Datorita blogului si emisiunilor TV am ajuns sa cunosc, virtual sau real, diferite persoane care fie lucreaza în domeniul gastro, fie sunt doar pasionate de acesta. Printre cunostintele mele se numara si cativa patroni de restaurant si bucatari profesionisti. Cu unii dintre ei ma întalnesc în mod regulat si discutam despre ceea ce ne pasioneaza. Asa se face ca izbutesc sa aflu diverse întamplari din lumea restauratiei, legate de raportul restaurant-client, unele dintre ele nostime, altele dimpotriva.
M-am gîndit ca oricare dintre noi se poate afla pe una dintre cele doua pozitii: cei mai multi dintre noi, pe cea de clienti, unii, mai putini, pe pozitia bucatarilor sau patronilor de restaurant, asa ca cele ce urmeaza ne poate privi pe toti.
În ultimul an, cel incriminat a fi „de criza”, restaurantele au cam dat de bucluc. Clientii „á la carte” s-au împutinat drastic, si multe restaurante s-au închis. Cele care reusesc sa supravietuiasca o fac în special datorita evenimentelor. Adica, datorita meselor ocazionate de zile de nastere, nunti, botezuri, parastase, înmormantari etc. Acestea sunt atat de importante, încat un restaurant care are 2 astfel de evenimente saptamanal poate supravietui doar din ele, chiar daca nu mai are clienti „á la carte”.
Dupa aceasta introducere, sa trecem la povestea reala. Un restaurant nu prea mare, circa 50-60 de locuri, este solicitat pentru un botez, într-o zi de sambata. Prezenta anuntata: circa 40 de persoane, adica binisor. Solicitantul: un cuplu, fericitul posesor al copilului ce urma sa fie botezat. Genul de cuplu destul de pisalog: telefoane, vizite, nesfarsite interogatorii despre meniu, propuneri de schimbari si ajustari, solicitati de discount-uri etc. Totul se stabileste într-un final, clientul plateste si un avans simbolic, circa 5% din consumatie. Toate bune si frunoase, dar cu 2 zile înainte de eveniment, mama uneia dintre parinti suna, se recomanda si contramandeaza telefonic tot evenimentul. De ce mama? Probabil mai tinerilor parinti le-a fost jena sa sune, caci acum urmeaza partea mai ciudata. Evenimentele se pot amana, în definitiv poate copilul s-a îmbolnavit, poate cuplul se desparte, poate a intervenit cine stie ce, caci viata ne ia mereu prin surprindere.
Mama-mare are însa pretentia sa i se înapoieze avansul. Nu tot, dar macar jumatate, caci, nu-i asa, v-am anuntat cu 2 zile înainte; sa ziceti mersi ca am facut efortul sa va anunt repede, altfel poate apucati sa cumparati ingrediente si ati fi pierdut toti banii. Patronul restaurantului refuza sa înapoieze ceva, justificand ca nu mai are timp sa aranjeze vreo masa pentru acea sambata, zi deja pierduta, si, în plus, a apucat deja sa cumpere unele ingrediente etc. Pe de alta parte, zice el, unde ati mai vazut sa dati avans, sa va retrageti si sa va luati banii înapoi?
Mama-mare începe sa tipe si sa ameninte cu Protectia Consumatorului, patronul îi spune ca n-are decat sa faca ce vrea, el nu da banii înapoi. Au trecut de atunci vreo 3 saptamani, iar Cei de la Protectia Consumatorului nu au aparut…
Reactia mea a fost sa dau dreptate patronului. Ştiu cum este sa te bazezi pe niste încasari si sa-ti dispara de sub nas, în conditiile în care tu nu ai nicio vina. L-am sfatuit chiar ca de acum încolo sa ceara, la încheierea contractului (cum o fi el, verbal sau scris), un avans NERAMBURSABIL nu de 5%, ci de minim 25%. Este adevarat, clientul nostru este stapanul nostru, dar totul are o limita. Odata ce ai batut palma, îti asumi obligatiile unui contract. Asa cum restaurantul are obligatii fata de clientela, clientul trebuie sa respecte si el regulile jocului.
Am fost client de nenumarate ori, uneori am fost nemultumit de ceea ce mi s-a oferit, dar mi-am îndeplinit partea mea de contract social: am platit produsele si serviciile.
Cum ati fi reactionat în locul patronului?
Au consultat un avocat si li s-a spus ca patronul localului nu are ce sa le faca.
Dar, din punctul meu de vedere concilierea amiabila care s-a incercat intre parti nu a fost consemnata deci se poate ajunge direct in instanta si acolo se vede cine are mai multe pile (ca in Romania).
Multumesc oricum.
@alexandra: Justitia romana poate oferi si surprize placute; am aflat asta pe propria piele, asa ca aveti un pic de incredere. 🙂
Eu am intalnit alta situatie dupa cum urmeaza:
Acum 1 an s-a contractat un local pentru nunta. Reprezentantii localului au cerut un minim de 180 de invitati care initial nu reprezentau o problema pentru miri care aveau cca 300 de potentiali invitati. In contract de asemenea se specificau urmatoarele:
– 180 de meniuri +/- 5%;
– Prestatorul asigura personalul pentru servirea meniurilor incluse in contract;
– daca Beneficiarul denunta contractul, acesta pierde avansul/ daca prestatorul denunta contractul, acesta returneaza avansul.
– daca nu se respecta obligatiile asumate prin contract partea in culpa va plati penalitati si daune interese pentru recuperarea prejudiciului cauzat.
Contractul nu ofera si termene de reziliere (3 zile, 30 de zile, etc).
Cu 2 saptamani inainte de nunta cand se cereau confirmarile se constata ca din invitatii initiali nu confirmau sigur decat 100 de invitati. (Precizez si faptul ca a existat si un deces cu 1 luna inainte de nunta – bunica si alte circumstante neprevazute).
Totul bine, mirii s-au dus sa discute la local cu 1,5 saptamani inainte deoarece trebuiau sa informeze cu privire la numarul de meniuri cu cel putin 3 zile inainte de eveniment. Patronii localului au spus ca acestia trebuie sa plateasca toate cele 180 de meniuri contractate la pretul contractat (85E/meniu) fara a se tine cont macar de cele stipulate in contract +/- 5%, pe care dupa multe discutii il luau in considerare drept cost de productie pentru celelalte meniuri ce urmau sa fie platite in plus fata de cele ce urmau sa fie in realitate. Deci in situatia in care la nunta se consumau 100 de meniuri, mirii trebuiau sa plateasca la final 171 meniuri – 14535 Euro fata de 8500 Euro cat se consumau la nunta. De asemenea mirii au propus sa nu se plateasca meniurile integral deoarece nu se cumpara nimic inainte cu o saptamana ci toate se achizitionau cu 2 zile inainte de nunta (de aceea trebuia dat nr. de persoane cu cel putin 3 zile inainte de eveniment).
In plus tot reprezentantii localului au spus ca mirii trebuie sa plateasca si personalul de deservire (ospatari+bucatari)- 500 Euro deoarece contractul nu spune decat ca: prestatorul asigura servirea dar nu spune si cine plateste personalul.
In cazul de fata mirii au hotarat ca nu pot tine nunta in conditiile acestea si au spus ca anuleaza tot evenimentul iar acum patronul ii ameninta ca ii va da in judecata pentru paguba produsa si pentru faptul ca el nu va mai avea nunta in ziua respectiva.
Mentionez si faptul ca a fost platit si un avans de 1000 euro la care mirii nu mai au nici o pretentie deoarece li se pare normal sa ramana la prestator in conditiile acestea. Pentru avansul platit nu s-a primit factura si/sau chitanta – acest avans s-a trecut pe contractul incheiat intre parti.
Ce se intampla in acesta situatie? E posibil sa fie dati in judecata si localul sa castige?
Multumesc.
@alexandra: Habar nu am, dar nu cred. Ar trebui consultat un avocat.
Mie mi se pare scandalos obiceiul legat de nuntile din romania, si toate evenimentele…botez etc. Nu cred ca o sa imi permit vreodata sumele pe care le cer patronii de localuri pt a organiza asemenea evenimente…este exagerat peste tot. Si la fel si cu obiceiul “darului”…sunt sume mult prea mari si nu oricine si le permite. Nu am propria afacere, lucrez 9h pe zi, am terminat o facultate si mi se pare absurd faptul ca preturile sunt atat de mari pentru organizarea de evenimente…consider nejustificat. Majoritatea patronilor merg pe ideea ca daca e ceva important in viata ta…faci un imprumut la banca si dai cati bani se cer. Absurd!
zilele astea am umblat un pic prin oras (brasov) si am observat citeva lucruri oarecum legate de ce ai spus tu . nu stiu cum e prin alte parti , sunt convins ca bucurestiul are cu totul alta piata si dezvoltare si nu stiu de unde ai tu datele cu 2000 de localuri inchise . eu nu am date din interior si nu cunosc situatia , tot ce pot sa spun e ce vad din exterior , practic din strada . pe-aici in ultimele luni nu cred ca s-au inchis mai mult de 6-7 localuri (cafenele , baruri , restaurante , altele) si anul asta s-au deschis cel putin vreo 8-9 , majoritatea restaurante si fast-food-uri deci nu pare chiar asa de rau . e adevarat ca in 2007 – 2008 s-au deschis mult mai multe dar totusi … repet , nu pot spune cit de bine o duc cele existente .
@cristi-j: Eu am datele dintr-o statistica aparuta, cred in revista Horeca (sper sa nu ma insel). Oricum, eu stiu cel putin 6-7 restaurante in care am fost si care s-au inchis. Mai stiu inca 20-30 unde nu intra toata ziua decat 8-10 clienti. Apropo de restaurante inchise anul trecut, uite o mostra la inceputul acestui articol. Ce-i drept, stiu si vreo 10 restaurante unde se mananca prost, unde serviciul este jalnic, unde miroase a mancare si care sunt, totusi, pline ochi.
@Radu
Gatesc singur. Uneori ma mai rog de cîte cineva sa ma ajute, dar nu în “cockpit”, ci în salon, alaturi de sotia mea. Fac bine fata la patru grupuri diferite. Cînd apare al cincilea, viteza de raspuns scade, dar nu prea mult. În salon, munca e mai cronofaga, pentru ca implica mai multa conversatie. Cînd am doua minute libere ies si eu în salon, dar evit s-o fac cînd am comenzi pe teava, pentru ca simt în ceafa privirea impacientata a celor ce mi-au comandat, sa zicem, pizza, si înca nu le-am livrat-o, chit ca ea e deja la cuptor. Rar, cînd ies înainte de a epuiza comenzile, le fac întîi predictia momentului livrarii celor înca neserviti.
Noroc ca japonezii au obiceiul sa comande o portie, si sa o împarta între ei. (Bine, nu si ciorba.) În felul acesta, se pot bucura de mai multe feluri la o sesiune. Daca ar mînca precum romanii de azi (fiecare cu portia lui) nu as face fata nici la trei grupuri diferite.
@Marius Delaepicentru: Modul lor de a imparti mancarea mi se pare ca stimuleaza curiozitatea si dorinta de experimentare. In plus, ai sansa csa poti manca putin din foarte multe preparate diferite, desi tu comanzi o singura portie. Tactica aceasta o aplic si eu cu sotia mea oriunde mergem in strainatate, putem cunoaste astfel mai multe preparate noi.
Da, cred ca era mult mai bine pentru el, si nu era o suma mare, isi acoperea cheltuielile facute in avans.
Nu e vorba aici de castigul provenit din diferenta de procente, ci e vorba de a nu ramane in paguba.E vorba ca, un restaurant serios, unde personalul face tot ce poate ca respectivul eveniment sa iasa bine, face comenzi in avans unde se dau bani, iar produsele respective, fiind programate , vin neconditionat. Deci, nu e vorba numai de avans, ci de faptul ca tot pestele ala vine in restaurant, sau ce mai comanda.
Pentru ca, daca nu restaurantul e considerat neserios la furnizor si isi pierde credibilitatea.
@cristi-j: Eu am ramas cu o mare sila nu fata de articol si nici fata de comentarii, caci pana la urma Radu a descris o intamplare care cerea o luare de atitudine. Pana la urma restauratia este domeniu al gastronomiei. Sila o am fata de mediul in care se desfasoara activitatea de restauratie. Nu-i condamn pe cei care fac “invarteli”, caci ii consider in legitima aparare.
scuze , nu e vina nimanui decit a mea , a asteptarilor si felului in care ma simteam intrind aici .
pur si simplu credeam si imi doream sa fiu departe de un anumit tip de comentarii si de alte diverse … lucruri si tipuri de persoane care reamintesc despre cum trebuie sa ne “invirtim”, “descurcam” , facem “afaceri” .
o dorinta naiva nicidecum o furtuna .
am fost foarte dezamagit si as prefera sa nu fi existat acest articol pentru a evita mare parte din comentariile la el . imi inchipuiam ca acest blog e altfel si subiectele , interesele si pasiunile sunt altele sau macar pot fi separate cit mai mult de viata din romania in general . imi inchipuiam in naivitatea mea ca putem citi altceva si ne putem exprima creativ pe alte subiecte . imi inchipuiam ca acest blog e scutit de tipicele comentarii pe care le intilnesti peste tot unde apar comentarii in limba romana .
au fost de mai multe ori mentionari despre educatia precara si mentalitatea groaznica din romania , acum am vazut exemple mai de aproape .
nu stiu daca conteaza parerea mea sau daca mai sunt si altii care gindesc asa dar nu vreau sa aud politica si nici despre problemele “oamenilor de afaceri” . nu in modul asta .
nu o sa comentez sau sa intru in discutie sau sa ma contrazic cu cineva pentru ca as avea de spus cuvinte dure si nu pot face asta , nu aici (poate sunt eu intr-o dispozitie neprietenoasa) . speram ca acest blog sa fie cu si despre altceva . in plus , unele comentarii mai mult sau mai putin pe linga subiect contin multe greseli (de exprimare , de intelegere , de logica) , confuzii si pareri distorsionate lansate cu emfaza si desi nu mi-as fi dorit sa se intimple in felul asta , am “cunoscut” cu acest prilej citiva dintre cititori .
si de fapt sincer sa fiu nu am inteles scopul acestui articol . iar din discutia din comentarii nu e nimic nou sau interesant de aflat , cu exceptia detaliilor despre restaurantele din japonia povestite de marius .
scuze ca am intervenit sa spun ca nu vreau sa spun nimic .
@cristi-j: Este un articol despre atitudinea clientilor de restaurant. Intr-adevar, nu este un articol de pe urma caruia ramai cu cine stie ce informatii, prezinta insa o situatie pe care am intalnit-o mai toti si in care reactionam diferit. Comentariile au divagat adesea, dar cam asa se intampla peste tot si mai mereu atunci cand se discuta si se schimba opinii. Chiar daca articolul nu ti s-a parut interesant si chiar daca nu i-ai vazut rostul, totusi reactia ta ma mira; este ca o furtuna iscata din senin.
Doar sa citesc ce-ati scris mi-a luat o gramada, ati avut un avant…..!
Eu nu sunt in domeniu, dar am niste pensiuni, unde ofer doar cazare si bucatarie si sala de mese, cine vrea gateste.
Am mari probleme cu avansul. Oamenii sunt foarte neseriosi.
V-ati gandit ca poate au renuntat nu pentru ca a patit copilul ceva, ci pentru ca au gasit o varianta mai convenabila, care s-a finalizat spre final?
Am patit si eu de multe ori, si, scandalul facut de cei care, cu cateva ore inainte de rezervare, pentru a li se returna banii e cateodata groaznic.
Prietenul tau a gresit pentru ca s-a devalorizat pe el prin avansul mic pe care l-a luat. Esti considerat fraier, slab, daca nu esti tare pe pozitie si iei un avans pe masura pierderilor in caz de anulare.
@Corina: Inteleg, deci, ca sustii ideea cu avans minim 25% nerambursabil?
Un restaurant de 50 de locuri se poate considera mare, dupa standardele japoneze. (Al meu are numai 24-26 de locuri si o bucatarie cockpit, de numai 8 mp). Problema la restaurantele mari e si cea de personal. La o rezervare mare, fie întreg personalul lucreaza mai multe ore, fie angajezi zilieri mai multi, fie ambele. Una peste alta, o rezervare mare cere mai multe ore*om, deci sporeste cheltuielile. De zilieri te poti debarasa repede. Le dai un telefon si te scuzi. Dar personalul permanent e protejat de o lege mult prea rigida pentru a încerca o armonizare rapida a punctelor de vedere. O rezervare anulata încurca mult mai multi oameni decît pare la prima vedere. Pentru ca nici patronul nu-si va putea tine promisiunea fata de angajati, dupa doua lovituri dintr-astea în plex. Pierderea ar fi dubla, ceea ce aduce în mod necesar discutia pe terenul contractului scris. De ce? Pentru ca nu poti factura o arvuna neîncasata.
@Marius Delaepicentru: Gatesti singur, sau mai ai un ajutor?
Gata! Si asa am scris azi (ca niciodata), de am febra musculara la degete!
Am plecat la Careffour, ca maine am musafiri si trebuie sa fac o mica aprovizionare, dupa care beau o bere si TV scrie pe mine!
Pe maine!
🙂
@Radu: OK! Eu discutam din punctul meu de vedere, adica despre un restaurant mare!
Sorry!
@Marcel: Stiu ca “retraiai” evenimente din trecutul apropiat. 🙂 Ce vroiam sa spun este ca si pentru restaurantele mici perioada este, poate, mai grea decat pentru cele mari.