Peste tot în Europa, berăriile au fost construite întotdeauna lângă mânăstiri sau biserici; în fiecare duminică, la prânz, după slujbă, mulţimea purcedea, uneori cu preotul în frunte, din biserică în berărie.
Vechiul Testament abundă în menţiuni despre vin, aşa că nu este de mirare că mânăstirile din sudul Europei, sau o bună parte dintre ele, se ocupau cu vinăritul, atât pentru consum propriu, cât şi pentru comercializare. Pe măsură ce creştinismul şi mânăstirile s-au răspândit spre ţările consumatoare de bere, unde viţa-de-vie avea mari probleme în a se acomoda, călugării s-au îndreptat în mod natural spre producerea de bere.
Beri Trapiste

În Evul Mediu, în lipsa oricăror noţiuni de igienă, toate sursele de apă erau infectate, iar cei ce o beau cădeau bolnavi, sau chiar mureau. Berea, fiind fiartă cu hamei şi apoi fermentată, era perfectă pentru consum şi devenise un aliment de bază pentru mulţi dintre europeni. Istoricii sunt de acord că berea a salvat, probabil, milioane de vieţi, nu doar fiindcă i-a protejat de boală, ci şi fiindcă era o sursă de proteine şi vitamine. Denumirea de “pâine lichidă”, care i s-a acordat în numeroase ocazii, nu este exagerată.

Revenind la călugări, trebuie menţionat că una dintre regulile de bază ale vieţii monastice era auto-suficienţa. În secolul al VI-lea, sfântul Benedict de la Monte Cassino a conceput regulile vieţii într-o mânăstire. Călugării erau datori nu doar să petreacă multe ore în rugăciune, dar trebuiau şi să muncească, şi încă din greu. Mânăstirea trebuia să poată funcţiona pe cont propriu şi să poată oferi toate cele necesare vieţii călugărilor. După mine, asigurarea necesităţilor era şi o măsură de precauţie: dacă cele necesare le erau la îndemână, călugării nu ar fi fost ispitiţi să se aventureze în afara mânăstirii, unde ar fi putut fi căzut pradă tentaţiilor vieţii seculare.

Trappist
În 1100, sf. Bernard a fondat ordinul cistercienilor, unul foarte strict, în care călugărilor li se cerea să efectueze multă muncă manuală. Şase secole mai târziu, în Normandia a fost fondată abaţia cisterciană de la Trappe. Călugării ei erau cunoscuţi ca trapişti şi s-au răspândit în scurt timp în întreg nordul Franţei. Erau foarte cucernici şi pe deplin dedicaţi muncii manuale, iar feudalii locali le-au cedat pământuri, ca să poată cultiva grâu şi orz. Toate mânăstirile trapiste produceau şi bere, atât pentru uz propriu cât şi pentru vânzare.

Călugării făceau o bere grozavă, Erau educaţi, senini, grijulii şi motivaţi de credinţă. Costurile de producţie erau foarte mici, aşa că îşi puteau permite să folosească ingrediente mai bune decât berarii particulari. La sfârşitul secolului al XVIII-lea trapiştii au fost alungaţi din Franţa de revoluţie şi s-au relocat în Belgia şi Olanda. Pe la 1830 s-au reapucat de producerea berii, la o calitate, din nou, excepţională, iar reputaţia lor a crescut de la un deceniu la altul.

Astăzi există doar 12 berării trappiste în 5 ţari: şase din Belgia (Chimay, Westmalle, Orval, Rochefort, Sint Sixtus-Westvleteren, Brouwerij der Sint-Benedictusabdij de Achelse Kluis), două din Olanda (Brouwerij de Koningshoeven şi Brouwerij Abdij Maria Toevlucht), una din Austria (Stift Engelszell), una din Spania (Monasterio de San Pedro de Cardeña), una din Italia (Tre Fontane Abbey) şi chiar una din…. Statele Unite, numită St. Joseph’s Abbey.

Termenul “trappist” aplicat unei beri este similar unei appellation d’origine controlée. Doar câteva berării, cele mai sus-amintite o pot folosi şi doar ele pot aplica sigiliul “Authentic Trappist Product” pe sticlele lor.
Pentru a căpăta sigiliul “Authentic Trappist Product” berăria trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
– trebuie să se găsească în incinta unei mânăstiri trapiste şi berea trebuie produsă doar d ecătre călugări, sau cel puţin sub directa îndrumare a acestora
– berăria trebuie să fie doar o anexă a mânăstirii şi să funcţioneze ca o parte a vieţii monastice
– berăria nu are ca scop producerea profitului; banii obţinuţi din comercializarea berii servesc la acoperirea cheltuielilor mânăstirii (viaţa de zi cu zi a călugărilor, întreţinerea pământurilor, clădirilor şi anexelor etc.). Surplusul de bani este întotdeaunadonat organizaţiilor caritabile sau persoanelor în nevoie. De fiecare dată când cumpăraţi o bere trapistă, faceţi şi o faptă bună, căci o parte a banilor dvs. serveşte la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale unor persoane defavorizate.

De menţionat că această listă poate varia de la an la an, căci unele berării îşi pierd, definitiv sau doar temporar, calitatea de berărie trapistă. Acelaşi lucru se întîmplă şi cu berăriile recunoscute a produce bere stil abbaye, după cum veţi vedea mai jos.

Tehnic vorbind, berile trappist nu formează un stil de bere; termenul trappist desemnează o anume calitate a berii, aşa cum aţi văzut mai sus. Trappist se aplică, de fapt, unei familii de stiluri, care a avut o profundă influenţă asupra tehnicii de berificare din Belgia şi nu numai. Dat fiind că viaţa în mânăstiri nu s-a schimbat prea mult de-a lungul secolelor, berile trapiste reflectă stiluri de berificare ce, fără îndoială, astfel ar fi fost pierdute.

Berăriile trapiste produc, în total, circa patruzeci de feluri de bere diferite. Toate berile trapiste sunt tip ale şi sunt bottle conditioned. Au tendinţa de a fi dulcege, dar unele sunt seci. Cele mai multe sunt brune, dar câteva dintre ele sunt blonde. Toate sunt tari, fructate, picante şi foarte aromate. Toate sunt complexe, rafinate şi merg de minune cu mâncarea.

În timp ce unele beri trapiste sfidează orice încercare de a fi categorisite, dubbel şi tripel au devenit stiluri separate. Se pare că belgienii încă nu sunt foarte hotărâţi cum să ortografieze aceşti termeni: “dubbel” mai este scris şi “dobbel” sau “dobbelen”, iar “tripel” se poate scrie şi “trippel”.
Există, de asemenea, şi diferite teorii despre modul în care au apărut aceste denumiri. Unii afirmă că numele se referă la numpărul de fermentaţii suferite de bere, dar acest răspuns este nesatisfăcător, căci multe alte beri au multiple stadii de fermentare. Alţii cred că denumirile se referă la tăria berii, deşi nici aici nu ies socotelile prea bine.

Indiferent de adevăr, cele două stiluri au caracteristici destul de clare.
Berile dubbel au culoare roşcată-brună, tării între 6,5 şi 7%, sunt obţinute din malţuri blonde şi brune şi includ de obicei şi zahăr brun, caramelizat. Aromele de caramel se integrează în bere, care tinde să ofere note de prune sau alte fructe închise la culoare, ciocolată, mirodenii, rom şi stafide. Corpolenţa este medie, iar postgustul, deşi dulceag la început, se termină sec. Amăreala este cel mult moderată, iar cele mai bune exemple sunt berile bottle-conditioned.

Berile tripel au un aspect aparent mai banal, dar prezintă o concentraţie de circa 9% alcool. Culorile lor sunt aurii-portocalii, cu un cap alb. Hameiul are o prezenţă ponderată, berile sunt fructate, cu note de mirodenii, cu postgust asemănător: dulceag mai întâi, finiş sec.
Amăreala este ponderată. Berile tripel sunt preparate din malţuri blonde şi zahăr candel alb şi sunt aproape întotdeauna bottle-conditioned.
La tăria lor, alcoolul face parte din profilul gustativ, dar este bine integrat şi plăcut. Cunoscătorii afirmă că, probabil, cea mai importantă calitate a unei beri tripel este subtilitatea; aceasta derivă dintr-un echilibru aproape perfect între dulceaţa malţurilor, tăria alcoolului, carbonatare, amăreala hameiului şi toate celelalte arome provenite de la drojdii, hamei şi malţuri. Un tripel de bună calitate este întotdeauna o bere memorabilă.

Abbaye
Berile trapiste sunt foarte admirate şi, deloc surprinzător, imitate. Când o berăria ia numele unui sfânt, sau a unei mânăstiri ori abaţii neproducătoare de bere, berile produse de ea se sunt afiliate stilului “abbaye”. Dacă în berificare este implicată o abaţie, nu trebuie ca aceasta să fie neapărat trapistă.

Benedictinii, augustinii, paulinii, ca şi alte ordine monastice, au preparat bere timp de secole. Câteodată berea este produsă în numele unei mănâstiri care nu mai produce bere, iar alteori nu există nicio legătură cu vreo mănâstire existentă – berarii şi-au numit berile după mânăstiri aflate de secole în ruine. Aceste beri imită aproape întotdeauna caracteristicile unei beri trapiste originale.

Există, după unele surse 18 berării autorizate să producă stilul Abbaye:
Abbaye de Cambron, în Silly (Brasserie de Silly) – Belgia
Abbaye de Bonne Espérance, în Quenast (Lefebvre Brewery) – Belgia
Abdij Dendermonde, în Merchtem (Brouwerij De Block) – Olanda
Abbaye de Saint-Martin, în Tournai (Brasserie Brunehaut) – Belgia
Affligem, produsă pentru Affligem Abbey de Heineken – Belgia
Brasserie de l’Abbaye du Val-Dieu – Olanda
Bornem în Oost-Vlaanderen (Brouwerij Van Steenberge) – Olanda
Ename în Oost-Vlaanderen (Brouwerij Roman) – Olanda
Floreffe – Belgia
Grimbergen – Belgia
Keizersberg în Oost-Vlaanderen (Brouwerij Van Steenberge) – Olanda
Leffe, brand al lui Stella Artois, parte a multinaţionalei InBev – Belgia
Maredsous, brand al lui Duvel Moortgat – Belgia
Postel în Opwijk (Brouwerij De Smedt) – Olanda
Ramée în Purnode (Brasserie du Bocq) – Belgia
St. Feuillien – Belgia
Steenbrugge în Bruges (Brouwerij De Gouden Boom) – Olanda
Tongerlo în Boortmeerbeek (Brouwerij Haacht) – Olanda

Nu beţi niciodată berile trappist sau abbaye la temperaturi mai mici de 12 °C: ar fi ca şi cum te-ai duce la concert cu urechile astupate. Veţi scăpa enorm de mult din aromă si gust, ceea ce ar fi un mare păcat: aceste beri sunt printre cele mai complexe şi mai rafinate din lume. Beţi-le la o temperatură între 12-14 °C, din pahare mari, cu gura largă, aşa cum sunt cele de vin roşu, un snifter, sau, în cazul ideal, din paharul special conceput şi fabricat de berărie.

Sumar articol
Beri Trappist si Abbaye
Titlu articol
Beri Trappist si Abbaye
Descriere
Tehnic vorbind, berile trappist nu formează un singur stil de bere, ci o familie de stiluri, care au avut o profundă influenţă asupra tehnicii de berificare din Belgia şi nu numai. Dat fiind că viaţa în mânăstiri nu s-a schimbat prea mult de-a lungul secolelor, berile trapiste reflectă stiluri de berificare ce, fără îndoială, astfel ar fi fost pierdute.
Autor