Beah!

La ce spuneţi Beah!?

Cred că toţi am mai făcut aşa câteodată, chiar dacă doar în gând, atunci când ne-am trezit în farfurie cu ceva pe care îl socotim neapetisant.

Cel mai neplăcut este când ţi se întâmplă asta invitat fiind undeva: ţi-e cam jenă de gazdă, ţi-e milă şi de tine… Ce poţi să faci atunci? Să refuzi să mănânci, să înghiţi în silă, să escamotezi cumva farfuria de pe masă? Grea alegere.

Eu am fost un copil mofturos, chiar foarte mofturos. Am avut de unde lua exemplu, bineînţeles. Tatăl meu a fost cea mai mofturoasă persoană pe care am întâlnit-o. Normal că dacă lui i se acceptau fiţe la masă, copiii, adică eu şi sora mea (deşi, pe vremea aceea, ea era mult mai maleabilă), abia am aşteptat să ne manifestăm personalitatea.

Eu eram de o încăpăţânare ieşită din comun şi dacă îmi intra în cap că nu-mi place ceva, apoi aşa rămânea, orice s-ar fi întâmplat. Biata mea mama s-a chinuit cu mine ani de zile, neştiind ce să-mi mai facă şi cum să mai gătească. Nu-mi plăceau legumele, uram orezul, îmi displăceau supele, legumele, tocanele, orice era cu sos.

Nu-mi plăceau mezelurile umede şi nici brânzeturile nesărate. Şi multe altele. În privinţa mâncării, mama a avut o viata grea cu mine.

Ironia sorţii face ca astăzi să fiu cel mai puţin mofturos membru al familiei mele… şi cel care mănâncă cel mai diversificat. Cred că rolul principal al acestei transformări a avut-o faptul că m-am apucat de gătit. Am învăţat să înţeleg ingredientele şi să le apreciez, oricât de umile ar fi ele. Există însă lucruri pe care le mănânc cât mai rar, dacă se poate de loc. Nu sunt multe, dar am câteva pe lista mea neagră.

Citeste si articolul →   Asezonarea pe înţelesul tuturor

Deşi mănânc spanac proaspăt, cel gătit îmi displace; mi se pare că arată ca şi cum ar mai fi fost mâncat o dată.
Sunt un mare amator de bânzeturi, dar să nu văd caş, brânză proaspătă de vaci şi urdă.

Nu mă pot atinge de colivă, din cauza semnificaţiei sale. Nu am gustat-o niciodată, habar n-am ce gust are, dar pur şi simplu nu mă pot apropia de ea. Nici măcar numele nu-mi place, mi se pare că seamănă cu un nume de boală. De genul: „uite, săracul, a făcut o colivă cu febră mare şi vărsături, s-a chinuit o vreme şi a răposat…”

Nu-mi prea plac prăjiturile cu multă cremă, le prefer pe cele cu fructe.

Cam astea sunt chestiile despre care pot să spun cu mâna pe inimă: „Beah!” Nu pot să zic că nu le-aş mânca pentru nimic în lume. Dacă aş fi forţat, şantajat, sau recompensat într-un mod acceptabil, cred că le-aş mânca, chiar dacă aş înghiţi cu noduri. Dar sunt lucruri pe care n-aş pune gura de bunăvoie.

Preferinţele culinare sunt un mare mister. Simpatiile şi antipatiile de acest fel nu au nimic în comun cu logica. Soţia mea nu mănâncă usturoi, măsline, albuş de ou, ananas, niciun fel de cârnaţi etc. Nora mea nu suportă ardeii… n-aş putea să spun de ce. Mătuşa mea este de părere că busuiocul miroase a transpiraţie şi urăşte măslinele.

Sora mea se fereşte ca de foc de unele arome ca dafin şi tarhon, nu-i plac fructele de mare şi mai are vreo 100 de alte „inadaptari” culinare: se pare că ei i-am pasat, cumva, toate mofturile mele din vremea copilăriei.

Citeste si articolul →   Toata lumea mananca!

În fine, nu am început să scriu acest articol degeaba, căci vreau să vă trag de limbă pe toţi şi să vă provoc. Voi, de pildă, ce nu suferiţi în farfurie? La ce spuneţi „Beah!”?


119 comentarii pe “Beah!

  1. braluca spune:

    poate e ciudat…nu mananc carnati fierti….doar la gratar…..de aici se exclude si orice fel de tocana sau ciorba care are in compozitie carnati fierti…..mai degraba cruzi 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @braluca: Nu te condamn. Cel care pune in tocana, sau chiar ciorba, carnati pe care nu-i rumeneste anterior, nu gateste bine. O mancare prost gatita este un cosmar. 🙂

  2. Oana Nicolae spune:

    @radupopovici: cat despre spanac…oau! as manca in fiecare zi acea mancare „de a mai fost mancata o data” 🙂 sunt un mare fan spanac mai mult sub forma de mancare decat sub forma cruda. Toate cele bune!

  3. Oana Nicolae spune:

    Cam tarziu postul meu…dar abia astazi v-am gasit (yupiii) iar subiectul mi se pare mult prea tentant sa ma abtin de la comentarii. Mancarurile/ingredientele care imi provoaca senzatia de „beah!” au fost foarte multe in copilarie- de la legume fierte la sarmale in foi de vitza(sic!) sau ciorba de peste. Acum s-au mai rarit dar acum logica imi joaca feste: imi plac cum arata dar nu pot sa le mananc. Exemple: foaia de vitza de la sarmale, ardeiul din ardeii umpluti (imi place doar gustul carnii). Iar cu legumele fierte/pe gratar/la cuptor e aceeasi poveste: imi plac cum arata, nu le pot manca daca sunt moi. Singurele legume pe care le mananc sunt cele gatite in stil wok pentru ca isi pastreaza o consistenta mai tare.

  4. Ella von Heizer spune:

    Ghimbirul confiat gatit! Imi place sa rontai o feliuta de ghimbir confiat, dar in mancare simt gust de sapun parfumat. Nimic de la taiatul porcului. De cand am amintiri culinare ma vad mancand paine cu dulceata in ziua cand se taia porcul, indiferent la cine si unde se facea aceasta operatiune. 🙂

  5. alexia spune:

    In primul rand felicitari pentru blog! Azi am dat de el prin Google in cautarea unei retete de orez cu ciuperci si am ramas uimita de blogul dvs. O adevarata enciclopedie culinara!

    Sa revin la subiect. Ca si alti comentatori, si eu am devenit mai pretentioasa la mancarea altora de cand m-am apucat de gatit 😛

    Am o lista foarte lunga cu alimente sau mancaruri de care nu ma ating, de unele pentru ca nu imi plac, iar de altele de scarba, fara sa stiu macar ce gust au :))

    Sa incepem cu lista celor care nu imi plac:
    – salata de vinete
    – icre
    – carne de oaie
    – peste marinat
    – mujdei de usturoi
    – branza brie
    – spanac (sub nicio forma)
    – grasimea, zgarciurile de prin carnuri + pielea de pui
    – nu suport ciorbele care au suprafata pictata cu pete de grasime

    Mancaruri de care nu ma ating din principiu:
    – ciorba de burta (BLEAH!!!!!! Mi se pare cea mai oribila imagine posibila)
    – supa de varza
    – ciorba de peste
    – ciorba de loboda si alte plante asemanatoare
    – fructe de mare (pe primul loc in topul silei stau ventuzele caracatitei)
    – piftie
    – ciulama de ciuperci (imi plac ciupercile incepand cu anul 2011, insa de ciulama inca nu am avut curaj sa ma apropii din cauza aspectului :)) )
    – oua murate nu as manca nici picata cu ceara

    Sunt sigura ca mai sunt si altele :))

    • Radu Popovici spune:

      @alexia: Ma bucur ca va place blogul.
      In ce priveste lista de alimente si preparate care va displac, este surprinzator de lunga pentru cineva care gateste. Cred ca ar trebui sa fiti un pic mai deschisa si macar sa gustati ceea ce nu ati incercat pana acum. Ati putea fi placut surprinsa. 🙂

  6. kevin spune:

    @Cristina

    peste
    fructe de mare
    carnati
    de fapt carnea in general
    prajiturile cu crema de faina
    supe de fructe
    macarea de la pomana

    Pai ce intra mancare de pomana? Daca eu iti ofer o masa la un restaurant cu ceea ce doresti tu si iti voi zice ca este de pomana? Ce se va intampla? Tare curios as fi sa vad ce mananca acesta persoana? Radu, ai viata grea cu aceste personaje dar in acelasi timp foarte amuzanta. Succes in ceea ce faci, Radu .

  7. Valentino spune:

    Eu sunt pasionat de gatit … am 20 si putin de ani si urmaresc destul de multe bloguri cu mancare si o data la cateva zile incerc tot felul de retete…dar de mic am fost extrem de mofturos. Detest otetul…si niciodata nu am putut manca muraturi de nici un fel(chiar daca unele persoane imi ziceau ca nu sunt facute in otet). Maioneza la fel ..stiu ca majoritatea nu pot sa inteleaga cum cineva detesta maioneza…branza proaspata la fel..cash urda si cele de genu … Cand eram mic nu mancam masline de nici un fel…azi le mananc pe pizza fara probleme si chiar in anumite mancaruri (doar n-o sa stau sa le aleg). Lactate nu mancam de nici un fel…azi ma omor dupa mozzarella parmezan,roquefort si nu am probleme cu branza in mancaruri. Nici azi nu as putea sa consum smantana simpla in schimb mancarurile preferate sunt pe baza de smantana (Ciorba de pui a la grec si Scaloppina funghi de pui). Mai detest carnea de oaie si mustarul …in rest toate bune:D

  8. cristina spune:

    Ma iertati ca revin, insa am ceva de spus si despre coliva! 🙂 Eu nu am asociat-o niciodata cu ingropaciunea ori cu pomenile, fiindca, la noi, in Banat, se prepara coliva cu prilejul anumitor sarbatori. Spre rusinea mea, nu mai stiu care! Dar bunica mea, poate dupa ce fiul ei (adica tata) nu manca nimic la pomana, a compus fel de fel de povestiri in jurul colivei (si nu numai!), nepoata ei a ajuns la concluzia ca este delicioasa! Mai cu seama ca si retetele sunt deosebite! Una e de primavara-vara!, iar alta de toamna-iarna! Yummy, cand e vorba de multa nuca si lamaie!!!!

  9. cristina spune:

    Stiu ca postul e vechi, insa eu abia acum l-am descoperit, iar daca acceptati o intrusa, as intra si eu in discutie. Cu atat mai mult cu cat gasesc, in sfarsit, oameni care sunt de acord ca „simpatiile” si „antipatiile” culinare n-au nicio logica! 🙂 Sa incep cu Dl. Radu, detest spanacul crud, dar il mananc cinci zile la rand pe cel gatit! Spun insa „bleah” cand e vorba despre fasole uscata. Aveam vreo doi ani cand mi-a dat mama sa mananc prima data si, inainte de a o gusta, am spus: „multumesc. am satulat de la fasole!”. La 35 de ani, spun acelasi lucru!!!! Un alt aliment pe care nu l-as inghiti decat in caz de forta majora, e laptele, desi consum, cu mare placere, iaurt … :). De asemenea, am probleme majore de ingurgitare cand vorbim despre peste si fructe de mare, desi au petrecut si eu vreo 20 de zile in (tara mea! :D) Thailanda!
    Capriciile copilariei si ale adolescentei nu trebuie comentate, zic eu! Pana la 23 de ani habar n-aveam ce gust au fasolea verde si ciorba de burta, desi erau mancaruri regulate la noi in casa! Apoi, la prima gustare, am facut o pasiune pentru ele!Aaa, era sa uit! Strabunica mea imi dadea bani (!) sa mananc legume, in copilarie! :))
    Sper ca blogul nu e citit de copii, fiindca nu vreau sa dau idei!!!

  10. DIANA spune:

    Radu , m-am amuzat co-pi-oooooooooooooooos cu acest ,,beah” , mi-esti drag cu-acest blog , dar o remarca tot o fac – nici tu nu prea ai toate tiglele pe casa …

  11. Madia spune:

    mie imi e imposibil sa mananc avocado, in rest nu prea fac nazuri la nici un fel de papica. si niciodata inainte sa o gust. daca zic bleah! zic doar dupa ce mananc din ea. Ca exista fel de fel de metode de a prepara o mancare.

  12. v spune:

    pe mine mă poate cineva cîştiga cu orice fel de mîncare mi-ar pune în farfurie. cîtă vreme nu-i o farfurie cu lapte dulce, poa’ să fie orice altceva, garantez c-o să-mi placă. 😀
    e drept că încă n-am încercat gîndaci deep fried şi nici ouă crude fecundate şi parţial clocite, dar altminteri… am luat la rînd, de curiozitate, toate comentariile de mai sus (după ce am inventariat şi halelile înşirate în însemnare, desigur) şi m-au trecut şapte rînduri de pofte citindu-le… :))
    chiar nu mă pot gîndi la nimic care să nu-mi placă în materie de păpică.
    apropo de busuiocul transpirat, eu cînd desfac recipientul cu chimion (nu cu chimen!) am senzaţia acută că miroase a şosete nespălate, dar, straniu, nici măcar asta nu mă-mpiedică să-l pun cu mare fericire în diverse mîncăruri… 🙂 (tot astfel cum mi se pare extrem de apetisant mirosul de urină al rinichiului proaspăt în timpul curăţării)

    sper că n-a dat nimeni în icter citind.

    • Radu Popovici spune:

      @v: Si eu am cam aceeasi problema cu chimionul, nu gasesc aroma sa, in stare cruda, prea atractiva, dar imi place foarte mult cand este gatit.

  13. Claudia spune:

    Nu am consider foarte mofturoasa la masa, mananc de toate numai sa fie bine gatite si sa fie aspectoasa. Am o problema cu carnea de porc si nimic derivat de la porc (creier – nici de alt animal, ficat, sorici etc); nu as putea pune gura pe carne de iepure, caprioara, iar gustul de miel, oaie, berbec mi de pare mai mult decat nesuferit. Nu imi place mancarea inecata in ulei si nici cea cu nume de fructe: de gutui, prune, chiar de castraveti (nu am mancat vreodata dar nici nu as incerca).
    Acum mi-am amintit — ma iertati pt divagatie — de sotul meu care nu manca niciodata zacusca si nu putea pt nimic in lume sa inteleaga de ce imi place. Motivul? maica-sa (adica soacra mea) gateste foarte prost acest fel de mancare, un soi de ghiveci; cand am gustat am ramas incremenita, era si normal sa nu ii placa. Cand s-a obisnuit cu felul meu de a gati, atunci a realizat ca nu mancarea era de vina, ci bucatarul.

    • Radu Popovici spune:

      @Claudia: In cazul sotului tau si al zacustii, poate ca de vina este bucatarul. Dar in cazul tau cred ca este vorba despre altceva. Nu-ti plac foarte multe lucruri. 🙂

  14. Ioana spune:

    Foarte interesant subiect! Eu, ca o mare mofturoasa in copilarie, care i-am tocat marunt-marunt nervii mamei cu nemancatul meu si care la intrebarea „ioana, ce vrei sa mananci!” raspundeam „NIMIC!!!!” am devenit o maaaarreee gurmanda. SI mananc enorm de multe chestii de la carnati la prajituri, de la carnea de miel (oricum preparata) la carnita de porc afumata, prefer mancarurile dulciurilor, nu mananc decat de nevoie fructe(in cadrul dietelor pe care ma tot chinui sa le tin) si ce nu pot manca, pt ca mi-e greata cumplita (am mancat cam cu japca in copilarie) este ficatul de porc….ni se face rau doar cand ma gandesc la el!
    Deh, dar pt asta, m-am pricopsit cu doi copii extrem de mofturosi (pe cea mica inca nu am diversificat-o dar dupa cat de „fericita” e cand vine vorba de ora de masa (lapte) imi vine sa o tin exclusiv pe lapte pana la vreo 12 ani 🙂 ca sa depasesc stresul si calvarul inutil in care aburesti bucatarie 3 ore, murdaresti 15 mii de vase si in final bb tine buzele stranse si intoarce capul cand te apropii cu lingurita!!!
    In schimb, am un sot deloc pretentios, care papa absolut orice (ideal e sa aiba carne dar nu MUSAI)!!!

  15. andra spune:

    Mie nu-mi plac fructele incomod de mancat, adica acelea prea zemoase care te mozolesc pe barbie si pe maini. Nu-mi plac nici legumele moi, cu textura flescaita, ca dovleceii (pane imi plac totusi) si vinetele (la mananc doar ca salata de vinete).
    Nu-mi place nici carnea grasa. In general nu-mi plac ceaiurile si nu pot suferi ice tea, si nici cola de orice fel ar fi ea.
    Cred ca am spus tot. 🙂

  16. Anne spune:

    Ce idee interesanta ! de cate ori vin pe blogul tau, gasesc o alta perspectiva asupra actului de a manca.

    Eu nu suport sa mananc pepene galben, mi se face greata, DAR imi place la nebunie cum miroase.

    Imi place chimenul de mor, dar ma adoarme mirosul.

    Iar prima data cand am mancat oregano (pe o pizza), a fost si prima oara cand am lesinat-adormit… mi se inchideau ochii si adormeaaaam asaaa, si mai mancam si mai adormeam, ca nu stiam de la ce ma luase asa un somn brusc…. si la un moment dat de fapt chiar am picat de somn, oficial s-a considerat ca am lesinat, pt. ca am picat cam cu capu-n farfurie asa, a fost amuzant dar pt. mine foarte jenant, ca eram intr-un restaurant :)) … asa ca oregano nu pot sa spun ca „nu imi place”, doar ca are acest efect specific :). Chiar daca il miros, mi se face somn… (not kidding, e foarte jenant sa mentionez mereu de trei ori chelnerului sa nu puna oregano in cutare pizza/salata, ma simt ca o handicapata)

    dar ce nu-ti place sa mananci… foarte interesant. Mananc atat de des si de mult lucrurile care imi plac, incat celelalte sunt parca undeva departe…

    – dovleceii fierti au un bleah definitiv, in principal din cauza texturii. Prajiti… cu pistolu gazdei la tampla… mmpoate.

    – cremele alea unsuroase de pe prajiturile din oras, cica-ar fi crema de ciocolata (foarte grele si cumva „neaerisite”, prea compacte, de ex. alea de le numesc ei Joffre, lol joffre my a*s).

    – nuca de cocos, in orice forma.

    – baclavaua. brrr… nu imi place nici sa o vad.

    – mierea, probabil de la chinurile din copilarie, cand eram racita…

    – wasabi, dar mai ales tofu, ca tot povestea cineva mai sus cum s-a chinuit in japonia. noroc ca e ieftin orezu…

    – carnea fiarta (rasolul)

    – toate chestiile de la care iti ia gura foc, inclusiv ardeiul iute, curry-ul si whisky-ul.

    – carnatii de plescoi si in general carnatii prajiti in ulei sau grasi. Facea bunica-miu insa unii de le zicea el patricieni, erau excelenti. Nu am gasit pe nicaieri in restaurante, si nici reteta lor nu o stiu (NU era compozitia de la mici, ci ceva cu condimente ciudate rau si multe, erau ca un fel de carnati proaspeti, ii punea pe gratar in curte, si erau FOARTE aromati, total diferiti de mici, ca facea si d-astia cand il apuca).

    – o faza care ma oftica: nu imi plac micii/carnea de mici din comert (inclusiv restaurante), dar imi plac cei facuti in casa. Insa astia cumparati… imi aduc aminte de serile cu mama la coafor cand isi facea permanent, au ceva care miroase la fel si foarte nasol, nu stiu ce. N-am gasit nicaieri mici buni, iar ca sa-i faci in casa… pai numa pana fierbi oasele alea, trece juma de zi, mai bine lipsa !

    – piftia (si nici aspicul)

    – laptele cald, si mai ales caimacul. bleaah !

    – in ultimii ani, mezelurile, mai ales crenvurstii… desi erau o „mancare” convenabila pt. ca nu am timp si chef mereu de gatit, au devenit de ne-mancat… 🙁 sau poate mi se pare mie, ca am mancat tot mai rar… de ex. eram moarta dupa sunca de praga sau pastrame sau alte alea, acum cu greu gasesc undeva vreun sortiment care sa nu fie cauciucat… Poate e ceva subiectiv insa, nu stiu. Cert e ca acum 10-15 ani mancam foarte multe mezeluri, iar acum o data la cateva luni si dupa cautari de ore intregi. Nici salamul de sibiu nu-mi mai place… nu stiu daca m-am schimbat eu sau s-au schimbat ele.

    – si ketchup-ul, nu pot sa-l sufar. Sosul de rosii, mai ales ala la sticle de era pe vremea lu ceasca in rafturi, minunat, as bea in prostie. Dar ketchup brrr… cu consistenta aia cleioasa…

    In fine, multe altele. In schimb, e drept ca se si schimba gusturile… eu desi nu prea mancam mancare de tarhon, acum sunt moarta dupa el… nu gasesc des in piata insa, sau se vinde cu firu… Cineva imi zicea ca e in categoria „condimente”, am cautat pe site-ul tau cu condimente si am vazut ca asa e, dar habar n-aveam, eu il credeam o frunza ca spanacul, buna de facut mancare din ea. Acu il vad tot mai rar…

    E intr-adevar foarte ciudat cu preferintele astea, nu toate sunt „psihologice”, unele sunt enervante… Dar e si bine, ca e cumva un semn ca inca suntem diferiti la un nivel profund, ca ramanem totusi unici, nu suntem doar „resurse” umane.

    • Radu Popovici spune:

      @Anne: La tine este mai usor sa faci lista cu chestiile care iti plac. 🙂 Nu este usor sa-ti gateasca cineva, musai sa-ti faci totul singura.
      La tine oregano este pe post de televizor. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.