Avansul – rambursabil sau nu?

Datorită blogului şi emisiunilor TV am ajuns să cunosc, virtual sau real, diferite persoane care fie lucrează în domeniul gastro, fie sunt doar pasionate de acesta. Printre cunoştinţele mele se numără şi câţiva patroni de restaurant şi bucătari profesionişti. Cu unii dintre ei mă întâlnesc în mod regulat şi discutăm despre ceea ce ne pasionează. Aşa se face că izbutesc să aflu diverse întâmplări din lumea restauraţiei, legate de raportul restaurant-client, unele dintre ele nostime, altele dimpotrivă.

M-am gîndit că oricare dintre noi se poate afla pe una dintre cele două poziţii: cei mai mulţi dintre noi, pe cea de clienţi, unii, mai puţini, pe poziţia bucătarilor sau patronilor de restaurant, aşa că cele ce urmează ne poate privi pe toţi.
În ultimul an, cel incriminat a fi „de criză”, restaurantele au cam dat de bucluc. Clienţii „á la carte” s-au împuţinat drastic, şi multe restaurante s-au închis. Cele care reuşesc să supravieţuiască o fac în special datorită evenimentelor. Adică, datorită meselor ocazionate de zile de naştere, nunţi, botezuri, parastase, înmormântări etc. Acestea sunt atât de importante, încât un restaurant care are 2 astfel de evenimente saptamanal poate supravietui doar din ele, chiar daca nu mai are clienţi „á la carte”.

După această introducere, să trecem la povestea reală. Un restaurant nu prea mare, circa 50-60 de locuri, este solicitat pentru un botez, într-o zi de sâmbătă. Prezenţă anunţată: circa 40 de persoane, adică binişor. Solicitantul: un cuplu, fericitul posesor al copilului ce urma să fie botezat. Genul de cuplu destul de pisălog: telefoane, vizite, nesfârşite interogatorii despre meniu, propuneri de schimbări şi ajustări, solicităti de discount-uri etc. Totul se stabileşte într-un final, clientul plăteşte şi un avans simbolic, circa 5% din consumaţie. Toate bune şi frunoase, dar cu 2 zile înainte de eveniment, mama uneia dintre părinţi sună, se recomandă şi contramandează telefonic tot evenimentul. De ce mama? Probabil mai tinerilor părinţi le-a fost jenă să sune, căci acum urmează partea mai ciudată. Evenimentele se pot amâna, în definitiv poate copilul s-a îmbolnăvit, poate cuplul se desparte, poate a intervenit cine ştie ce, căci viaţa ne ia mereu prin surprindere.
Mama-mare are însă pretenţia să i se înapoieze avansul. Nu tot, dar măcar jumătate, căci, nu-i aşa, v-am anunţat cu 2 zile înainte; să ziceţi mersi că am făcut efortul să vă anunţ repede, altfel poate apucaţi să cumpăraţi ingrediente şi aţi fi pierdut toţi banii. Patronul restaurantului refuză să înapoieze ceva, justificând că nu mai are timp să aranjeze vreo masă pentru acea sâmbătă, zi deja pierdută, şi, în plus, a apucat deja să cumpere unele ingrediente etc. Pe de altă parte, zice el, unde aţi mai văzut să daţi avans, să vă retrageţi şi să vă luaţi banii înapoi?
Mama-mare începe să ţipe şi să ameninţe cu Protecţia Consumatorului, patronul îi spune că n-are decât să facă ce vrea, el nu dă banii înapoi. Au trecut de atunci vreo 3 săptămâni, iar Cei de la Protecţia Consumatorului nu au apărut…

Citeste si articolul →   La pomul lăudat...

Reacţia mea a fost să dau dreptate patronului. Ştiu cum este să te bazezi pe nişte încasări şi să-ţi dispară de sub nas, în condiţiile în care tu nu ai nicio vină. L-am sfătuit chiar ca de acum încolo să ceară, la încheierea contractului (cum o fi el, verbal sau scris), un avans NERAMBURSABIL nu de 5%, ci de minim 25%. Este adevărat, clientul nostru este stăpânul nostru, dar totul are o limită. Odată ce ai bătut palma, îţi asumi obligaţiile unui contract. Aşa cum restaurantul are obligaţii faţă de clientelă, clientul trebuie să respecte şi el regulile jocului.
Am fost client de nenumărate ori, uneori am fost nemulţumit de ceea ce mi s-a oferit, dar mi-am îndeplinit partea mea de contract social: am plătit produsele şi serviciile.
Cum aţi fi reacţionat în locul patronului?


  1. alexandra spune:

    Au consultat un avocat si li s-a spus ca patronul localului nu are ce sa le faca.
    Dar, din punctul meu de vedere concilierea amiabila care s-a incercat intre parti nu a fost consemnata deci se poate ajunge direct in instanta si acolo se vede cine are mai multe pile (ca in Romania).
    Multumesc oricum.

    • Radu Popovici spune:

      @alexandra: Justitia romana poate oferi si surprize placute; am aflat asta pe propria piele, asa ca aveti un pic de incredere. 🙂

  2. alexandra spune:

    Eu am intalnit alta situatie dupa cum urmeaza:
    Acum 1 an s-a contractat un local pentru nunta. Reprezentantii localului au cerut un minim de 180 de invitati care initial nu reprezentau o problema pentru miri care aveau cca 300 de potentiali invitati. In contract de asemenea se specificau urmatoarele:
    – 180 de meniuri +/- 5%;
    – Prestatorul asigura personalul pentru servirea meniurilor incluse in contract;
    – daca Beneficiarul denunta contractul, acesta pierde avansul/ daca prestatorul denunta contractul, acesta returneaza avansul.
    – daca nu se respecta obligatiile asumate prin contract partea in culpa va plati penalitati si daune interese pentru recuperarea prejudiciului cauzat.
    Contractul nu ofera si termene de reziliere (3 zile, 30 de zile, etc).
    Cu 2 saptamani inainte de nunta cand se cereau confirmarile se constata ca din invitatii initiali nu confirmau sigur decat 100 de invitati. (Precizez si faptul ca a existat si un deces cu 1 luna inainte de nunta – bunica si alte circumstante neprevazute).
    Totul bine, mirii s-au dus sa discute la local cu 1,5 saptamani inainte deoarece trebuiau sa informeze cu privire la numarul de meniuri cu cel putin 3 zile inainte de eveniment. Patronii localului au spus ca acestia trebuie sa plateasca toate cele 180 de meniuri contractate la pretul contractat (85E/meniu) fara a se tine cont macar de cele stipulate in contract +/- 5%, pe care dupa multe discutii il luau in considerare drept cost de productie pentru celelalte meniuri ce urmau sa fie platite in plus fata de cele ce urmau sa fie in realitate. Deci in situatia in care la nunta se consumau 100 de meniuri, mirii trebuiau sa plateasca la final 171 meniuri – 14535 Euro fata de 8500 Euro cat se consumau la nunta. De asemenea mirii au propus sa nu se plateasca meniurile integral deoarece nu se cumpara nimic inainte cu o saptamana ci toate se achizitionau cu 2 zile inainte de nunta (de aceea trebuia dat nr. de persoane cu cel putin 3 zile inainte de eveniment).
    In plus tot reprezentantii localului au spus ca mirii trebuie sa plateasca si personalul de deservire (ospatari+bucatari)- 500 Euro deoarece contractul nu spune decat ca: prestatorul asigura servirea dar nu spune si cine plateste personalul.
    In cazul de fata mirii au hotarat ca nu pot tine nunta in conditiile acestea si au spus ca anuleaza tot evenimentul iar acum patronul ii ameninta ca ii va da in judecata pentru paguba produsa si pentru faptul ca el nu va mai avea nunta in ziua respectiva.
    Mentionez si faptul ca a fost platit si un avans de 1000 euro la care mirii nu mai au nici o pretentie deoarece li se pare normal sa ramana la prestator in conditiile acestea. Pentru avansul platit nu s-a primit factura si/sau chitanta – acest avans s-a trecut pe contractul incheiat intre parti.
    Ce se intampla in acesta situatie? E posibil sa fie dati in judecata si localul sa castige?
    Multumesc.

  3. oq spune:

    Mie mi se pare scandalos obiceiul legat de nuntile din romania, si toate evenimentele…botez etc. Nu cred ca o sa imi permit vreodata sumele pe care le cer patronii de localuri pt a organiza asemenea evenimente…este exagerat peste tot. Si la fel si cu obiceiul „darului”…sunt sume mult prea mari si nu oricine si le permite. Nu am propria afacere, lucrez 9h pe zi, am terminat o facultate si mi se pare absurd faptul ca preturile sunt atat de mari pentru organizarea de evenimente…consider nejustificat. Majoritatea patronilor merg pe ideea ca daca e ceva important in viata ta…faci un imprumut la banca si dai cati bani se cer. Absurd!

  4. cristi-j spune:

    zilele astea am umblat un pic prin oras (brasov) si am observat citeva lucruri oarecum legate de ce ai spus tu . nu stiu cum e prin alte parti , sunt convins ca bucurestiul are cu totul alta piata si dezvoltare si nu stiu de unde ai tu datele cu 2000 de localuri inchise . eu nu am date din interior si nu cunosc situatia , tot ce pot sa spun e ce vad din exterior , practic din strada . pe-aici in ultimele luni nu cred ca s-au inchis mai mult de 6-7 localuri (cafenele , baruri , restaurante , altele) si anul asta s-au deschis cel putin vreo 8-9 , majoritatea restaurante si fast-food-uri deci nu pare chiar asa de rau . e adevarat ca in 2007 – 2008 s-au deschis mult mai multe dar totusi … repet , nu pot spune cit de bine o duc cele existente .

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Eu am datele dintr-o statistica aparuta, cred in revista Horeca (sper sa nu ma insel). Oricum, eu stiu cel putin 6-7 restaurante in care am fost si care s-au inchis. Mai stiu inca 20-30 unde nu intra toata ziua decat 8-10 clienti. Apropo de restaurante inchise anul trecut, uite o mostra la inceputul acestui articol. Ce-i drept, stiu si vreo 10 restaurante unde se mananca prost, unde serviciul este jalnic, unde miroase a mancare si care sunt, totusi, pline ochi.

  5. Marius Delaepicentru spune:

    @Radu

    Gătesc singur. Uneori mă mai rog de cîte cineva să mă ajute, dar nu în „cockpit”, ci în salon, alături de soţia mea. Fac bine faţă la patru grupuri diferite. Cînd apare al cincilea, viteza de răspuns scade, dar nu prea mult. În salon, munca e mai cronofagă, pentru că implică mai multă conversaţie. Cînd am două minute libere ies şi eu în salon, dar evit s-o fac cînd am comenzi pe ţeavă, pentru că simt în ceafă privirea impacientată a celor ce mi-au comandat, să zicem, pizza, şi încă nu le-am livrat-o, chit că ea e deja la cuptor. Rar, cînd ies înainte de a epuiza comenzile, le fac întîi predicţia momentului livrării celor încă neserviţi.

    Noroc că japonezii au obiceiul să comande o porţie, şi să o împartă între ei. (Bine, nu şi ciorba.) În felul acesta, se pot bucura de mai multe feluri la o sesiune. Dacă ar mînca precum românii de azi (fiecare cu porţia lui) nu aş face faţă nici la trei grupuri diferite.

    • Radu Popovici spune:

      @Marius Delaepicentru: Modul lor de a imparti mancarea mi se pare ca stimuleaza curiozitatea si dorinta de experimentare. In plus, ai sansa csa poti manca putin din foarte multe preparate diferite, desi tu comanzi o singura portie. Tactica aceasta o aplic si eu cu sotia mea oriunde mergem in strainatate, putem cunoaste astfel mai multe preparate noi.

  6. Corina spune:

    Da, cred ca era mult mai bine pentru el, si nu era o suma mare, isi acoperea cheltuielile facute in avans.
    Nu e vorba aici de castigul provenit din diferenta de procente, ci e vorba de a nu ramane in paguba.E vorba ca, un restaurant serios, unde personalul face tot ce poate ca respectivul eveniment sa iasa bine, face comenzi in avans unde se dau bani, iar produsele respective, fiind programate , vin neconditionat. Deci, nu e vorba numai de avans, ci de faptul ca tot pestele ala vine in restaurant, sau ce mai comanda.
    Pentru ca, daca nu restaurantul e considerat neserios la furnizor si isi pierde credibilitatea.

  7. andra spune:

    @cristi-j: Eu am ramas cu o mare sila nu fata de articol si nici fata de comentarii, caci pana la urma Radu a descris o intamplare care cerea o luare de atitudine. Pana la urma restauratia este domeniu al gastronomiei. Sila o am fata de mediul in care se desfasoara activitatea de restauratie. Nu-i condamn pe cei care fac „invarteli”, caci ii consider in legitima aparare.

  8. cristi-j spune:

    scuze , nu e vina nimanui decit a mea , a asteptarilor si felului in care ma simteam intrind aici .
    pur si simplu credeam si imi doream sa fiu departe de un anumit tip de comentarii si de alte diverse … lucruri si tipuri de persoane care reamintesc despre cum trebuie sa ne „invirtim”, „descurcam” , facem „afaceri” .
    o dorinta naiva nicidecum o furtuna .

  9. cristi-j spune:

    am fost foarte dezamagit si as prefera sa nu fi existat acest articol pentru a evita mare parte din comentariile la el . imi inchipuiam ca acest blog e altfel si subiectele , interesele si pasiunile sunt altele sau macar pot fi separate cit mai mult de viata din romania in general . imi inchipuiam in naivitatea mea ca putem citi altceva si ne putem exprima creativ pe alte subiecte . imi inchipuiam ca acest blog e scutit de tipicele comentarii pe care le intilnesti peste tot unde apar comentarii in limba romana .
    au fost de mai multe ori mentionari despre educatia precara si mentalitatea groaznica din romania , acum am vazut exemple mai de aproape .
    nu stiu daca conteaza parerea mea sau daca mai sunt si altii care gindesc asa dar nu vreau sa aud politica si nici despre problemele “oamenilor de afaceri” . nu in modul asta .
    nu o sa comentez sau sa intru in discutie sau sa ma contrazic cu cineva pentru ca as avea de spus cuvinte dure si nu pot face asta , nu aici (poate sunt eu intr-o dispozitie neprietenoasa) . speram ca acest blog sa fie cu si despre altceva . in plus , unele comentarii mai mult sau mai putin pe linga subiect contin multe greseli (de exprimare , de intelegere , de logica) , confuzii si pareri distorsionate lansate cu emfaza si desi nu mi-as fi dorit sa se intimple in felul asta , am “cunoscut” cu acest prilej citiva dintre cititori .
    si de fapt sincer sa fiu nu am inteles scopul acestui articol . iar din discutia din comentarii nu e nimic nou sau interesant de aflat , cu exceptia detaliilor despre restaurantele din japonia povestite de marius .
    scuze ca am intervenit sa spun ca nu vreau sa spun nimic .

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Este un articol despre atitudinea clientilor de restaurant. Intr-adevar, nu este un articol de pe urma caruia ramai cu cine stie ce informatii, prezinta insa o situatie pe care am intalnit-o mai toti si in care reactionam diferit. Comentariile au divagat adesea, dar cam asa se intampla peste tot si mai mereu atunci cand se discuta si se schimba opinii. Chiar daca articolul nu ti s-a parut interesant si chiar daca nu i-ai vazut rostul, totusi reactia ta ma mira; este ca o furtuna iscata din senin.

  10. Corina spune:

    Doar sa citesc ce-ati scris mi-a luat o gramada, ati avut un avant…..!

    Eu nu sunt in domeniu, dar am niste pensiuni, unde ofer doar cazare si bucatarie si sala de mese, cine vrea gateste.
    Am mari probleme cu avansul. Oamenii sunt foarte neseriosi.
    V-ati gandit ca poate au renuntat nu pentru ca a patit copilul ceva, ci pentru ca au gasit o varianta mai convenabila, care s-a finalizat spre final?
    Am patit si eu de multe ori, si, scandalul facut de cei care, cu cateva ore inainte de rezervare, pentru a li se returna banii e cateodata groaznic.
    Prietenul tau a gresit pentru ca s-a devalorizat pe el prin avansul mic pe care l-a luat. Esti considerat fraier, slab, daca nu esti tare pe pozitie si iei un avans pe masura pierderilor in caz de anulare.

  11. Marius Delaepicentru spune:

    Un restaurant de 50 de locuri se poate considera mare, după standardele japoneze. (Al meu are numai 24-26 de locuri şi o bucătărie cockpit, de numai 8 mp). Problema la restaurantele mari e şi cea de personal. La o rezervare mare, fie întreg personalul lucrează mai multe ore, fie angajezi zilieri mai mulţi, fie ambele. Una peste alta, o rezervare mare cere mai multe ore*om, deci sporeşte cheltuielile. De zilieri te poţi debarasa repede. Le dai un telefon şi te scuzi. Dar personalul permanent e protejat de o lege mult prea rigidă pentru a încerca o armonizare rapidă a punctelor de vedere. O rezervare anulată încurcă mult mai mulţi oameni decît pare la prima vedere. Pentru că nici patronul nu-şi va putea ţine promisiunea faţă de angajaţi, după două lovituri dintr-astea în plex. Pierderea ar fi dublă, ceea ce aduce în mod necesar discuţia pe terenul contractului scris. De ce? Pentru că nu poţi factura o arvună neîncasată.

  12. Marcel spune:

    Gata! Si asa am scris azi (ca niciodata), de am febra musculara la degete!
    Am plecat la Careffour, ca maine am musafiri si trebuie sa fac o mica aprovizionare, dupa care beau o bere si TV scrie pe mine!
    Pe maine!
    🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Marcel: Stiu ca „retraiai” evenimente din trecutul apropiat. 🙂 Ce vroiam sa spun este ca si pentru restaurantele mici perioada este, poate, mai grea decat pentru cele mari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.