Deşi Belgia este departe de a fi un paradis culinar în ceea ce priveşte mâncarea locală, s-a dovedit a fi un adevărat rai al… ingredientelor asiatice. Şi de data aceasta mi-am umplut valiza cu produse noi, pe care le căutam de ceva timp în Bucureşti, dar fără prea mare succes.

A fost chiar o întâmplare faptul că am dat peste 3 magazine, practic aşezate unul lângă celălalt (unul chinezesc, unul thailandez şi unul japonez), pline de ingrediente, vase şi ustensile de bucătărie.
Bruxelles - magazin chinezesc
Vă daţi seama că mişunam prin aceste trei magazine cu plăcerea resimţită de un şoricel care a primit cadou cheia de la un siloz cu grâu. Prima oară am fost doar ca să îmi fac o vagă idee despre ofertă; a doua oară am fost şi am cumpărat o mulţine de ingrediente de care aveam mare nevoie; a treia oară am fost ca să mai cumpăr nişte chestii, care îmi acopereau nişte nevoi descoperite abia după ce luasem prima tranşă de produse. Cred că aş fi putut lua uşor o cantitate dublă, ori triplă, mai ales din magazinul chinezesc, mare, extrem de bine aprovizionat şi incredibil de plin de clienţi. Nu doar asiatici şi turişti, dar mulţi localnici belgieni gătesc cu cea ce cumpără de acolo (semn că nu doar eu sunt dezamăgit de bucătăria lor, ci chiar ei înşişi simt nevoia să mănânce ceva bun, măcar din când în când).
Bruxelles - magazin thailandez
Cele două magazine chinezeşti de lângă complexul Europa, cele din Dragonul Roşu 1 şi 2, sunt nişte pigmei nereuşiţi faţă de cel din Bruxelles; şi nu este singurul, am mai dat peste vreo 3-4, ceva mai mici, dar doldora de produse; probabil sunt, în total, câteva zeci de astfel de magazine chinezeşti. Am dat de ele şi în alte oraşe, de la Bbruges până la mai micul Louvain.
Marele necaz este că nu prea dai peste vanzători chinezi care să fie în stare să-ţi explice în limba engleză, sau franceză, sau în orice altă limbă europeană, cum se folosesc zecile de feluri de ciuperci uscate, tăiţei, orez, creveţi şi scoici uscate, peşti, conserve de fructe, produse derivate din soia, sosuri, paste şi prafuri… Eram ca în laboratorul unui alchimist care îşi protejează secretele magice! Se străduiau ei, dar pronunţă extrem de prost şi nu au vocabular. Mi se pare cam ciudat că în acel oraş care „colcăie” de turişti şi în care franceza este una dintre limbile oficiale, vânzătorii să se descurce atât de prost. Probabil chinezii pe cât de bine gătesc, pe atât de netalentaţi sunt la limbi străine.
Bruxelles - magazin oriental
Pot face o mică enumerare a produselor cumpărate de acolo, doar aşa, ca să vă faceţi o idee: orez lipicios, minunat când este gătit cu mango şi lapte de cocos, sos de fasole soia negru, pastă de soia, sos de fasole soia galben, ulei aromat cu ardei iute, sos de soia aromat cu ardei iute, pastă de creveţi, conpoy (scoici uscate), ciuperci albe uscate, monoglutamat de sodiu (un bun potenţator al gustului cărnii), câteva tipuri de sos de soia (light, dark, japonez, indonezian, thailandez, vietnamez), amestec curry chinezesc, foi de aluat wonton, frunze de pandanus, pastă de tamarind, sichimi togarashi (amestec japonez de 7 condimente), wasabi adevărat (nu pastă de hrean vopsită în verde, cum se găseşte la noi), paste de curry thailandeze, indiene şi indoneziene, sambal oelek şi multe altele de care nici nu-mi mai aduc aminte.

În fine, pe lângă produse, ceea ce m-a bucurat cel mai mult a fost achiziţia unui cuţit de bucătărie japonez, numit „santoku”, extrem de bine echilibrat şi de uşor, şi a unei serii de satâre chinezeşti care mi se par mult mai versatile şi mai uşor de folosit decât cuţitele europene. Bineînţeles, ca de fiecare dată când eşti limitat la bagaje (ca să nu mai vorbesc de bani), cele mai tentante chestii au fost cele la care am fost silit să renunţ: vase senzaţional de frumoase, caserole din ceramică, spatule, spumiere, funduri de tocat, steamere etc.
Nu mai trebuie să vă spun ce calcule am făcut când ne-am împachetat bagajele pentru plecare; am socoti fiecare gram ca să nu depăşim limita. În fine, ne-am descurcat, dar abia aştept să intrăm şi noi în rândul ţărilor civilizate din punct de vedere gastronomic, ca să poţi găsi uşor toate ingredientele şi ustensilele care te interesează. Pentru asta trebuie însă, în primul rând, să spunem şi altora că gătitul este distractiv, că este un act de cultură, că este o modalitate de a-ţi exprima creativitatea şi imaginaţia, că este un mod de a călători în lume şi de a o cunoaşte. Pe scurt, trebuie să ne facem o cultură culinară modernă.

(va urma)

În aceeaşi serie de articole:
Belgia între două trenuri – partea 1
Belgia între două trenuri – partea 2