Miam-miam!

Nu-mi ascund dragostea si pasiunea pentru bucataria thailandeza. Am cunoscut-o si am indragit-o totusi doar de putin timp. Cand am calatorit prima oara la Bangkok (de fapt, prima oara si in Asia), in februarie 2005, imi amintesc ca eram cam speriat de perspectiva de a manca din bucataria locala.
Bangkok - Cursuri de gatit
Hotelul unde stateam, avea 4 restaurante: unul occidental, unul thailandez, unul chinezesc si unul japonez. In prima zi am mancat la hotel, chestie pe care, dupa aceea, n-am mai repetat-o niciodata, la restaurantul occidental. Mancare foarte buna, dar destul de scumpa. Cred ca nu m-ar fi tinut bugetul sa fac asta zilnic. Am cochetat o clipa cu ideea de a manca la McDonald’s, dar m-am palmuit singur (mental, bineinteles). Cum adica? Zburasem mii de kilometri, eram intr-o tara exotica, cu o cultura deosebita si surprinzatoare, iar eu vroiam sa mananc chestii de care acasa nici nu ma atingeam? Oare ma tampisem?

Mi-am luat inima in dinti si am intrat in restaurante thailandeze; la inceput mai timid, apoi din ce in ce mai in largul meu. Situatia mi-a fost usurata de faptul ca toate meniurile erau traduse si in engleza (mi-aduc aminte cat de sarac era vocabularul meu culinar pe atunci) si aveau… fotografii.

Normal, am comandat ceea ce mi se parea ca arata mai “sexy” in poze. Doamne, ce mancare buna! Nu-mi venea sa cred ca, din cauza prejudecatilor si a lipsei de informatii, era cat p-aci sa ratez acea experienta extraordinara. Ce gusturi, ce arome… si cat de nemaipomenit arata totul. Atunci mi s-a schimbat viata pentru ca, desi gateam si acasa, mi se deschisese in fata un nou univers. Datorita mancarii am ajuns sa ii inteleg si sa ma apropii de thailandezi si tot mancarea este cea care m-a facut sa iubesc Bangkok-ul.

Incepand cu aceasta calatorie, am luat decizia ca, oriunde as fi, sa mananc doar din bucataria locala. Si asa am facut peste tot unde am mai calatorit.
Bangkok - Cursuri de gatit
La a doua mea calatorie in capitala Thailandei, lucrurile stateau altfel. Trecusera 3 ani in care ma lasasem prins tot mai mult de pasiunea pentru gatit. Ma documentasem, cumparasem un wok de fonta si unul teflonat, gatisem de nenumarate ori feluri thailandeze, cunosteam ingredientele si tehnicile de gatit… pot spune ca eram deja un bucatar amator.

Bineinteles, nu a mai fost doar o vizita strict turistica, ci mai mult una de documentare. Am colindat prin piete, am privit localnici gatind pe strada, sau in restaurante, am discuta cu bucatari si vanzatori de condimente, ba chiar am si platit cursuri de bucatarie thailandeza (cum aveam sa fac o saptamana mai tarziu, in Cambodgia vecina, platind cursuri de bucatarie cambodgiana).
Bangkok - Cursuri de gatit
Nu pot sa nu ma laud putin: toti cei cu care am discutat au fost placut surprinsi de cunostintele mele despre ingredientele si mancarurile specific thailandeze. Oricine se bucura cand un strain arata interes pentru cultura tarii sale. Cel care mi-a fost profesor la curs, dl. Rim, mi-a spus, in engleza lui aproximativa, ca deja stiu binisor principiile de baza. Cred ca spune asta tuturor elevilor, pentru ca thailandezii sunt un popor extrem de amabil. Totusi, gatind acolo, m-am simtit ca pestele in apa, m-am miscat cu siguranta si stiu ca am facut fata mai mult decat onorabil.
Bangkok - Vegetale proaspete
Marele handicap al celui care vrea sa gateasca retete thailandeze este cel al ingredientelor. Daca sos de peste, ghimbir, taitei de orez, hartie de orez, limete, alune, lapte de cocos si chiar, uneori, pasta de curry se gasesc in supermarketuri, alte ingrediente lipsesc cu desavarsire si nici nu se vad semne ca situatia s-ar putea indrepta: lemongrass, limete kafir, frunze de limeta kafir, tamarind, pasta de creveti, creveti uscati, galangal, radacina de coriandru, taitei de fasole soia, vinete thailandeze (care sunt de o varietate extraordinara, de la cele mici cat un bob de mazare, pana la cele cu care suntem si noi obisnuiti), miez proaspat de nuca de cocos, flori de bananier, radacini de lotus, cele trei feluri de busuioc thailandez… si lista ar putea continua.

Stiu ca multi comercianti nu se aventureaza sa aduca aceste ingrediente fiindca se tem ca vor ramane cu marfa nevanduta. Nu este mai putin adevarat ca nici nu fac nimic pentru a-si promova produsele.
Totusi, cu unele mici compromisuri si aproximatii, reusesc sa-mi gatesc felurile preferate si sa fac placere celor care ma viziteaza, in special fiilor mei. Lista de substituenti postata in acest blog va poate fi si voua de ajutor. Am intocmit-o pe baza experientei personale si a informatiilor gasite in carti si pe internet.

Alte idei despre Bangkok:
Strada ca restaurant
De prin piete adunate
O zi dulce
Dragoste mare, fratilor!