Dragoste mare, fratilor!
Pariez ca va spuneti deja: “Mai, frate, da’ mare amor intre asta si Bangkok, a ajuns deja la partea 5 si nu da semne ca s-ar opri”. Intr-adevar, Bangkok este pentru mine un oras de referinta, iar Thailanda este o tara pe care o admir cu cea mai mare sinceritate. Nu in ultimul rand datorita extraordinarei sale bucatarii.
Va povestisem mai inainte ca am gasit la Paris pestera cu comori (culinare) a lui Ali Baba. In cartierul chinezesc, la Bangkok, am gasit tezaurul de la Fort Knox! Nu doar mai bogat si mai divers, desi n-as fi crezut ca se poate, dar si mult mai “business oriented”!
Chinatown din Bangkok este intruchiparea perfecta a unui cartier chinezesc: incredibil de aglomerat, murdar si zgomotos, si de-a dreptul exotic in exotismul Bangkok-ului. Stradute late de 4 metri, bordate pe ambele parti cu tarabe, iar printre ele isi faceau loc biciclete, tuk-tuk-uri, taxiuri si mii de pietoni. Parea imposibil sa aiba loc cu totii acolo, concomitent, si totusi se circula… greu, dar fara claxoane si injuraturi. Toti erau atat de calmi, incat mi se parea extrem de ciudat ca la Bucuresti lumea se ia la harta din motive mult mai putin intemeiate. Si la Bangkok, ca si in alte orase, cartierul chinezesc este locuit de chinezi. Chinezii vorbesc incontinuu, vand, pertracteaza, se tocmesc, fumeaza, bau, mananca, pariaza, se roaga si, din nou vorbesc, vand etc. Este un adevarat Babilon care ofera spre vanzare nu doar marfa de tot felul, ci si imagini si impresii. Nu vreau sa mai aduc vorba despre oferta incredibila din domeniul alimentar, ce am povestit despre pietele thailandeze ramane valabil si aici. Vreau sa va povestesc doar despre un singur loc din Chinatown: magazinul de coloniale al lui Nguan Soon.
Nguan Soon este o tanara doamna. Dupa nume as spune ca este mai degraba vietnameza decat chinezoaica, sau thailandeza. Dar acest lucru are mai putina importanta. Plinuta pentru un locuitor al Thailandei, dar imbracata curat si cochet (ceea ce nu se poate spune despre multi dintre cei traitori in Chinatown), doamna in chestiune este o adevarata femeie de afaceri. Magazinul sau vinde mii de produse. Am cheltuit acolo, in jumatate de ora, peste 300 de dolari pentru ingrediente cu care am umplut, literalmente o valiza intreaga.
Ce vreau sa spun cu asta? Trecand peste pasiunea (sau obsesia) mea pentru bucataria asiatica, vreau sa spun ca oferta magazinului era incredibil de variata, ca ingredientele erau foarte ieftine si ca a trebuit sa-mi mai cumpar o valiza. Ce am cumparat? Paste de curry (galben, rosu, verde, Masaman, Panaeng), pasta de creveti, creveti uscati, taitei de celofan (din fasole soia), ciuperci shiitake si urechi-de-lemn, seminte de busuioc (thailandezii le folosesc ca ingrosator de sos), seminte de telina, boabe de mustar negru, ardei iuti thailandezi uscati, piper de Sichuan, lemongrass uscat, pasta de tamarin si alte zeci de chestii despre care auzisem, citisem, dar nu le folosisem inca. Lucruri pe care eram curios sa le incerc, pe care vroiam sa le descifrez. Inca lucrez si acum, la acea valiza, la 2 luni de la intoarcere…
Nguan Soon mai avea un magazin. Mult mai scump, cu ingrediente altfel ambalate si situat nu in aglomeratia zgomotoasa si mirositoare din Chinatown, ci in inima celui mai mare complex comercial din Asia (si cred ca si din lume): Siam Paragon. Inchipuiti-va sase etaje, fiecare cu o suprafata de 8 hectare. Mii de magazine, cel mai mare acvariu din Asia (la subsol), sali de teatru, expozitii de arta, librarii imense. Probabil s-ar putea scrie o carte despre acest magazin… sau mai multe.
Parterul era numit Gourmet Market. Dupa nume cred ca va dati seama ce era acolo. Oricum va spun si eu: cel mai mare supermarket in care am pus vreodata piciorul, inconjurat de vreo 30 de restaurante si de multe alte mici magazinase culinare. Unul dintre ele, foarte chic, este al doamnei Nguan Soon. Aici vinde, din nou, sute de produse… nu le mai enumar. Vreau sa amintesc doar de o serie de produse inexistente in magazinul din Chinatown: inghetata. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut inghetata de lemongrass, de ghimbir, de scortisoara, de limeta kafir, de tamarind! Nu mai vorbesc de alte arome, mai banale: banane, mango, fructul pasiunii etc. Nu ma omor dupa inghetata, dar am cumparat trei feluri si va jur ca era absolut minunata. Aroma era incredibila (folosesc oare a treia oara adjectivul asta?), reala, proaspata, reala, delicioasa, reala, minunata si reala. Am zis de prea multe ori “reala”? Bine am facut pentru ca aromele erau formidabile! Nu ca cele de pe la noi, adica aromEEEEE, din alea cu multe E-uri.
Trebuie sa ma opresc. Imi propusesem sa scriu doar cateva randuri si mi-a iesit ditamai postul. Sper sa va fi transmis macar a mia parte din placerea pe care am simtit-o eu fiind acolo si amintindu-mi aici. Ma simt departe de Bangkok, dar si foarte aproape. Ca si cum nici n-as fi fost… ca si cum nu m-as fi intors.
Alte idei despre Bangkok:
Strada ca restaurant
De prin piete adunate
O zi dulce
Miam-miam!
In cei 4 ani de cand colindam Asia, ne -am reintors de 2 ori in Thailanda si te inteleg perfect de ce iti place .
Tot ce ai descris am retrait pana la cele mai mici detalii, mancarea thaylandeza am indragit-o chear din Shanghay cand am intrat intamplator la un restaurant thaylandez .
Pot spune ca sotul meu a indragit din punct de vedere gastronomic partea de nord a thaylandei unde se manca mai multa carne in general …iar eu sudul si mijlocul Thaylandei .)
Mi-a placut foarte mult cum ti-ai descris experientele in Thai si cred ca ti-a fost foarte greu sa nu le scrii pe toate .)
@M.E.: Eu am fost doar in Bangkok si am amintiri extraordinare. AM cam scris tot ce se putea scrie, desi am facut-o la mai mult de un an dupa ce m-am intors de acolo; sunt convins ca am uitat o gramada de lucruri si de senzatii.
Sunt impresionata de ceea ce este postat pe acest site. Imi place foarte mult Thailanda, in special Bangkok, dar din pacate sunt minora, si nu pot ajunge in Thailanda pana ce nu voi implini 18 ani. Un an mai am de asteptat. Dar inainte de a pleca, caut foarte multe informatii despre aceasta tara, despre oras (capitala), mancarea thailandeza. As vrea chiar sa si invat limba Thai care este destul de complicata, zic eu. Stiti sa vorbiti aceasta limba, sau ati vorbit engleza?
@Adda: Nu vorbesc thailandeza, stiu doar cateva cuvinte referitoare la mancare. M-am descurcat cu engleza. In principiu cu soferii de taxi, receptionistii de la hoteluri, chelnerii, chiar si cu unii oameni pe strada te poti intelege in engleza. Bafta si sper sa ajungi acolo anul viitor. Nu te duce intre martie si octombrie, caci prinzi sezonul umed si ploios, care este mai greu de suportat.
miine e un an de blog … si cam 10 luni de cind am gasit eu acest blog . am recitit serialul despre thailanda (pentru a treia oara) si mi s-a facut pielea gainii la propriu (din nou) . acesta e de fapt articolul prin care am ajuns aici , aveam de gind sa merg la bangkok si planuiam , pregateam , visam , ma informam . nu eram chiar foarte convins ca voi ajunge dar deja gasisem bilet ieftin si hotel si mai ieftin si ma mobilizam . pina la urma n-am mai ajuns , tocmai incepusera tulburarile politice de strada si asta s-a adaugat la alte motive care adunate m-au facut sa amin vizita acolo . dar fusesem in asia de sud-est si ma regaseam atit de bine in cele povestite de tine . imi faceai pofta si imi rememorai amintiri in acelasi timp .
asta a fost si impresia mea si asta am spus tuturor cind m-am intors de acolo : e o alta lume , o alta planeta . pentru un european si inca unul din est e un asalt al simturilor la care e greu sa rezisti si e greu sa nu te lasi fermecat de tot ce intilnesti . o lume noua de culori , sunete , mirosuri si gusturi care te buimaceste dar iti place . si prima oara pe o strada comerciala , prima oara intr-o piata , prima oara la masa , toate sunt experiente minunate . prima mea masa de prinz a fost ametitoare . nu-mi amintesc ce-am mincat , era un fel de supa si ceva ce-am impartit cu mai multi si o varianta de ice kachang dar locatia – un hawker centre din cartierul de afaceri , imens si plin ochi la ora prinzului – si atmosfera si toate simturile in alerta si noutatea , toate astea m-au luat pe sus . a doua oara stiu ca am mincat black pepper chicken si am transpirat din cap pina-n picioare . si da , conditiile nu sunt cele din europa dar te obisnuiesti iar masa de plastic direct in strada si farfuria de plastic sau frunza de banan ajung sa fie semnele unei mese proaspete , gustoase , deosebite . in mai bine de doi ani nu m-am imbolnavit niciodata desi la inceput totul pare murdar si ciudat . nu e asa , nu stiu cum , dar nu e .
si nu spun ca locurile alea , tarile alea sunt perfecte in vreun fel dar exista ceva care te face sa vrei sa nu te mai intorci la “apelul de seara” . sa stai si sa descoperi varietatea nesfirsita de … de orice .
e ciudat si ca pozele si filmele nu redau prea bine cum e de fapt decit pentru cei care deja au fost . si oricite descrieri ai folosi si oricite superlative , tot nu e deajuns . eu am fost total nepregatit cind am ajuns acolo , nu stiam nimic despre nimic dar si acum cind stiu mult mai multe entuziasmul tot ramine .
iar mincarea si de vreo 10 luni blogul tau pastreaza entuziasmul asta viu . asa ca nu pot decit sa-ti multumesc si sa-ti doresc la multi ani si aceasi pasiune in continuare . iar pentru mine blogul tau va fi intotdeauna legat de asia , de calatorii si de tot ce tine de ele . dar e bine si cu alte subiecte , mai aproape de casa ca sa zic asa . e super ca in ultima vreme sunt tot mai multe comentarii , si nu doar comentarii ci discutii intregi , e grozav ca invatam de la ceilalti sau macar ne pastram mintea deschisa . in concluzie , la mai multe seriale , la mai multe subiecte interesante si in general numai bine …
@cristi-j: Comentariul tau m-a emotionat. Ma bucur ca am reusit sa transmit acest lucru fie si macar unei singure persoane. Multumesc pentru vizite si comentarii, pentru timpul acordat si pentru incurajari… pentru tot!
Foarte frumos scris! Pacat ca este asa departe . Citind articolul am calatorit putin cu gîndul acolo , chiar daca nu am simtit aromele . Felicitari pentru tot ce ne transmiti !
@miki: Sunt de-a dreptul indragostit deThailanda, chiar daca nu tot ce am vazut acolo este neaparat frumos, sau bun. As reveni insa oricand.
Am citit cu placere fiecare cuvind si mi-am retrait cu si mai mare placere fiecare amintire, caci totul parca este relatat folosind propriile experiente. Am fost si eu in Thailanda in noiembrie 2008 si mi-am lasat inima acolo. Cine nu a vizitat niciodata aceasta tara nu poate intelege cum te poti indragosti iremediabil de ea. Mi-e atat de dor sa revin in Thailanda si sa iau la picior, iar si iar, toata tara. Mi-e dor de fiecare minut petrecut acolo.
Multumesc ca am putut retrai un pic din savoarea Thailandei prin aceste rinduri.
@Andreea: Si mie mi-e teribil de dor de Thailanda. Daca as fi mai tanar si mai destept, m-as muta instantaneu acolo…
E foarte interesant ce scrii..in Asia nu stiu cand voi ajunge, daca voi ajunge vreodata…