Cel mai vândut stil de bere în întreaga lume este pilsner. Este accesibil ca preţ şi, cel mai adesea, uşor de înţeles. După mine, aparent nu are o profunzime şi o complexitate care să pună în dificultate consumatorul mediu. Pare o bere uşoară, care se bea rapid, rece, răcoritoare şi plăcută atunci când vremea este călduroasă, dar uneori poate fi delicată, proaspătă şi rafinată, un adevărat regal.

Popularitatea berilor pilsner a fost atât de mare şi s-a răspândit atât de rapid, încât acestea pot fi comparate cu o armată invadatoare care pârjoleşte totul înaintea sa. Pe unde au trecut pilsnerele, berile locale s-au cufundat în uitare, sau măcar au regresat puternic.

Belgienii, care ţin enorm la tradiţiile lor, au răspuns cu propriile lor beri ale, adică folosind fermentaţia la temperaturi ridicate, cea în care drojdia, după ce şi-a terminat treaba, se ridică la suprafaţa vaselor de fermentaţie.
Aceste replici belgiene nu au fost atât de palide la culoare ca pilsnerele, dar au fost gustoase şi răcoritoare. Este incorect să fie numite „pale ale”, sau chiar să fie numite cu vreun termen tradiţional. Belgienii nici măcar nu au încercat să facă asta. Uneori ele sunt numite „spéciales belges”, ori, mai simplu, uneori „spéciale”, uneori „belges” sau, în engleză, doar „ale”.

Cu toate că termenul „pale ale” nu este foarte des folosit, aceste beri seamănă cu berile englezeşti „pale ale”, dar cumva reuşesc să rămână belgiene, căci producătorii folosesc pentru ele drojdii belgiene, lucru care le imprimă caracteristici comune celorlalte beri locale.

Berile stil „Belgian Pale Ale” au culoarea bronzului şi cuprului, şi sunt, de obicei, filtrate. La fabricarea lor se folosesc, în general, doar malţuri de orz, fără adausul de zahăr prezent în multe beri pale ale englezeşti.
Tăria lor alcoolică este destul de standardizată, în jur de 5%. Hameiul este folosit moderat, atât ca amăreală cât şi ca aromă, echilibrând coloana vertebrală dată de aroma de biscuiţi a malţului. Catifelarea plăcută a acestor beri le face uimitor de uşor de băut.

Ceea ce le conferă caracterul inconfundabil belgian este o anume „rotunjime” complexă a combinaţiei dintre dulceaţa dată de malţuri şi notele provenite de la drojdie. Acestea oferă note delicate de fructe exotice, care sunt completate de notele de mirodenii, ca lemn dulce, anason, fenicul şi scorţişoară, dar şi de accentele de coajă de portocală.

Drojdiile fermentează la temperaturi înalte, dar apoi se stabilizează, iar notele subtile de mirodenii şi fructe nu devin copleşitoare, ba chiar nici măcar dominante. Ele se integrează perfect alături de aromele şi gusturile aduse de malţuri şi hamei, dând berii o complexitate rafinată. Aceste beri sunt delicioase băute ca atare, dar atunci când sunt împerecheate corect cu mâncarea, devin excepţionale. După gustul meu sunt superioare celor mai bune beri Pilsner, iar în ce priveşte berile Pilsner de larg consum comparaţia nici nu mai merită să fie făcută. Belgienele sunt superioare de departe.

Sumar articol
Titlu articol
Berile stil "Belgian Pale Ale"
Descriere
Aceste beri sunt delicioase băute ca atare, dar atunci când sunt împerecheate corect cu mâncarea, devin excepţionale.
Autor