Beri imperiale

Probabil ca ati întalnit pe etichetele unor sticle de bere adjectivul “imperial”, adaugat denumirii unui stil traditional de bere. Personal am vazut nenumarate beri etichetate “Imperial IPA”, “Imperial Stout”, “Imperial Pilsner”, “Imperial Pale Ale”, “Imperial Bock” etc.

Beri imperiale - sursa foto: www.seriouseats.com
Beri imperiale – sursa foto: www.seriouseats.com
Pe unele dintre ele le cunosc bine, caci le-am adunat cu mare placere si în meniul de bauturi de la Bistro GUXT. Dupa cum se vede, eticheta “imperial” este alipita nu doar berilor de tip ale, ci si celor de tip lager, fara discriminare.

Desigur, stim cu totii ca “imperial” este un adjectiv derivat din substantive ca “imperiu” sau “împarat”. Ceva inperial este, prin definitie, ceva împaratesc, maiestuos, iesit din comun, de o calitate exceptionala. Ca atare, o bere “imperiala” va fi ceva deosebit, aducand un plus fata de stilul traditional respectiv. Ca exemplu, o bere “Imperial IPA” va fi preparata cu mai mult hamei decat o IPA standard si va fi, în plus, si mai alcoolizata. O IPA ofera cam 6 – 6,5% alcool, o Imperial IPA poate ajunge si la 9% alcool. La fel, un Pilsner traditional este amarui si slab alcoolizat, în timp de un Imperial Pilsner este mai dulce si cu mult mai mult alcool.

Din cate stiu eu, termenul “imperial” a fost legat de bere pentru prima data spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand o bere cu totul speciala, o Imperial Stout, conceputa pentru a rezista deteriorarii pe perioada transportarii din Anglia în Rusia, a fost trimisa împaratesei Ecaterina cea Mare. Berea era imperiala nu doar fiindca era destinata unui mare suveran, ci si fiindca avea calitati deosebite, neîntalnite pana în acel moment. De altfel, berea a facut senzatie la curtea imperiala rusa, iar berarii au început sa adopte termenul “imperial” pentru a-si denumi berile premium, cele de calitate deosebita.

Citeste si articolul →   Berile stil Pilsner (1)

Astazi numarul împaratilor s-a redus drastic, dar berile imperiale se fabrica în continuare. Ele sunt beri care ies din tipare si care îsi permit anumite “îndrazneli” fata de stilurile traditionale. La prepararea lor se foloseste mai mult malt si/sau mai mult hamei, în cantitati duble sau triple fata de stilul standard, iar berile rezultate sunt mai puternic alcoolizate, situandu-se de obicei undeva între limitele 8-12%. De asemenea, dulceata sau amareala, sau ambele, pot fi mult mai puternice decat în cazul berilor din acelasi stil, dar neimperiale.

O bere imperiala (uneori termenul „imperial” este înlocuit cu „double”; acesta semnifica dublarea simbolica, nu neaparat si aritmetica, a calitatilor berii) trebuie neaparat încercata ori de cate ori aveti ocazia. Daca va place stilul de pornire (Stout, IPA, Pilsner, Bock etc.) sunt multe sanse ca versiunea imperiala sa va placa si mai mult. Aceste beri se beau pe îndelete… se degusta, cu alte cuvinte.
Ele nu se dau pe gat, ca apa, si nu se beau de sete, desi au si calitatea de a potoli aceasta senzatie. Au gust si aroma prea puternice pentru a fi baute cu toptanul si, în plus, procentul de alcool pe care îl contin le recomanda unui consum moderat.

Berile imperiale sunt beri care se combina bine de tot cu mancaruri cu gusturi puternice dar, as zice eu, cel mai bine merg ca digestive, baute dupa pranz sau, preferabil, dupa cina, asa cum v-ati delecta cu un coniac, whisky sau rom de buna calitate.


Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.