Beri Trappist si Abbaye

Peste tot în Europa, berariile au fost construite întotdeauna langa manastiri sau biserici; în fiecare duminica, la pranz, dupa slujba, multimea purcedea, uneori cu preotul în frunte, din biserica în berarie.
Vechiul Testament abunda în mentiuni despre vin, asa ca nu este de mirare ca manastirile din sudul Europei, sau o buna parte dintre ele, se ocupau cu vinaritul, atat pentru consum propriu, cat si pentru comercializare. Pe masura ce crestinismul si manastirile s-au raspandit spre tarile consumatoare de bere, unde vita-de-vie avea mari probleme în a se acomoda, calugarii s-au îndreptat în mod natural spre producerea de bere.
Beri Trapiste

În Evul Mediu, în lipsa oricaror notiuni de igiena, toate sursele de apa erau infectate, iar cei ce o beau cadeau bolnavi, sau chiar mureau. Berea, fiind fiarta cu hamei si apoi fermentata, era perfecta pentru consum si devenise un aliment de baza pentru multi dintre europeni. Istoricii sunt de acord ca berea a salvat, probabil, milioane de vieti, nu doar fiindca i-a protejat de boala, ci si fiindca era o sursa de proteine si vitamine. Denumirea de “paine lichida”, care i s-a acordat în numeroase ocazii, nu este exagerata.

Revenind la calugari, trebuie mentionat ca una dintre regulile de baza ale vietii monastice era auto-suficienta. În secolul al VI-lea, sfantul Benedict de la Monte Cassino a conceput regulile vietii într-o manastire. Calugarii erau datori nu doar sa petreaca multe ore în rugaciune, dar trebuiau si sa munceasca, si înca din greu. Manastirea trebuia sa poata functiona pe cont propriu si sa poata oferi toate cele necesare vietii calugarilor. Dupa mine, asigurarea necesitatilor era si o masura de precautie: daca cele necesare le erau la îndemana, calugarii nu ar fi fost ispititi sa se aventureze în afara manastirii, unde ar fi putut fi cazut prada tentatiilor vietii seculare.

Trappist
În 1100, sf. Bernard a fondat ordinul cistercienilor, unul foarte strict, în care calugarilor li se cerea sa efectueze multa munca manuala. Şase secole mai tarziu, în Normandia a fost fondata abatia cisterciana de la Trappe. Calugarii ei erau cunoscuti ca trapisti si s-au raspandit în scurt timp în întreg nordul Frantei. Erau foarte cucernici si pe deplin dedicati muncii manuale, iar feudalii locali le-au cedat pamanturi, ca sa poata cultiva grau si orz. Toate manastirile trapiste produceau si bere, atat pentru uz propriu cat si pentru vanzare.

Calugarii faceau o bere grozava, Erau educati, senini, grijulii si motivati de credinta. Costurile de productie erau foarte mici, asa ca îsi puteau permite sa foloseasca ingrediente mai bune decat berarii particulari. La sfarsitul secolului al XVIII-lea trapistii au fost alungati din Franta de revolutie si s-au relocat în Belgia si Olanda. Pe la 1830 s-au reapucat de producerea berii, la o calitate, din nou, exceptionala, iar reputatia lor a crescut de la un deceniu la altul.

Astazi exista doar 12 berarii trappiste în 5 tari: sase din Belgia (Chimay, Westmalle, Orval, Rochefort, Sint Sixtus-Westvleteren, Brouwerij der Sint-Benedictusabdij de Achelse Kluis), doua din Olanda (Brouwerij de Koningshoeven si Brouwerij Abdij Maria Toevlucht), una din Austria (Stift Engelszell), una din Spania (Monasterio de San Pedro de Cardeña), una din Italia (Tre Fontane Abbey) si chiar una din…. Statele Unite, numita St. Joseph’s Abbey.

Citeste si articolul →   Berile stil British Brown Ale si Mild Ale

Termenul “trappist” aplicat unei beri este similar unei appellation d’origine controlée. Doar cateva berarii, cele mai sus-amintite o pot folosi si doar ele pot aplica sigiliul “Authentic Trappist Product” pe sticlele lor.
Pentru a capata sigiliul “Authentic Trappist Product” beraria trebuie sa îndeplineasca anumite conditii:
– trebuie sa se gaseasca în incinta unei manastiri trapiste si berea trebuie produsa doar d ecatre calugari, sau cel putin sub directa îndrumare a acestora
– beraria trebuie sa fie doar o anexa a manastirii si sa functioneze ca o parte a vietii monastice
– beraria nu are ca scop producerea profitului; banii obtinuti din comercializarea berii servesc la acoperirea cheltuielilor manastirii (viata de zi cu zi a calugarilor, întretinerea pamanturilor, cladirilor si anexelor etc.). Surplusul de bani este întotdeaunadonat organizatiilor caritabile sau persoanelor în nevoie. De fiecare data cand cumparati o bere trapista, faceti si o fapta buna, caci o parte a banilor dvs. serveste la îmbunatatirea conditiilor de viata ale unor persoane defavorizate.

De mentionat ca aceasta lista poate varia de la an la an, caci unele berarii îsi pierd, definitiv sau doar temporar, calitatea de berarie trapista. Acelasi lucru se întîmpla si cu berariile recunoscute a produce bere stil abbaye, dupa cum veti vedea mai jos.

Tehnic vorbind, berile trappist nu formeaza un stil de bere; termenul trappist desemneaza o anume calitate a berii, asa cum ati vazut mai sus. Trappist se aplica, de fapt, unei familii de stiluri, care a avut o profunda influenta asupra tehnicii de berificare din Belgia si nu numai. Dat fiind ca viata în manastiri nu s-a schimbat prea mult de-a lungul secolelor, berile trapiste reflecta stiluri de berificare ce, fara îndoiala, astfel ar fi fost pierdute.

Berariile trapiste produc, în total, circa patruzeci de feluri de bere diferite. Toate berile trapiste sunt tip ale si sunt bottle conditioned. Au tendinta de a fi dulcege, dar unele sunt seci. Cele mai multe sunt brune, dar cateva dintre ele sunt blonde. Toate sunt tari, fructate, picante si foarte aromate. Toate sunt complexe, rafinate si merg de minune cu mancarea.

În timp ce unele beri trapiste sfideaza orice încercare de a fi categorisite, dubbel si tripel au devenit stiluri separate. Se pare ca belgienii înca nu sunt foarte hotarati cum sa ortografieze acesti termeni: “dubbel” mai este scris si “dobbel” sau “dobbelen”, iar “tripel” se poate scrie si “trippel”.
Exista, de asemenea, si diferite teorii despre modul în care au aparut aceste denumiri. Unii afirma ca numele se refera la numparul de fermentatii suferite de bere, dar acest raspuns este nesatisfacator, caci multe alte beri au multiple stadii de fermentare. Altii cred ca denumirile se refera la taria berii, desi nici aici nu ies socotelile prea bine.

Indiferent de adevar, cele doua stiluri au caracteristici destul de clare.
Berile dubbel au culoare roscata-bruna, tarii între 6,5 si 7%, sunt obtinute din malturi blonde si brune si includ de obicei si zahar brun, caramelizat. Aromele de caramel se integreaza în bere, care tinde sa ofere note de prune sau alte fructe închise la culoare, ciocolata, mirodenii, rom si stafide. Corpolenta este medie, iar postgustul, desi dulceag la început, se termina sec. Amareala este cel mult moderata, iar cele mai bune exemple sunt berile bottle-conditioned.

Citeste si articolul →   Berea de grau - Weissbier, Berliner Weisse, Witbier (2)

Berile tripel au un aspect aparent mai banal, dar prezinta o concentratie de circa 9% alcool. Culorile lor sunt aurii-portocalii, cu un cap alb. Hameiul are o prezenta ponderata, berile sunt fructate, cu note de mirodenii, cu postgust asemanator: dulceag mai întai, finis sec.
Amareala este ponderata. Berile tripel sunt preparate din malturi blonde si zahar candel alb si sunt aproape întotdeauna bottle-conditioned.
La taria lor, alcoolul face parte din profilul gustativ, dar este bine integrat si placut. Cunoscatorii afirma ca, probabil, cea mai importanta calitate a unei beri tripel este subtilitatea; aceasta deriva dintr-un echilibru aproape perfect între dulceata malturilor, taria alcoolului, carbonatare, amareala hameiului si toate celelalte arome provenite de la drojdii, hamei si malturi. Un tripel de buna calitate este întotdeauna o bere memorabila.

Abbaye
Berile trapiste sunt foarte admirate si, deloc surprinzator, imitate. Cand o beraria ia numele unui sfant, sau a unei manastiri ori abatii neproducatoare de bere, berile produse de ea se sunt afiliate stilului “abbaye”. Daca în berificare este implicata o abatie, nu trebuie ca aceasta sa fie neaparat trapista.

Benedictinii, augustinii, paulinii, ca si alte ordine monastice, au preparat bere timp de secole. Cateodata berea este produsa în numele unei manastiri care nu mai produce bere, iar alteori nu exista nicio legatura cu vreo manastire existenta – berarii si-au numit berile dupa manastiri aflate de secole în ruine. Aceste beri imita aproape întotdeauna caracteristicile unei beri trapiste originale.

Exista, dupa unele surse 18 berarii autorizate sa produca stilul Abbaye:
Abbaye de Cambron, în Silly (Brasserie de Silly) – Belgia
Abbaye de Bonne Espérance, în Quenast (Lefebvre Brewery) – Belgia
Abdij Dendermonde, în Merchtem (Brouwerij De Block) – Olanda
Abbaye de Saint-Martin, în Tournai (Brasserie Brunehaut) – Belgia
Affligem, produsa pentru Affligem Abbey de Heineken – Belgia
Brasserie de l’Abbaye du Val-Dieu – Olanda
Bornem în Oost-Vlaanderen (Brouwerij Van Steenberge) – Olanda
Ename în Oost-Vlaanderen (Brouwerij Roman) – Olanda
Floreffe – Belgia
Grimbergen – Belgia
Keizersberg în Oost-Vlaanderen (Brouwerij Van Steenberge) – Olanda
Leffe, brand al lui Stella Artois, parte a multinationalei InBev – Belgia
Maredsous, brand al lui Duvel Moortgat – Belgia
Postel în Opwijk (Brouwerij De Smedt) – Olanda
Ramée în Purnode (Brasserie du Bocq) – Belgia
St. Feuillien – Belgia
Steenbrugge în Bruges (Brouwerij De Gouden Boom) – Olanda
Tongerlo în Boortmeerbeek (Brouwerij Haacht) – Olanda

Nu beti niciodata berile trappist sau abbaye la temperaturi mai mici de 12 °C: ar fi ca si cum te-ai duce la concert cu urechile astupate. Veti scapa enorm de mult din aroma si gust, ceea ce ar fi un mare pacat: aceste beri sunt printre cele mai complexe si mai rafinate din lume. Beti-le la o temperatura între 12-14 °C, din pahare mari, cu gura larga, asa cum sunt cele de vin rosu, un snifter, sau, în cazul ideal, din paharul special conceput si fabricat de berarie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.