Desi Belgia este departe de a fi un paradis culinar în ceea ce priveste mancarea locala, s-a dovedit a fi un adevarat rai al… ingredientelor asiatice. Şi de data aceasta mi-am umplut valiza cu produse noi, pe care le cautam de ceva timp în Bucuresti, dar fara prea mare succes.
A fost chiar o întamplare faptul ca am dat peste 3 magazine, practic asezate unul langa celalalt (unul chinezesc, unul thailandez si unul japonez), pline de ingrediente, vase si ustensile de bucatarie.
Va dati seama ca misunam prin aceste trei magazine cu placerea resimtita de un soricel care a primit cadou cheia de la un siloz cu grau. Prima oara am fost doar ca sa îmi fac o vaga idee despre oferta; a doua oara am fost si am cumparat o multine de ingrediente de care aveam mare nevoie; a treia oara am fost ca sa mai cumpar niste chestii, care îmi acopereau niste nevoi descoperite abia dupa ce luasem prima transa de produse. Cred ca as fi putut lua usor o cantitate dubla, ori tripla, mai ales din magazinul chinezesc, mare, extrem de bine aprovizionat si incredibil de plin de clienti. Nu doar asiatici si turisti, dar multi localnici belgieni gatesc cu cea ce cumpara de acolo (semn ca nu doar eu sunt dezamagit de bucataria lor, ci chiar ei însisi simt nevoia sa manance ceva bun, macar din cand în cand).
Cele doua magazine chinezesti de langa complexul Europa, cele din Dragonul Rosu 1 si 2, sunt niste pigmei nereusiti fata de cel din Bruxelles; si nu este singurul, am mai dat peste vreo 3-4, ceva mai mici, dar doldora de produse; probabil sunt, în total, cateva zeci de astfel de magazine chinezesti. Am dat de ele si în alte orase, de la Bbruges pana la mai micul Louvain.
Marele necaz este ca nu prea dai peste vanzatori chinezi care sa fie în stare sa-ti explice în limba engleza, sau franceza, sau în orice alta limba europeana, cum se folosesc zecile de feluri de ciuperci uscate, taitei, orez, creveti si scoici uscate, pesti, conserve de fructe, produse derivate din soia, sosuri, paste si prafuri… Eram ca în laboratorul unui alchimist care îsi protejeaza secretele magice! Se straduiau ei, dar pronunta extrem de prost si nu au vocabular. Mi se pare cam ciudat ca în acel oras care „colcaie” de turisti si în care franceza este una dintre limbile oficiale, vanzatorii sa se descurce atat de prost. Probabil chinezii pe cat de bine gatesc, pe atat de netalentati sunt la limbi straine.
Pot face o mica enumerare a produselor cumparate de acolo, doar asa, ca sa va faceti o idee: orez lipicios, minunat cand este gatit cu mango si lapte de cocos, sos de fasole soia negru, pasta de soia, sos de fasole soia galben, ulei aromat cu ardei iute, sos de soia aromat cu ardei iute, pasta de creveti, conpoy (scoici uscate), ciuperci albe uscate, monoglutamat de sodiu (un bun potentator al gustului carnii), cateva tipuri de sos de soia (light, dark, japonez, indonezian, thailandez, vietnamez), amestec curry chinezesc, foi de aluat wonton, frunze de pandanus, pasta de tamarind, sichimi togarashi (amestec japonez de 7 condimente), wasabi adevarat (nu pasta de hrean vopsita în verde, cum se gaseste la noi), paste de curry thailandeze, indiene si indoneziene, sambal oelek si multe altele de care nici nu-mi mai aduc aminte.
În fine, pe langa produse, ceea ce m-a bucurat cel mai mult a fost achizitia unui cutit de bucatarie japonez, numit „santoku”, extrem de bine echilibrat si de usor, si a unei serii de satare chinezesti care mi se par mult mai versatile si mai usor de folosit decat cutitele europene. Bineînteles, ca de fiecare data cand esti limitat la bagaje (ca sa nu mai vorbesc de bani), cele mai tentante chestii au fost cele la care am fost silit sa renunt: vase senzational de frumoase, caserole din ceramica, spatule, spumiere, funduri de tocat, steamere etc.
Nu mai trebuie sa va spun ce calcule am facut cand ne-am împachetat bagajele pentru plecare; am socoti fiecare gram ca sa nu depasim limita. În fine, ne-am descurcat, dar abia astept sa intram si noi în randul tarilor civilizate din punct de vedere gastronomic, ca sa poti gasi usor toate ingredientele si ustensilele care te intereseaza. Pentru asta trebuie însa, în primul rand, sa spunem si altora ca gatitul este distractiv, ca este un act de cultura, ca este o modalitate de a-ti exprima creativitatea si imaginatia, ca este un mod de a calatori în lume si de a o cunoaste. Pe scurt, trebuie sa ne facem o cultura culinara moderna.
(va urma)
În aceeasi serie de articole:
Belgia între doua trenuri – partea 1
Belgia între doua trenuri – partea 2
restaurantele din zonele turistice pacatuiesc peste tot la fel! pentru mine surpriza (extrem de gustoasa) culinara a primei vacante in Belgia a fost anguille verte (ciocolata si berea erau deja evaluate cu ajutorul esantioanelor :). sosul ala e o nebunie, si cum anghila pentru mine e fish number one, am saltat Belgia pe un loc onorabil la experiente culinare
@gabi: Cred ca este si chestie de noroc, la un moment dat. Eu, din pacate, nu am nimerit (desi am incercat sa aleg bine), mai nimic interesant, chestie care a devenit frustranta dupa cateva zile.
Si, haideti sa fim sinceri, midiile alea cu cartofi prajiti si cu sos usturoiat sunt ok ca gustarica fara pretentii, nu ca preparat culinar despre care sa afirmi ca “tine sus steagul gastronomiei belgiene”. 🙂
Ca de obicei comentam fara sa stim bine despre ce este vorba! Avem noi romanii un stil… Bucataria belgiana e excelenta! Bogata, gustoasa, are clasa si provoaca. Orice chestie o gatesc excelent. Andivele le fac cu sunca si branza speciala la cuptor, o mixtura delicioasa! Sparanghelul asisderea. Pentru iepure au retetele lor originale si rafinate. Totul e acompaniat de garnituri deosebite, salate, etc. Au, de ex, o salata din varza rosie cu mar (plus unt si-nca altele gatita in abur cu mare grija, un timp precis ca altfel nu iese bun!!!!!!!!!!). Pregatesc pestele excelent! Scoicile, sunt experti in pregatirea lor! Septembrie e luna care da startul la scoici! Retete traditionale!! Apoi combinatii intre spanac si diverse branzeturi de-ale lor, praz si branzeturi, etc, salivezi! Si prajituri foarte bune, tarte ( matentaart – o tarta cu branza excelenta, se face doar intr-un singur loc, in Brakel parca, poti sa incerci tu cat vrei sa o imiti ca nu reusesti…), wafels (gofre), etc, etc. Si lista ar putea continua. Sa stam asadar in banca noastra!
@paraschiv: Stimata doamna, ma bucur ca va entuziasmeaza mancarea belgiana si recunosc si faptul ca, in vreo 2-3 ocazii cand m-am reintors catre ea, gatindu-mi singur cateva specialitati, impresia mea a fost mai imblanzita, dar experienta de la fata locului, acumulata in restaurante pentru turisti, a fost departe de a fi satisfacatoare. Sper ca imi permiteti sa fiu pretentios cand vine vorba de mancare si sa nu ma impresioneze faptul ca, la modul general, belgienii stiu sa gateasca perfect andive, peste, midii si gofre. Daca nu aplica invataturile astea si in restaurante, tot degeaba. Si eu stiu sa le gatesc perfect si mai cunosc alte cateva persoane, si nu chiar putine, care stiu sa o faca fara sa fie belgieni
Berea lor este fenomenala, si au cateva preparate care imi sunt foarte aproape de inima, dar, credeti-ma sau nu, cand am spus ca ceea ce am mancat la restaurante nu m-a impresionat deloc nu a fost o afirmatie facuta ca sa ma dau mare si ca sa gasesc noduri in papura si pureci in branza, ci una facuta la modul obiectiv, din experienta de la fata locului.
Eu cred ca amandoi avem dreptul la o opinie si ca amandoi avem dreptate. Doar ca fiecare a avut experiente diferite.
In plus, nu am afirmat ca mancarea belgiana este proasta, ci ca ce am mancat eu pe acolo a fost dezamagitor. Ca sa va intorc replica, nu sariti sa acuzati; haideti sa stam amandoi in banca fiecaruia.
Orezul lipicos–este un anumit tip de orez sau este un procedeu prin care se prepara orce tip de orez si el devine lipicios ?
@M.E.: orezul lipicios este un tip anume de orez, bogat in amidon de tipul amilopectinei, cu molecule lungi, care se “leaga” intre ele si dau acea textura cleioasa.
serialul despre belgia a venit prea tirziu , deja fusesem in vacanta dar jur ca inainte sa plec belgia era pe locul 4 pe lista . si ideea mea era cam tot asa , 5 orase in 9 zile . pina la urma am renuntat si la belgia (printre motive au fost si vremea schimbatoare si rece si preturile mari) dar s-ar putea sa ajung anul asta . oricum , belgia la cit e de mare e o singura destinatie “la pachet” chiar daca cu 5 orase de vizitat si cu mult mers cu trenul . din ce stiam si din ce-am aflat documentindu-ma , belgia e cunoscuta prin citeva clisee (care se pare ca sunt adevarate) dar cred ca m-as simti bine acolo pentru ca am un prieten foarte bun care locuieste in liege de vreo 19 ani si pe care as vrea sa-l revad . si chiar daca mincarea nu e grozava – sincer nu ma atrage nimic – m-as descurca si numai cu sutele de feluri de bere . m-am amuzat aflind din comentariul cuiva ca midiile cu cartofi prajiti “tin stindardul bucatariei belgiene” si ca flamanda e de fapt frumoasa dar trebuie sa ai rabdare cu ea … hahaha .
si mai cred ca exista capcane pentru turisti peste tot in lume si sunt destul de usor de remarcat dar uneori nu prea usor de evitat . iar impresiile generale despre un loc vizitat depind de multe lucruri , uneori pur si simplu “n-a fost sa fie” . si mai depinde si cu ce asteptari pleci de-acasa .
aflasem si eu ca in belgia sunt multi asiatici si de aceea (dar nu numai) sunt si multe restaurante si magazine asiatice . asta ar fi un bun motiv sa ajung acolo (hahaha – ciudat , nu?)
eu nu am dat intimplator peste magazine , le-am cautat pe net si m-am dus pregatit . arata foarte bine cele din bruxelles si ce bine ar fi sa aiba niste rude si aici jos la mine la colt . si eu ma simt intr-un astfel de supermarket ca un copil in magazinul cu jucarii inainte de sarbatori , mi-asa lua atitea si e asa greu sa te hotarasti doar la citeva . dar tu ma depasesti cu mult . ai o mentalitate de colectionar , vrei sa le ai pe toate , plus o curiozitate foarte mare … plus niste valize foarte mari . nu stiu cum nu ai depasit tu limita de bagaje la cite spui ca ai cumparat , eu am depasit-o de fiecare data .
calatorii prin intermediul cumparaturilor , cunoastere si cultura prin intermediul bucatariei , orase vechi , muzee , catedrale si supermarketuri .
nu stiu unde vei merge anul asta dar la mine lista e foarte scurta si deci sigur nu mai e loc de coincidente asa ca voi descoperii locuri noi prin intermediul valizelor tale cu ingrediente .
@cristi-j: Belgia este o tara in care merita sa mergi, dar in niciun caz sa nu mananci acolo unde am facut-o eu. 🙂 In ce priveste valizele cu cumparaturi, plec cu foarte putin bagaj si am platit adesea supliment de bagaje la imbarcare. Pasiunea de a colectiona ingrediente mi-a mai trecut, caci am remarcat ca nu toate merita atentie si ca nici nu este eficient; daca ai sti cate chestii am aruncat fiindca isi depasisera termenul de garantie…
Oh, asa mi-am dorit sa ma simt eu in magazinul de fitze! Dar, imi dau seama ca “Dragonul rosu” este o palida imagine a unui magazin de ingrediente orientale. Mai este vorba cred si de calitatea persoanelor care emigreaza spre o zona sau alta. Daca va uitati la Europa-Niro si cine vinde acolo si, mai ales ce se vinde, iti dai seama imediat ca si cei care aduc produse specifice nu sunt niste persoane sofisticate, care sa te sfatuiasca si sa te ajute sa-ti educi gustul; sa-ti ofere unele produse cu multe informatii despre utilizarea lor, sa aduca altele noi si sa diversifice paleta ingredientelor. Nici pe departe nu este vorba de asta. Eu am fost uimita ca am putut capata informatii cat de cat decente despre ce au pe raft! Despre lucruri mai de finete, cum se gasesc in alte parti, nici nu poate fi vorba. Felicitari pentru achizitii si astept cat mai multe retete!
@Elena Toma: Din aceasta cauza eu prefer sa ma duc acolo cat mai bine documentat, uneori dau print de pe internet si la denumirea in chineza, doar-doar ma inteleg mai bine cu vanzatorii. Din pacate, unii vorbesc cantoneza, altii mandarina si altii doar ei stiu ce…