o sursa de condimente de mult mai slaba calitate. India a devenit mai importanta mai tarziu, cand condimentele erau deja oferite de mai multe surse iar preturile scazusera; din secolul al XVII-lea se poate spune ca India a devenit cea mai importanta sursa de condimente, pozitie pe care a pastrat-o si in zilele noastre.

Se poate spune ca descoperirea Lumii Noi a fost importanta mai ales pentru ca bogatiile sale au dus la dezvoltarea fara precedent a comertului Europei cu Asia in secolele XVI, XVII si XVIII. Din pacate Europa nu prea avea ce sa vanda Asiei, cu exceptia argintului pe care-l oferea in schimbul condimentelor; exporturile europene catre Asia erau formate in proportie de 75% din argint si doar 25% in alte bunuri.
 
Avem sansa astazi de a avea la indemana, la preturi care ar fi fost socotite cu adevarat derizorii cu secole in urma, o sumedednie de condimente. Incercati sa cumparati o cantitae mica din fiecare si sa le adunati in camara. De fiecare data cand veti deschide usa ei va veti imbata de arome; de fiecare data cand le veti privi va veti umple ochii de culori minunate.

Nu-mi pot inchipui mancarea fara usturoi, piper, ceapa, ghimbir, marar, patrunjel, lamai, scortisoara, chimen… Stramosii nostri aveau dreptate: condimentele sunt o adevarata comoara, caci fara ele viata noastra nu ar avea gust si nici aroma.

(sfarsit)