Beah!

La ce spuneţi Beah!?

Cred că toţi am mai făcut aşa câteodată, chiar dacă doar în gând, atunci când ne-am trezit în farfurie cu ceva pe care îl socotim neapetisant.

Cel mai neplăcut este când ţi se întâmplă asta invitat fiind undeva: ţi-e cam jenă de gazdă, ţi-e milă şi de tine… Ce poţi să faci atunci? Să refuzi să mănânci, să înghiţi în silă, să escamotezi cumva farfuria de pe masă? Grea alegere.

Eu am fost un copil mofturos, chiar foarte mofturos. Am avut de unde lua exemplu, bineînţeles. Tatăl meu a fost cea mai mofturoasă persoană pe care am întâlnit-o. Normal că dacă lui i se acceptau fiţe la masă, copiii, adică eu şi sora mea (deşi, pe vremea aceea, ea era mult mai maleabilă), abia am aşteptat să ne manifestăm personalitatea.

Eu eram de o încăpăţânare ieşită din comun şi dacă îmi intra în cap că nu-mi place ceva, apoi aşa rămânea, orice s-ar fi întâmplat. Biata mea mama s-a chinuit cu mine ani de zile, neştiind ce să-mi mai facă şi cum să mai gătească. Nu-mi plăceau legumele, uram orezul, îmi displăceau supele, legumele, tocanele, orice era cu sos.

Nu-mi plăceau mezelurile umede şi nici brânzeturile nesărate. Şi multe altele. În privinţa mâncării, mama a avut o viata grea cu mine.

Ironia sorţii face ca astăzi să fiu cel mai puţin mofturos membru al familiei mele… şi cel care mănâncă cel mai diversificat. Cred că rolul principal al acestei transformări a avut-o faptul că m-am apucat de gătit. Am învăţat să înţeleg ingredientele şi să le apreciez, oricât de umile ar fi ele. Există însă lucruri pe care le mănânc cât mai rar, dacă se poate de loc. Nu sunt multe, dar am câteva pe lista mea neagră.

Citeste si articolul →   Cea mai bună mâncare din viaţa mea

Deşi mănânc spanac proaspăt, cel gătit îmi displace; mi se pare că arată ca şi cum ar mai fi fost mâncat o dată.
Sunt un mare amator de bânzeturi, dar să nu văd caş, brânză proaspătă de vaci şi urdă.

Nu mă pot atinge de colivă, din cauza semnificaţiei sale. Nu am gustat-o niciodată, habar n-am ce gust are, dar pur şi simplu nu mă pot apropia de ea. Nici măcar numele nu-mi place, mi se pare că seamănă cu un nume de boală. De genul: „uite, săracul, a făcut o colivă cu febră mare şi vărsături, s-a chinuit o vreme şi a răposat…”

Nu-mi prea plac prăjiturile cu multă cremă, le prefer pe cele cu fructe.

Cam astea sunt chestiile despre care pot să spun cu mâna pe inimă: „Beah!” Nu pot să zic că nu le-aş mânca pentru nimic în lume. Dacă aş fi forţat, şantajat, sau recompensat într-un mod acceptabil, cred că le-aş mânca, chiar dacă aş înghiţi cu noduri. Dar sunt lucruri pe care n-aş pune gura de bunăvoie.

Preferinţele culinare sunt un mare mister. Simpatiile şi antipatiile de acest fel nu au nimic în comun cu logica. Soţia mea nu mănâncă usturoi, măsline, albuş de ou, ananas, niciun fel de cârnaţi etc. Nora mea nu suportă ardeii… n-aş putea să spun de ce. Mătuşa mea este de părere că busuiocul miroase a transpiraţie şi urăşte măslinele.

Sora mea se fereşte ca de foc de unele arome ca dafin şi tarhon, nu-i plac fructele de mare şi mai are vreo 100 de alte „inadaptari” culinare: se pare că ei i-am pasat, cumva, toate mofturile mele din vremea copilăriei.

Citeste si articolul →   Gastronomia, sau filozofia mâncării

În fine, nu am început să scriu acest articol degeaba, căci vreau să vă trag de limbă pe toţi şi să vă provoc. Voi, de pildă, ce nu suferiţi în farfurie? La ce spuneţi „Beah!”?


119 comentarii pe “Beah!

  1. Carmen spune:

    Mda. De cand m-am apucat de gatit sistematic si serios, retete din intreaga lume, nu prea mai sunt mofturoasa, eu fiind in tinerete doar mancatoare de friptura cu cartofi prajiti. Acum mananc tot, gust tot, dar… tot ce fac eu. Caut permanent retete si le incerc, si sunt nefericita doar cand este prezentat ceva fara explicatii detaliate. La ce as spune Bleah? Poate la orezul de spital fara gust, la legumele sotate care se servesc bolnavilor in spital, fara gust si neapetisante. Dar eu acasa fac un orez sa tot mananci si legume nu mai spun. 🙂

  2. Lee spune:

    Mancarea de gutui sau de prune… chiar ca „bleah!”.
    Multumesc frumos pt felul tau organizat si special de a prezenta toate informatiile si retetele…
    Sa ai spor si inspiratie, Radu.

  3. Catalina spune:

    Am incercat sa fiu cat mai precisa dar citind acum si vazand cate greseli sunt mi s-a facut rusine. Am scris de la un notepad mic pe intuneric. Imi cer scuze 🙂

  4. Catalina spune:

    Ce subiect sensibil si haios. Si ce tarziu l-am gasit pe blogul dvs.

    Dupa ce am citit toate comentariile si m-am amuzat, mi-am retrait partial copilaria, adolescena si (sper eu) maturitatea si am facut o trecere in revista a mancarurilor care imi plac si care nu.

    Din categoria „mod de gatire” declar ca nu imi plac ouale prajie tari. Imi plac ouale moi cum or fi ele: fierte, coapte, prajite, poche. Dar mananc si ompleta sa scrambled eggs fara probleme.

    Spanacul a fost preferatul meu in copilarie mai putin cand aveam surpriza sa descopar in mancare pui. Nu imi plsce prea tare puiul fiert simplu sau in sosuri. Si mamaie mai facea uneori cu pui. Daca spanacul avea trantite peste el 2 oua prajite moi era Paradis.

    Ce am iubit intotdeauna si mananc si acum pe neasuflate este ciorba de loboda. Dar musai sa aibe bors, leustean si afumatura.

    Ce am detestat in copilarie dar s-a shimbat dupa ce mama a facut prima ei ciorba dupa reteta a la Radu Anton Roman, a fost… ciorba de burta. Bunica o facea de la zero si curatarea si prepararea burti mi se pareau insuporabile… Iubeam bucataria dar fugeam de ea cand simteam mirosul acela oribil.
    Acum ceva vreme am mancat o supa elvetiana de burta care avea suc de mere in ea. M-a surprins asocierea si mi-a si placut. Sa vad ca se mai poate manca si altfel decat clasic sau tuslama (cu mult usturoi) am afla de la dl Jakob Hausmann, cel care a preparat-o.

    Ce mi-a placut in copilarie si detest acum este coliva. Dar nimic cu gustul ei. E delicioasa daca o prepara mama. Si mai delicioasa cand o prepara mamaie. Dupa ca mi s-au dus pe rand unchiul si apoi bunica in lumea celor drepti n-am putut sa ma mai ating. Mama ma tot bate la cap sa mananc la pomeni dar expresia „sa mananci coliva cuiva” ma face sa nu ma mai ating de acest preparat oricat de bun stiu ca este.

    Nu am mancat si nu vreau, NU NU, melci. Pur si simplu NU. Nu mancam inainte nici peste sau fructe de mare din cauza mirosului dar acumnu mai refuz un somon marinat sau afumat sau o siuca umpluta.

    Vinetele? Le ador? Bamele? Am in permanenta 5 pana la 10 pungi la congelator. Sunt versatile si cl mai mult imi plac preparate in stil oriental.

    Nu consum ketchup (desi, din nou din cauza dlui Hausmann am vazut cat de bun e un astfel de sos preparat fara altceva decat legume proaspete si mirodenii). Nu mai mananc maioneza din cauza unei crize de ficat care m-a tinut la pat o saptamana- probabil de vina au fost cantitatea nu numai calitatea preparatului pe care l-am ingurgitat cu pofta.

    Nu-mi plac carnatii fierti, nu-mi place zaharul in exces sau cand este intr-un preparat in care nu ma astept sa fie (am fost de cateva ori la nordici si am constatat ca pun zahar in aproape orice: mustarul e groaznic de dulce, unii carnati au zahar, sosul BBQ are o tona de zahar samd). Singurul pe care l-am suportat cu zahar a fost gravad lax-ul.

    Cred ca am mancat in copilaie sangerete ca bunica mai facea, dar nu am amintiri frumoase despre. Am incercat in musta makkara (sangeretele finlandez)- fiert e groaznic, copt sau pe gratar e delicios.

    Dintre verdeturi, desi rege era leusteanul, intre timp au inceput sa-mi placa patrunjelul ( i <3 tabouleh), oreganul, rozmarinul etc etc. La coaa stau mararul si… coriandrul proaspat. Cineva, mai devreme spunea ca ii aduce aminte de izul unui gandac. Da, plosnitele care mai dau gustul acela zmeurei sau murelor. Este perfecta asociere…si totusi izul de plosnite e ok pentru ca imi aminteste se murele proaspete culese si mancate la munte.
    Coriandrul boabe la ardeii iuti murati insa… m m. Delicios.

    Nu-mi place castravetii murati instil bulgaresc. Sa nu-i vad!. Buna facea cei mai buni castraveti murati in saramura cu mustar, hrean si usturoi. Cand strecura si niste ardei iuti prin borcan, atunci erau divini.

    Ultimul aliment despre care voi vorbi si care e pe locul 1 in topul nepreferintelor este licoricea. BEAH!!!! Am mancat ultima data la insistentele iubitului meu care mi-a luat o inghetata e licorice. NU NU NU si iar NU! :)) Lui ii place mult,

  5. Georgeta spune:

    Eu refuz din start mancarea de castraveti si mancarea de conopida. Castravetii ii prefer cruzi sau murati iar conopida cruda sau sufle. Dar mancarurile mentionate, cu sau fara carne…Beah.

  6. Gurmandel spune:

    singura chestiune care nu imi intra in gura este caimacul de la lapte… In rest, orice este comestibil, gust cu placere daca este bine preparat…
    Chestiuni care imi repugna in mincare:
    – folosirea cepei calite la supe, ciorbe, borsuri, pentru ca nu imi place uleiul deloc in zame…
    – sosurile pe baza de faina, asa numitul rintas…

    • Radu Popovici spune:

      @Gurmandel: Asa cum suna, nici ceapa calita la supe sau rantasurile nu intra in gura.
      Pacat in ce priveste sosurile cu faina, va lipsiti de toate sosurile delicioase derivate din bechamel si veloute.

  7. Dorina spune:

    Cand citesc ce scrieti despre mofturi in copilarie , parca o vad pe fiica mea acum …bleah aia , bleah ailalta 🙂 Nici eu nu mananc orice …spun categoric bleah la melci de exemplu , pe care doar cand ii vad mi se intoarce stomacul …deh , poate-s inapoiata , dar nu i-as pune in gura de buna voie si nesilita de nimeni 🙂 Nu-mi place mararul , nu-mi place gulia .

    • Radu Popovici spune:

      @Dorina: Copiii au mai multe papile gustative decat adultii, iar papilele lor sunt si mult mai sensibile. La adulti isi mai pierd din acuitate din cauza fumatului, bauturii, mancarii picante etc. In plus, copiii simt mult mai puternic gusturile amarui, chiar daca noi aproape ca nu le simtim deloc. Aceasta este una dintre cauzele mofturilor facute de ei.
      Nici eu nu sunt un iubitor de melci… doar ii tolerez. Gulia imi este si ea destul de indiferenta, dar mararul este pe lista favoritilor mei. 🙂

  8. alinutzika spune:

    Eu nu suport carnea care e preparata cu tot cu grasime si e atat de multa incat ramane si dupa ce o gatesti. Nu-mi plac fructele de mare, cu toate ca nu le-am gustat niciodata. N-as putea manca niciodata (cred) branza cu mucegai- mi-e greata numai cand o vad. Nici varza a la Cluj – imi aminteste de vremea cand mancam la cantina liceului -de nevoie, ca stateam la internat. Era oribila! Inainte de a gati eu, eram mult mult mai mofturoasa. Nu suportam nici o leguma in mancare, daca nu era pasata bine, ca la bebelusi, sa nu o vad..:))) Condimente? Ioc. De cand bucatareasa sunt eu si am familia mea, lucrurile s-au schimbat..:))

    • Radu Popovici spune:

      @alimutzika: Toate foarte Ok. Nu inteleg insa cum nu va plac fructele de mare daca nici macar nu le-ati gustat. Ve referiti doar la aspect? Eu zic ca ar trebui sa incercati macar o data sa gustati fructe de mare gatite si prezentate corect.

  9. mihaelar63 spune:

    Eu cred ca organismul propriu simte , cere, refuza unele alimente ; stie singur sa aleaga de ce are nevoie mai benefic .Trebuie doar sa-l ascultam , sa ne informam si vom fi surprinsi cate lucruri putem invata despre noi .
    Eu nu pot manca piele de pui sau alte pasari [ am aflat cu uimire ca contine cisteina , eu am fost ,, fericita posesoare de pietrii cisteinice la rinichi ].De mica refuzam supa de varza [ inhiba functiile tesutului tiroidian ].

    • Radu Popovici spune:

      @mihaela63: Ai dreptate. Organismul site adesea exact de ce anume are nevoie; parerea mea este ca trebuie sa-l urmam. Uneori insa, la capitolul „beah!” intre si alimente despre care avem doar prejudecati si pe care, de multe ori, nici macar nu le-am gustat, de fapt, vreodata.

  10. Andreea Stoica spune:

    am vazut ca aceste frunze de coriandru par a fi in mare voga in foarte multe retete pareau chiar ispititoare(mai exact salivam cand bucatarul arunca cate o mana de verdeata) curiozitatea m-a impins si am cumparat le-am folosit la o salata simpla….nu am putut sa mananc salata…nu stiu daca va aduceti aminte de un gandacel mic urat mirositor care aparea prin gradinile din Bucuresti, imi aduc aminte din copilarie…gustul acestei plante este sinonim cu mirosul acela…si gustul si mirosul…nu ca as fi gustat vreun gandacel…in rest nu suport ceapa in salata decat daca e taiata in momentul in care mi se serveste sau o tai cu mana mea… varza calita cica o fac gustoasa dar mie nu-mi place….spanacul mancarica in nici un caz….in copilarie nu stiu daca am fost un copil mofturos dar nu-mi placeau mancarurile gatite si nici ciorbele…puteam manca branza cu rosii din gradina zile intregi fara sa ma complic cu mancarurile care nu-mi placeau….. culmea e ca acum fac niste ciorbe foarte apreciate dar pe care le mananc foarte rar…supa de rosii nu as putea sa mananc niciodata…cu mararul inca am o problema dar il accept in combinatii, prajiturile cu crema nu m-au atins niciodata…cred ca de aici a pornit si nevoia de descoperire a altor arome…mancaricile noastre traditionale nu m-au atras niciodata…cu exceptia celor cu carne tocata…imi plac mirodenile si mi-as dori ca toate retetele care mi se par delicioase la televizor sa fie asa si in realitate… daca am mai uitat ceva revin…blogul tau mi se pare mai mult decat interesant mai ales ca fac si un curs de bucatar…felicitari

    • Radu Popovici spune:

      @Andreea: Cam multe beah-uri pentru cineva care face cursul de bucatar. 🙂 Ma bucur ca iti place blogul, esti binevenita irucand, chiar daca nu-ti place coriandrul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.