Acum doua zile am primit un nou comentariu la prima parte a povestirii mele despre Belgia. Îi mulţumesc Luanei că mi-a adus aminte că trebuie să duc la bun sfîrşit această serie de articole. Din august până acum mi s-au întâmplat atâtea, şi bune şi rele, încât a trebuit să iau la mână fotografiile făcute pe tărâm belgian ca să reintru puţin în atmosferă. Am făcut multe poze frumoase care ar merita să fie văzute şi, privindu-le, parcă mi s-a mai înmuiat înverşunarea faţă de restaurantele belgiene.
Restaurant pe rue des Bouchers, Bruxelles
Mai am clar în minte dezamăgirea, dar mă gândesc că, probabil, mă dusesem plin de aşteptări prea mari şi am făcut totul prea în fugă, fără să mă documentez şi fără să-mi fac un plan.

Revin astfel, datorită Luanei şi după mult timp, la periplul meu belgian în care am petrecut prin trenuri mai mult timp decât îi stă bine unei persoane aflate, zice-se, în concediu.
Spuneam în prima parte că voi încerca să punctez câteva chestii de interes culinar, folositoare eventual celor care vor străbate Belgia, şi mai ales Bruxelles-ul.
Restaurant pe rue des Bouchers, Bruxelles

Cum am mai povestit în acest blog, am obiceiul ca, de fiecare dată când călătoresc în străinătate, să cumpăr câte o valiză de ingrediente şi cărţi culinare. Fac asta din curiozitate şi din dorinţa de a mai acoperi o bucăţică din acest domeniu al gastronomiei, care este practic infinit. De obicei cumpăr ingrediente locale, dar Belgia a reuşit să fie o excepţie şi pentru faptul că foloseşte ingrediente care se găsesc relativ uşor pe la noi, dar şi pentru că nu am reuşit să mă fac să-mi doresc ceva belgian. Fiind de departe cea mai dezamăgitoare bucătărie etnică încercată de mine nici nu prea mi-a venit să caut ingrediente specific belgiene. Probabil că aş fi putut lua doar ciocolată şi bere, capitole unde sunt, într-adevăr, greu de bătut. Ceva ciocolată am luat, dar cu berea nu mi-a mers: prea grea şi prea voluminoasă… mare păcat, căci este absolut deosebită. Cred că Belgia este paradisul băutorilor de bere, iat despre acest lichid spumos, auriu şi brun, se discută cu religiozitate, aşa cum sunt „povestite” marile vinuri în Franţa şi Italia.

Restaurantele din centrul Bruxelles-ului, în special cele de lângă Grote Markt (Piaţa Mare) şi mai ales cele de pe Rue des Bouchers sunt de ocolit. Arată bine, sunt vesele şi pline de turişti, ceea ce păcăleşte novicii (printre care m-am numărat şi eu); priviţi pozele, totul pare curat şi apetisant.
Restaurant pe rue des Bouchers, Bruxelles

Ei bine, păcăleala constă în preţurile mari, mâncarea banală şi serviciul subţire. Dacă astfel de localuri nu s-ar “adăpa”, financiar vorbind, din fluxul de turişti, ar da faliment. Dacă, de pildă, ar funcţiona la noi, în Bucureşti, unde turiştii sunt la fel de rari ca dropiile în Bărăgan, s-ar închide după 1-2 luni, căci pe localnici nu-i pot păcăli aşa uşor. Cu turiştii este mai simplu, cei mai mulţi nici nu sunt interesaţi să mănânce ceva deosebit.
Restaurant pe rue des Bouchers, Bruxelles

Ca feluri de mâncare, se pare că midiile şi cartofii prăjiţi (cu a căror inventare se laudă) ar fi simbolul culinar naţional. Cartofii sunt buni, nimic de zis, mai buni ca ce mănânc de obicei în România.
În ce priveşte scoicile, nu am remarcat nimic deosebit, cele mâncate în Grecia, Spania, Italia, Thailanda, Cambodgia, Hong Kong etc. fiind gătite cu mult mai multă imaginaţie şi mai pline de savoare.
Midii cu cartofi prajiti la Chez Leon, rue des Bouchers, Bruxelles

Mă întreb însă ce faci dacă nu-ţi plac midiile? Ei bine, comanzi carbonnade à la flamande (sau, mai simplu, carbonnade flamande); cred că este singura mâncare ce mi-a plăcut cu adevărat. Mai ai alternative: waterzooi şi diverse crèpes cu diverse umpluturi, plus ceva peşte şi fructe de mare. Meniurile sunt surprinzător de sărăcăcioase, cam cu aceleaşi feluri de mâncare, oferind mai mult bucătărie italiană şi franceză decât belgiană… şi cred că există motive bine întemeiate pentru asta, dacă înţelegeţi unde bat.
Carbonnade flamande la Chez Leon, rue des Bouchers, Bruxelles

Până la urmă, deşi mâncarea belgiană m-a cam dezamăgit, din punct de vedere culinar am rămas cu trei lucruri de care îmi voi aminti mereu cu plăcere: sutele de feluri de bere, de ciocolată şi de produse de patiserie.
Ah, mai este unul, magazinele cu ingrediente asiatice, dar despre asta într-un articol viitor.
Patiserie belgiana, Bruxelles

Nici nu ştiu ce concluzie să trag despre Belgia culinară, sau, mai bine zis, nu pot trage o singură concluzie, ci mai multe:
– bucătăria belgiană nu este grozavă şi nici din cale afară de sănătoasă
– am intrat cu capul înainte în „capcanele pentru turişti”, restaurante modeste la calitate dar cu fiţe la preţ; atunci când timpul ţi-e limitat şi vrei să parcurgi toate muzeele, catedralele, palatele etc. nu prea mai ai timp să cauţi restaurantele cu adevărat bune şi te mulţumeşti să mănânci în centrul turistic, acolo unde totul are gust de „împinge tava”. Mărturisesc că am mâncat mult mai bine la restaurantul belgian „Waterloo”, din Bucureşti.
– afluxul de turişti, emigranţi şi expaţi a dus la apariţia a nenumărate magazine culinare etnice, ceea ce mi-a mai îndulcit pilula
– berea este excepţională
– ciocolata este foarte bună
– patiseria este de excepţie
– Belgia este un loc unde voi reveni cândva, mai pe îndelete, şi voi călca mai puţin prin trenuri şi mai mult prin zonele culinare dedicate gourmet-ilor şi nu turiştilor.

(va urma)

În aceeaşi serie de articole:
Belgia între două trenuri – partea 1
Belgia între două trenuri – partea 3