Belgia între doua trenuri – partea 2

Acum doua zile am primit un nou comentariu la prima parte a povestirii mele despre Belgia. Îi multumesc Luanei ca mi-a adus aminte ca trebuie sa duc la bun sfîrsit aceasta serie de articole. Din august pana acum mi s-au întamplat atatea, si bune si rele, încat a trebuit sa iau la mana fotografiile facute pe taram belgian ca sa reintru putin în atmosfera. Am facut multe poze frumoase care ar merita sa fie vazute si, privindu-le, parca mi s-a mai înmuiat înversunarea fata de restaurantele belgiene.

Mai am clar în minte dezamagirea, dar ma gandesc ca, probabil, ma dusesem plin de asteptari prea mari si am facut totul prea în fuga, fara sa ma documentez si fara sa-mi fac un plan.

Revin astfel, datorita Luanei si dupa mult timp, la periplul meu belgian în care am petrecut prin trenuri mai mult timp decat îi sta bine unei persoane aflate, zice-se, în concediu.
Spuneam în prima parte ca voi încerca sa punctez cateva chestii de interes culinar, folositoare eventual celor care vor strabate Belgia, si mai ales Bruxelles-ul.

Cum am mai povestit în acest blog, am obiceiul ca, de fiecare data cand calatoresc în strainatate, sa cumpar cate o valiza de ingrediente si carti culinare. Fac asta din curiozitate si din dorinta de a mai acoperi o bucatica din acest domeniu al gastronomiei, care este practic infinit. De obicei cumpar ingrediente locale, dar Belgia a reusit sa fie o exceptie si pentru faptul ca foloseste ingrediente care se gasesc relativ usor pe la noi, dar si pentru ca nu am reusit sa ma fac sa-mi doresc ceva belgian. Fiind de departe cea mai dezamagitoare bucatarie etnica încercata de mine nici nu prea mi-a venit sa caut ingrediente specific belgiene. Probabil ca as fi putut lua doar ciocolata si bere, capitole unde sunt, într-adevar, greu de batut. Ceva ciocolata am luat, dar cu berea nu mi-a mers: prea grea si prea voluminoasa… mare pacat, caci este absolut deosebita. Cred ca Belgia este paradisul bautorilor de bere, iat despre acest lichid spumos, auriu si brun, se discuta cu religiozitate, asa cum sunt „povestite” marile vinuri în Franta si Italia.

Restaurantele din centrul Bruxelles-ului, în special cele de langa Grote Markt (Piata Mare) si mai ales cele de pe Rue des Bouchers sunt de ocolit. Arata bine, sunt vesele si pline de turisti, ceea ce pacaleste novicii (printre care m-am numarat si eu); priviti pozele, totul pare curat si apetisant.

Ei bine, pacaleala consta în preturile mari, mancarea banala si serviciul subtire. Daca astfel de localuri nu s-ar “adapa”, financiar vorbind, din fluxul de turisti, ar da faliment. Daca, de pilda, ar functiona la noi, în Bucuresti, unde turistii sunt la fel de rari ca dropiile în Baragan, s-ar închide dupa 1-2 luni, caci pe localnici nu-i pot pacali asa usor. Cu turistii este mai simplu, cei mai multi nici nu sunt interesati sa manance ceva deosebit.

Ca feluri de mancare, se pare ca midiile si cartofii prajiti (cu a caror inventare se lauda) ar fi simbolul culinar national. Cartofii sunt buni, nimic de zis, mai buni ca ce mananc de obicei în Romania.
În ce priveste scoicile, nu am remarcat nimic deosebit, cele mancate în Grecia, Spania, Italia, Thailanda, Cambodgia, Hong Kong etc. fiind gatite cu mult mai multa imaginatie si mai pline de savoare.

Ma întreb însa ce faci daca nu-ti plac midiile? Ei bine, comanzi carbonnade à la flamande (sau, mai simplu, carbonnade flamande); cred ca este singura mancare ce mi-a placut cu adevarat. Mai ai alternative: waterzooi si diverse crèpes cu diverse umpluturi, plus ceva peste si fructe de mare. Meniurile sunt surprinzator de saracacioase, cam cu aceleasi feluri de mancare, oferind mai mult bucatarie italiana si franceza decat belgiana… si cred ca exista motive bine întemeiate pentru asta, daca întelegeti unde bat.

Pana la urma, desi mancarea belgiana m-a cam dezamagit, din punct de vedere culinar am ramas cu trei lucruri de care îmi voi aminti mereu cu placere: sutele de feluri de bere, de ciocolata si de produse de patiserie.
Ah, mai este unul, magazinele cu ingrediente asiatice, dar despre asta într-un articol viitor.

Nici nu stiu ce concluzie sa trag despre Belgia culinara, sau, mai bine zis, nu pot trage o singura concluzie, ci mai multe:
– bucataria belgiana nu este grozava si nici din cale afara de sanatoasa
– am intrat cu capul înainte în „capcanele pentru turisti”, restaurante modeste la calitate dar cu fite la pret; atunci cand timpul ti-e limitat si vrei sa parcurgi toate muzeele, catedralele, palatele etc. nu prea mai ai timp sa cauti restaurantele cu adevarat bune si te multumesti sa mananci în centrul turistic, acolo unde totul are gust de „împinge tava”. Marturisesc ca am mancat mult mai bine la restaurantul belgian „Waterloo”, din Bucuresti.
– afluxul de turisti, emigranti si expati a dus la aparitia a nenumarate magazine culinare etnice, ceea ce mi-a mai îndulcit pilula
– berea este exceptionala
– ciocolata este foarte buna
– patiseria este de exceptie
– Belgia este un loc unde voi reveni candva, mai pe îndelete, si voi calca mai putin prin trenuri si mai mult prin zonele culinare dedicate gourmet-ilor si nu turistilor.

(va urma)

În aceeasi serie de articole:
Belgia între doua trenuri – partea 1
Belgia între doua trenuri – partea 3