Belgia între două trenuri – partea 3

Deşi Belgia este departe de a fi un paradis culinar în ceea ce priveşte mâncarea locală, s-a dovedit a fi un adevărat rai al… ingredientelor asiatice. Şi de data aceasta mi-am umplut valiza cu produse noi, pe care le căutam de ceva timp în Bucureşti, dar fără prea mare succes.

A fost chiar o întâmplare faptul că am dat peste 3 magazine, practic aşezate unul lângă celălalt (unul chinezesc, unul thailandez şi unul japonez), pline de ingrediente, vase şi ustensile de bucătărie.
Bruxelles - magazin chinezesc
Vă daţi seama că mişunam prin aceste trei magazine cu plăcerea resimţită de un şoricel care a primit cadou cheia de la un siloz cu grâu. Prima oară am fost doar ca să îmi fac o vagă idee despre ofertă; a doua oară am fost şi am cumpărat o mulţine de ingrediente de care aveam mare nevoie; a treia oară am fost ca să mai cumpăr nişte chestii, care îmi acopereau nişte nevoi descoperite abia după ce luasem prima tranşă de produse. Cred că aş fi putut lua uşor o cantitate dublă, ori triplă, mai ales din magazinul chinezesc, mare, extrem de bine aprovizionat şi incredibil de plin de clienţi. Nu doar asiatici şi turişti, dar mulţi localnici belgieni gătesc cu cea ce cumpără de acolo (semn că nu doar eu sunt dezamăgit de bucătăria lor, ci chiar ei înşişi simt nevoia să mănânce ceva bun, măcar din când în când).
Bruxelles - magazin thailandez
Cele două magazine chinezeşti de lângă complexul Europa, cele din Dragonul Roşu 1 şi 2, sunt nişte pigmei nereuşiţi faţă de cel din Bruxelles; şi nu este singurul, am mai dat peste vreo 3-4, ceva mai mici, dar doldora de produse; probabil sunt, în total, câteva zeci de astfel de magazine chinezeşti. Am dat de ele şi în alte oraşe, de la Bbruges până la mai micul Louvain.
Marele necaz este că nu prea dai peste vanzători chinezi care să fie în stare să-ţi explice în limba engleză, sau franceză, sau în orice altă limbă europeană, cum se folosesc zecile de feluri de ciuperci uscate, tăiţei, orez, creveţi şi scoici uscate, peşti, conserve de fructe, produse derivate din soia, sosuri, paste şi prafuri… Eram ca în laboratorul unui alchimist care îşi protejează secretele magice! Se străduiau ei, dar pronunţă extrem de prost şi nu au vocabular. Mi se pare cam ciudat că în acel oraş care „colcăie” de turişti şi în care franceza este una dintre limbile oficiale, vânzătorii să se descurce atât de prost. Probabil chinezii pe cât de bine gătesc, pe atât de netalentaţi sunt la limbi străine.
Bruxelles - magazin oriental
Pot face o mică enumerare a produselor cumpărate de acolo, doar aşa, ca să vă faceţi o idee: orez lipicios, minunat când este gătit cu mango şi lapte de cocos, sos de fasole soia negru, pastă de soia, sos de fasole soia galben, ulei aromat cu ardei iute, sos de soia aromat cu ardei iute, pastă de creveţi, conpoy (scoici uscate), ciuperci albe uscate, monoglutamat de sodiu (un bun potenţator al gustului cărnii), câteva tipuri de sos de soia (light, dark, japonez, indonezian, thailandez, vietnamez), amestec curry chinezesc, foi de aluat wonton, frunze de pandanus, pastă de tamarind, sichimi togarashi (amestec japonez de 7 condimente), wasabi adevărat (nu pastă de hrean vopsită în verde, cum se găseşte la noi), paste de curry thailandeze, indiene şi indoneziene, sambal oelek şi multe altele de care nici nu-mi mai aduc aminte.

Citeste si articolul →   Pui cu taitei si pasta de susan

În fine, pe lângă produse, ceea ce m-a bucurat cel mai mult a fost achiziţia unui cuţit de bucătărie japonez, numit „santoku”, extrem de bine echilibrat şi de uşor, şi a unei serii de satâre chinezeşti care mi se par mult mai versatile şi mai uşor de folosit decât cuţitele europene. Bineînţeles, ca de fiecare dată când eşti limitat la bagaje (ca să nu mai vorbesc de bani), cele mai tentante chestii au fost cele la care am fost silit să renunţ: vase senzaţional de frumoase, caserole din ceramică, spatule, spumiere, funduri de tocat, steamere etc.
Nu mai trebuie să vă spun ce calcule am făcut când ne-am împachetat bagajele pentru plecare; am socoti fiecare gram ca să nu depăşim limita. În fine, ne-am descurcat, dar abia aştept să intrăm şi noi în rândul ţărilor civilizate din punct de vedere gastronomic, ca să poţi găsi uşor toate ingredientele şi ustensilele care te interesează. Pentru asta trebuie însă, în primul rând, să spunem şi altora că gătitul este distractiv, că este un act de cultură, că este o modalitate de a-ţi exprima creativitatea şi imaginaţia, că este un mod de a călători în lume şi de a o cunoaşte. Pe scurt, trebuie să ne facem o cultură culinară modernă.

(va urma)

În aceeaşi serie de articole:
Belgia între două trenuri – partea 1
Belgia între două trenuri – partea 2


10 comentarii pe “Belgia între două trenuri – partea 3

  1. gabi spune:

    restaurantele din zonele turistice pacatuiesc peste tot la fel! pentru mine surpriza (extrem de gustoasa) culinara a primei vacante in Belgia a fost anguille verte (ciocolata si berea erau deja evaluate cu ajutorul esantioanelor :). sosul ala e o nebunie, si cum anghila pentru mine e fish number one, am saltat Belgia pe un loc onorabil la experiente culinare

    • Radu Popovici spune:

      @gabi: Cred ca este si chestie de noroc, la un moment dat. Eu, din pacate, nu am nimerit (desi am incercat sa aleg bine), mai nimic interesant, chestie care a devenit frustranta dupa cateva zile.
      Si, haideti sa fim sinceri, midiile alea cu cartofi prajiti si cu sos usturoiat sunt ok ca gustarica fara pretentii, nu ca preparat culinar despre care sa afirmi ca „tine sus steagul gastronomiei belgiene”. 🙂

  2. paraschiv spune:

    Ca de obicei comentam fara sa stim bine despre ce este vorba! Avem noi romanii un stil… Bucataria belgiana e excelenta! Bogata, gustoasa, are clasa si provoaca. Orice chestie o gatesc excelent. Andivele le fac cu sunca si branza speciala la cuptor, o mixtura delicioasa! Sparanghelul asisderea. Pentru iepure au retetele lor originale si rafinate. Totul e acompaniat de garnituri deosebite, salate, etc. Au, de ex, o salata din varza rosie cu mar (plus unt si-nca altele gatita in abur cu mare grija, un timp precis ca altfel nu iese bun!!!!!!!!!!). Pregatesc pestele excelent! Scoicile, sunt experti in pregatirea lor! Septembrie e luna care da startul la scoici! Retete traditionale!! Apoi combinatii intre spanac si diverse branzeturi de-ale lor, praz si branzeturi, etc, salivezi! Si prajituri foarte bune, tarte ( matentaart – o tarta cu branza excelenta, se face doar intr-un singur loc, in Brakel parca, poti sa incerci tu cat vrei sa o imiti ca nu reusesti…), wafels (gofre), etc, etc. Si lista ar putea continua. Sa stam asadar in banca noastra!

    • Radu Popovici spune:

      @paraschiv: Stimata doamna, ma bucur ca va entuziasmeaza mancarea belgiana si recunosc si faptul ca, in vreo 2-3 ocazii cand m-am reintors catre ea, gatindu-mi singur cateva specialitati, impresia mea a fost mai imblanzita, dar experienta de la fata locului, acumulata in restaurante pentru turisti, a fost departe de a fi satisfacatoare. Sper ca imi permiteti sa fiu pretentios cand vine vorba de mancare si sa nu ma impresioneze faptul ca, la modul general, belgienii stiu sa gateasca perfect andive, peste, midii si gofre. Daca nu aplica invataturile astea si in restaurante, tot degeaba. Si eu stiu sa le gatesc perfect si mai cunosc alte cateva persoane, si nu chiar putine, care stiu sa o faca fara sa fie belgieni
      Berea lor este fenomenala, si au cateva preparate care imi sunt foarte aproape de inima, dar, credeti-ma sau nu, cand am spus ca ceea ce am mancat la restaurante nu m-a impresionat deloc nu a fost o afirmatie facuta ca sa ma dau mare si ca sa gasesc noduri in papura si pureci in branza, ci una facuta la modul obiectiv, din experienta de la fata locului.

      Eu cred ca amandoi avem dreptul la o opinie si ca amandoi avem dreptate. Doar ca fiecare a avut experiente diferite.
      In plus, nu am afirmat ca mancarea belgiana este proasta, ci ca ce am mancat eu pe acolo a fost dezamagitor. Ca sa va intorc replica, nu sariti sa acuzati; haideti sa stam amandoi in banca fiecaruia.

    • Radu Popovici spune:

      @M.E.: orezul lipicios este un tip anume de orez, bogat in amidon de tipul amilopectinei, cu molecule lungi, care se „leaga” intre ele si dau acea textura cleioasa.

  3. cristi-j spune:

    serialul despre belgia a venit prea tirziu , deja fusesem in vacanta dar jur ca inainte sa plec belgia era pe locul 4 pe lista . si ideea mea era cam tot asa , 5 orase in 9 zile . pina la urma am renuntat si la belgia (printre motive au fost si vremea schimbatoare si rece si preturile mari) dar s-ar putea sa ajung anul asta . oricum , belgia la cit e de mare e o singura destinatie „la pachet” chiar daca cu 5 orase de vizitat si cu mult mers cu trenul . din ce stiam si din ce-am aflat documentindu-ma , belgia e cunoscuta prin citeva clisee (care se pare ca sunt adevarate) dar cred ca m-as simti bine acolo pentru ca am un prieten foarte bun care locuieste in liege de vreo 19 ani si pe care as vrea sa-l revad . si chiar daca mincarea nu e grozava – sincer nu ma atrage nimic – m-as descurca si numai cu sutele de feluri de bere . m-am amuzat aflind din comentariul cuiva ca midiile cu cartofi prajiti „tin stindardul bucatariei belgiene” si ca flamanda e de fapt frumoasa dar trebuie sa ai rabdare cu ea … hahaha .
    si mai cred ca exista capcane pentru turisti peste tot in lume si sunt destul de usor de remarcat dar uneori nu prea usor de evitat . iar impresiile generale despre un loc vizitat depind de multe lucruri , uneori pur si simplu „n-a fost sa fie” . si mai depinde si cu ce asteptari pleci de-acasa .
    aflasem si eu ca in belgia sunt multi asiatici si de aceea (dar nu numai) sunt si multe restaurante si magazine asiatice . asta ar fi un bun motiv sa ajung acolo (hahaha – ciudat , nu?)
    eu nu am dat intimplator peste magazine , le-am cautat pe net si m-am dus pregatit . arata foarte bine cele din bruxelles si ce bine ar fi sa aiba niste rude si aici jos la mine la colt . si eu ma simt intr-un astfel de supermarket ca un copil in magazinul cu jucarii inainte de sarbatori , mi-asa lua atitea si e asa greu sa te hotarasti doar la citeva . dar tu ma depasesti cu mult . ai o mentalitate de colectionar , vrei sa le ai pe toate , plus o curiozitate foarte mare … plus niste valize foarte mari . nu stiu cum nu ai depasit tu limita de bagaje la cite spui ca ai cumparat , eu am depasit-o de fiecare data .
    calatorii prin intermediul cumparaturilor , cunoastere si cultura prin intermediul bucatariei , orase vechi , muzee , catedrale si supermarketuri .
    nu stiu unde vei merge anul asta dar la mine lista e foarte scurta si deci sigur nu mai e loc de coincidente asa ca voi descoperii locuri noi prin intermediul valizelor tale cu ingrediente .

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Belgia este o tara in care merita sa mergi, dar in niciun caz sa nu mananci acolo unde am facut-o eu. 🙂 In ce priveste valizele cu cumparaturi, plec cu foarte putin bagaj si am platit adesea supliment de bagaje la imbarcare. Pasiunea de a colectiona ingrediente mi-a mai trecut, caci am remarcat ca nu toate merita atentie si ca nici nu este eficient; daca ai sti cate chestii am aruncat fiindca isi depasisera termenul de garantie…

  4. Elena Toma spune:

    Oh, asa mi-am dorit sa ma simt eu in magazinul de fitze! Dar, imi dau seama ca „Dragonul rosu” este o palida imagine a unui magazin de ingrediente orientale. Mai este vorba cred si de calitatea persoanelor care emigreaza spre o zona sau alta. Daca va uitati la Europa-Niro si cine vinde acolo si, mai ales ce se vinde, iti dai seama imediat ca si cei care aduc produse specifice nu sunt niste persoane sofisticate, care sa te sfatuiasca si sa te ajute sa-ti educi gustul; sa-ti ofere unele produse cu multe informatii despre utilizarea lor, sa aduca altele noi si sa diversifice paleta ingredientelor. Nici pe departe nu este vorba de asta. Eu am fost uimita ca am putut capata informatii cat de cat decente despre ce au pe raft! Despre lucruri mai de finete, cum se gasesc in alte parti, nici nu poate fi vorba. Felicitari pentru achizitii si astept cat mai multe retete!

    • Radu Popovici spune:

      @Elena Toma: Din aceasta cauza eu prefer sa ma duc acolo cat mai bine documentat, uneori dau print de pe internet si la denumirea in chineza, doar-doar ma inteleg mai bine cu vanzatorii. Din pacate, unii vorbesc cantoneza, altii mandarina si altii doar ei stiu ce…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.