Probabil că aţi întâlnit pe etichetele unor sticle de bere adjectivul “imperial”, adăugat denumirii unui stil tradiţional de bere. Personal am văzut nenumărate beri etichetate “Imperial IPA”, “Imperial Stout”, “Imperial Pilsner”, “Imperial Pale Ale”, “Imperial Bock” etc.

Beri imperiale - sursa foto: www.seriouseats.com

Beri imperiale – sursa foto: www.seriouseats.com


Pe unele dintre ele le cunosc bine, căci le-am adunat cu mare plăcere şi în meniul de băuturi de la Bistro GUXT. După cum se vede, eticheta “imperial” este alipită nu doar berilor de tip ale, ci şi celor de tip lager, fără discriminare.

Desigur, ştim cu toţii că “imperial” este un adjectiv derivat din substantive ca “imperiu” sau “împărat”. Ceva inperial este, prin definiţie, ceva împărătesc, maiestuos, ieşit din comun, de o calitate excepţională. Ca atare, o bere “imperială” va fi ceva deosebit, aducând un plus faţă de stilul tradiţional respectiv. Ca exemplu, o bere “Imperial IPA” va fi preparată cu mai mult hamei decât o IPA standard şi va fi, în plus, şi mai alcoolizată. O IPA oferă cam 6 – 6,5% alcool, o Imperial IPA poate ajunge şi la 9% alcool. La fel, un Pilsner tradiţional este amarui şi slab alcoolizat, în timp de un Imperial Pilsner este mai dulce şi cu mult mai mult alcool.

Din câte ştiu eu, termenul “imperial” a fost legat de bere pentru prima dată spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, când o bere cu totul specială, o Imperial Stout, concepută pentru a rezista deteriorării pe perioada transportării din Anglia în Rusia, a fost trimisă împărătesei Ecaterina cea Mare. Berea era imperială nu doar fiindcă era destinată unui mare suveran, ci şi fiindcă avea calităţi deosebite, neîntâlnite până în acel moment. De altfel, berea a făcut senzaţie la curtea imperială rusă, iar berarii au început să adopte termenul “imperial” pentru a-şi denumi berile premium, cele de calitate deosebită.

Astăzi numărul împăraţilor s-a redus drastic, dar berile imperiale se fabrică în continuare. Ele sunt beri care ies din tipare şi care îşi permit anumite “îndrăzneli” faţă de stilurile tradiţionale. La prepararea lor se foloseşte mai mult malţ şi/sau mai mult hamei, în cantităţi duble sau triple faţă de stilul standard, iar berile rezultate sunt mai puternic alcoolizate, situându-se de obicei undeva între limitele 8-12%. De asemenea, dulceaţa sau amăreala, sau ambele, pot fi mult mai puternice decât în cazul berilor din acelaşi stil, dar neimperiale.

O bere imperială (uneori termenul „imperial” este înlocuit cu „double”; acesta semnifică dublarea simbolică, nu neapărat şi aritmetică, a calităţilor berii) trebuie neapărat încercată ori de câte ori aveţi ocazia. Dacă vă place stilul de pornire (Stout, IPA, Pilsner, Bock etc.) sunt multe şanse ca versiunea imperială să vă placă şi mai mult. Aceste beri se beau pe îndelete… se degustă, cu alte cuvinte.
Ele nu se dau pe gât, ca apa, şi nu se beau de sete, deşi au şi calitatea de a potoli această senzaţie. Au gust şi aromă prea puternice pentru a fi băute cu toptanul şi, în plus, procentul de alcool pe care îl conţin le recomandă unui consum moderat.

Berile imperiale sunt beri care se combină bine de tot cu mâncăruri cu gusturi puternice dar, aş zice eu, cel mai bine merg ca digestive, băute după prânz sau, preferabil, după cină, aşa cum v-aţi delecta cu un coniac, whisky sau rom de bună calitate.

Sumar articol
Beri imperiale
Titlu articol
Beri imperiale
Descriere
Ele sunt beri care ies din tipare şi care îşi permit anumite “îndrăzneli” faţă de stilurile tradiţionale.
Autor