Astăzi dau examen. Îl dau din postura de profesor, ceea ce nu uşurează lucrurile. Ca să fiu bine înţeles, astăzi voi fi profesor, nu elev, dar văd acest lucru ca pe un adevărat examen pentru mine… şi trebuie neapărat să-l iau cu notă cât mai mare.

Această postură profesorală nu este chiar un lucru nou pentru mine. Am mai avut elevi, dar „GUXT – Explorări Culinare” reprezintă un început, abia începe să facă primii paşi, de unde şi emoţia mea. Cursurile de practică şi teorie culinară de la GUXT reprezintă, ca organizare, un mare pas înainte faţă de ceea ce făceam în urmă cu doi ani, în bucătăria-studio de la mine de acasă.

În primul rând, voi avea mai mulţi elevi. Spaţiul nu este mare, dar poate primi 8 elevi, împărţiţi în 4 echipe de câte două persoane: una lucrează la „cald” (la tigaie, cratiţă, cuptor etc.), cealaltă la „rece” (tocat legume, procesat în blender etc.). Bineînţeles, rolurile acestea pot fi schimbate oricând, după cum se înţeleg cei doi.

În al doilea rând, structura „lecţiei” este mai completă: se gătesc mai multe preparate, se organizează la început, atunci când este posibil, o mini-degustare de alimente (în cazul de astăzi, de măsline şi ulei de măsline), se gătesc minim 3 preparate, toate însoţite de explicaţii legate de tehnologia gătitului, astfel ca toate mecanismele ce însoţesc gătitul să fie bine înţelese şi să poată fi aplicate apoi în orice altă ocazie, atunci când este nevoie.

Am pregătite mape ce conţin reţetele şi partea de teorie ce ţine de lecţie şi chiar diplome care atestă faptul că participantul a absolvit cursul. Desigur, nu sunt diplome oficiale, recunoscute de ministerul muncii sau al învăţământului, dar reprezintă amintiri plăcute, căci deşi la aceste cursuri se învaţă bine atât partea de teorie, cât şi cea de practică, atmosfera este una relaxată şi veselă. Învăţăm noi, învăţăm, dar ne şi distrăm în acelaşi timp.

Îl am alături, rege necontestat pe partea practică, pe Costel Clipescu, bucătar cu o experienţă de peste 20 de ani în bucătăria profesionistă. Cum mă ştiţi, eu sunt bun de gură şi bine pregătit pe partea teoretică; mă mişc binişor şi în bucătărie, aşa că elevii noştri au parte de o echipă de profesori destul de bună.

Cum mai toată lumea vine, după o perioadă de câteva zile de vacanţă, cu buznarele destul de goale şi cam fără chef de activităţi speciale, eram extrem de sceptic că vom reuşi să avem astăzi cursanţi. Cu toate acestea, spre mirarea mea, am strâns 5 participanţi, ceea ce este aproape excepţional în condiţiile date. Înseamnă că există un real interes pentru a găti mai corect şi mai variat.

Mă bucur, de asemenea, că primul nostru modul de curs se ocupă de ingrediente şi preparate pe care le iubesc. Măslinele şi uleiul de măsline sunt pentru mine adevărate minuni; nu-mi lipsesc niciodată din casă şi, indiferent de alte calităţi, mai presus de orice îmi place gustul lor şi sunt fericit atunci când lucrez cu ele. Sosuri ca pesto sau tapenade sunt pentru mine ocazii de bucurie, iar pastele cu pesto sau puiul gătit în stil napoletan (puttanesca) sunt printre mâncărurile mele preferate.

Menţionez, ca să se ştie, că partener al acestui curs este Băcănia Veche, care ne-a pus la dispoziţie câteva tipuri de măsline şi de ulei de măsline, din mai multe ţări, care fac oiectul degustării cu care va începe cursul. Trebuie, desigur, să cunoaţtem mai întâi materia primă cu care vom lucra.

Ţineţi-mi, deci, pumnii, mie, lui Costel şi cursanţilor, să petrecem împreună o după-amiază plăcută, în care să ne simţim bine şi să învăţăm unii de la alţii.