În ultimele luni lucrez intens la un proiect pentru care mă pregătesc, conştient sau nu, de mai mult de 5 ani. Am devenit conştient de faptul că păşeam pe un drum care, inevitabil, mă conducea spre ceea ce urmează să fac în viitor, doar în ultima jumătate a acestui interval de timp.

Mi-am descoperit pasiunea legată de bucătărie la o vârstă târzie, una la care mulţi se gândesc mai curând la pensie decât la schimbarea profesiei. Aveam aproape 50 de ani când m-am apucat, cam într-o doară, pasionat doar de istorie şi exotism, să compilez materialele pentru site-ul condimenteweb.ro. Am început să citesc mult despre mirodenii, ierburi aromate şi condimente şi, curând, am realizat că îmi găsisem un hobby. Pe vremea aceea profesia mea era să concep jocuri pe computer, să fac grafică pentru site-uri, filme de animaţie etc. Probabil că înclinaţia mea pentru artele vizuale, dublată de cea pentru istorie, a fost determinantă pentru atracţia exercitată de mirodenii: culorile acelea vii, extraordinare, plus istoria lor şi rolul jucat în dezvoltarea omenirii au fost elementele care mi-au trezit interesul.

A urmat o primă călătorie în Asia, într-un Bangkok fascinant, de care, în final, m-am îndrăgostit. Mâncarea de acolo a fost unul dintre elementele care m-au marcat. Întors acasă am început să citesc şi, dintr-una într-alta m-am apucat de gătit. Aveam deja ceva cunoştinţe despre mirodenii, ierburi şi condimente, iar bucătăria asiatică îmi oferea un câmp extrem de larg de acţiune. La acea dată, adică în 2005, soarta mă împingea deja să fac primii paşi pe drumul care avea să îmi schimba viaţa. Am pornit ca autodidact dezordonat, dar apoi am şcoala de bucătari, am făcut cursuri rapide şi am continuat cu studiu individual organizat.

Începând cu 2010 am început să susţin evenimente gastronomice cu public. Apucându-mă târziu de gătit, nu am sperat niciodată să ajung să gătesc ca un adevărat profesionist; am o destul de bună manualitate, gătesc corect şi cu imaginaţie, cunoştinţele mele teoretice sunt foarte bune, dar îmi lipseşte viteza, rezistenţa, organizarea şi antrenamentul lucrului într-o echipă ce munceşte în presiune, contra cronometru, gătind pentru sute de persoane. Îi invidiez pe cei care pot face asta, mi-aş fi dorit să am o experienţă mai bogată legată de lucrul într-un restaurant, dar nu acesta ar fi fost drumul corect pentru mine.

Date fiind condiţiile enumerate în paragraful anterior, drumul meu a fost, în mod logic, altul. Am încercat să transform în avantaje dezavantajele cu care pornisem la drum. Vârsta mi-a conferit prestanţă şi credibilitate, lipsa unei experienţe practice solide nu a fost un impediment atunci când am gătit pentru 25-50 de persoane, iar cunoştinţele teoretice de tehnologie culinară, adăugate celor de istorie, filozofie, etimologie şi sociologie au transformat evenimentele mele în manifestări cultural-culinare. Drumul ales de mine a fost să trezesc curiozitatea publicului, să îmbin mâncarea bună şi vinurile de calitate cu poveşti frumoase, care să ducă percepţia participanţilor dincolo de îmbucăturile propriu-zise, dincolo de gust, aromă şi culoare. Am ales un drum al explorărilor gastronomice şi am creat ateliere de cultură culinară, adăugând uneori la mâncare, băutură şi poveşti, o parte de multimedia: filme, fotografii, muzică.

Am susţinut acest tip de evenimente în mai multe locuri din Bucureşti şi în mai multe oraşe ale ţării. M-am simţit bine făcând asta şi ştiu că am oferit câtorva sute de persoane momente plăcute, surprinzătoare şi interesante. Îmi găsisem o porţiune de drum pe care să păşesc în anii ce urmau.

În ultimii doi ani gazda evenimentelor mele a fost compania Halewood. În mansarda din imobilul situat în str. Paris nr. 7A am susţinut 20 de evenimente foarte reuşite şi am avut o colaborare foarte bună cu echipa de la Halewood.
Aveam însă unele restricţii, dintre care două importante: spaţiul era unul de birouri şi nu putea fi cu adevărat amenajat pentru evenimente; nu aveam bucătărie, aşa că meniul se alegea în aşa fel ca totul aă poată fi gătit la mine acasă şi apoi transportat la locul evenimentului, reîncălzit, montat etc. Cred că transportul şi reîncălzirea reduceau calitatea preparatelor cu 10-20% şi, de asemenea, mă limita enorm în alegerea meniurilor.

Ajunsesem în punctul în care nu mai aveam cum să progresez. Atinsesem maximul oferit de mansardă, dar ştiam că se poate mult mai bine. Am reuşit să găsesc un partener, care mi-a devenit şi prieten, la fel de pasionat de vinuri şi mâncare ca şi mine şi am pornit împreună proiectul de a avea propriul spaţiu destinat evenimentelor noastre de cultură culinară. Discuţiile premergătoare au început prin noiembrie, am găsit spaţiul potrivit în februarie iar acum, la sfârşitul lunii martie, suntem aproape gata cu toate amenajările posibile. În aprilie, negreşit, vom inaugura locul. Nu ne-am mişcat cu viteza fulgerului, dar nici cu încetineala melcului. Este greu să găseşti un concept bine conturat, un spaţiu potrivit, să creezi atmosfera care te reprezintă etc.

Spaţiul nostru este o casă, nu foarte mare, situată într-o zonă foarte centrală. Este exact ceea ce ne trebuie acum. Este uşor accesibil, există şi posibilităţi decente de parcare, iar clădirea are o personalitate plăcută. Conţine un open space ce poate găzdui 30-35 de persoane, un fumoar spaţios, o bucătărie bine dotată, un spaţiu destinat cursurilor de gătit unde pot lucra 8 persoane, două băi, o curticică simpatică şi spaţiile necesare pentru depozitare.
Voi organiza acolo evenimente publice, ca cele de „La Mansardă”, evenimente private (zile de naştere, aniversări etc.) şi corporate (conferinţe, team-building, happy hours etc.), cursuri de gătit, catering, aşa cum a fost acţiunea de Crăciun, de anul trecut, degustări diverse (vinuri, condimente, brânzeturi, uleiuri etc.) plus orice altceva poate fi legat de gastronomie şi de cultură.

Semnalez şi faptul că voi beneficia de serviciile unui bucătar excepţional, alături de care am lucrat în ultimul an, Costel Clipescu, iar echipa va fi completată cu ospătari şi personal suplimentar la bucătărie.

Deocamdată atât; nu vă spun mai multe astăzi. Vreau să savurăm împreună aceste momente. Voi reveni cu amănunte şi cu fotografii, voi comunica data lansării oficiale a proiectului nostru şi programul pe luna aprilie. Ceea ce pot să vă mai spun astăzi este faptul că voi lansa o nouă acţiune de tipul „Mâncare de casă livrată acasă”, pentru sărbătorile de Paşti din luna aprilie. Foarte repede, poate chiar mâine, voi afişa meniul.