Berile stil bock

Acestui stil de bere i se mai spune „Starkbier” (bere tare), „Winterbier”, „Weihnachtsbock” sau „Weihnachtsbier” („bere de iarna” sau „bere de Craciun”), dar cel mai adesea este numit „Bockbier”.

În Bavaria, intervalul dintre decembrie si mai este sezonul pentru berile tari, acele bauturi de mare calitate, tipic bavareze, care hranesc trupul si sufletul. Berarii din sudul Germaniei stiu ca vantul rece, care te seaca la oase, nu este un tovaras bun pentru berile slabe, servite reci. Asa ca îsi îndreapta atentia spre licorile robuste, cu tarii între 6 si 12%. Prepararea acestora nu este potrivita pentru berarii neexperimentati si nerabdatori, caci o bockbier are nevoie de o perioada de maturare (lagering) de cateva saptamani, daca nu chiar luni, ca sa ajunga la calitatea care a consacrat-o.
Acest lucru înseamna ca odata de Oktoberfest a luat sfarsit, noile malturi si noul hamei, din noile recolte, trebuie sa intre în procesul de berificare.

Începutul prepararii de bockbier marcheaza si noul an al berarilor. Acesta începe pe 1 octombrie si nu pe 1 ianuarie, caci octombrie este perioada cea mai potrivita pentru ca o berarie sa înceapa noul an fiscal. În octombrie malturile si hameiul din recolta anterioara au fost folosite si transformate în bere, iar noua recolta îsi asteapta randul.
Traditia din Bavaria, locul unde functioneaza mai mult de jumatate dintre berariile din Germania si unde se produc unele dintre cele mai bune bockbier din lume, are si ea rolul ei. Între secolele al XVI-lea si al XIX-lea berificarea era interzisa în timpul lunilor de vara, cand infectarea berii era fapt comun. Berarii bavarezi luau, pur si simplu, o pauza de cateva luni, între Marzen si Oktoberfest, iar sezonul reîncepea cu prepararea de bockbier.

Berile bock se numara printre cele mai corpolente si mai „maltoase”, dar si printre cele mai fine beri ale lumii. Sunt beri menite a fi degustate pe îndelete, si nu date pe gat la repezeala.
În mod traditional, o bere bock standard nu are mai putin de 6% alcool. Rudele sale, doppelbock si eisbock sunt definite a atinge tarii de minim 7, respectiv 8-9%. Cu toate acestea, multe beri bock sunt mult mai tari, unele ajungand si la 14% alcool. Amareala unei bock este blanda si joaca un rol secundar în profilul de gust si aroma.
La aceste beri lager, aproape ca nu exista hamei nici în gust si nici în postgust.

Exista mai multe tipuri traditionale de bockbier, fiecare cu taria, culoarea si savoarea sa, care par sa varieze functie de sezon.
Frigul si zilele din ce în ce mai scurte, caracteristice lunii decembrie cer o bere mai hranitoare si mai satioasa decat un simplu lager blond. Weihnachtsstarkbier (adica o bere tare de Craciun), populara în sudul Germaniei, este o versiune mai închisa la culoare decat un bockbier standard. Uneori aceasta este numita Dunkles sau Dunkler Bier. Pe langa savoarea tipica de malt, aceste beri au nuante de ciocolata, datorate adausului de malturi prajite.
În februarie si martie este sezonul pentru doppelbock, o bere mai tare, rareori sub 7% alcool.
În luna mai, înca prea rece pentru a iesi la picnic, bockbier începe sa devina mai putin tare si mai putin intens colorata. Acest bock este numit „maibock” sau „helles bock”, si are o culoare apropiata de berile stil helles, combinata cu o tarie stil bock.

Arta berificarii a fost întotdeauna pentru unele tari din Europa, dar în special pentru germani, o chestiune de mandrie civica. De pilda, daca întrebi pe cineva la ce se gandeste cand vine vorba despre Germania, automat acesta se gandeste la mai multe lucruri, dar pe oricine ai întreba unul dintre aceste lucruri este berea.

Pe la mijlocul secolului al XIV-lea, orasul hanseatic Einbeck se putea mandri cu faptul ca producea o bere tare, numita bockbier; de fapt, orasul devenise cunoscut în întreaga Europa civilizata a acelei epoci numai datorita berii. Rutele comerciale, mai ales cele ale Ligii Hanseatice, duceau aceasta bere în Rusia, Suedia, Danemarca, Ţarile de Jos, Franta, Anglia si uneori chiar în Mediterana.
Bavarezii erau gelosi si trebuiau neaparat sa introduca pe piata o bere care sa stabileasca suprematia lor în domeniu. Pe atunci berea venita din nord, cea din Einbeck, era numita de ei einpock. În cele din urma, numele a fost scurtat, ramanand bock.

Pentru bavarezi, a fi învinsi în domeniul în care excelau, era un lucru dureros. În 1540, ducele Ludwig al X-lea al Bavariei a „importat” un maestru berar din nord, aducandu-l la Munchen special pentru a recrea minunatul bock si a pune capat umilintei Bavariei. În ani, berarii munchenezi au devenit din ce în ce mai priceputi, iar calitatea berii lor a începuit sa se apropie de cea a berii din Einbeck. Cand Reforma si Contra-reforma i-au despartit pe protestantii din nord de catolicii din sud, berarii bavarezi erau pregatiti. Un singur lucru mai era necesar pentru succesul lor: în 1612, ducele Maximilian I l-a convins pe maestrul berar din Einbeck sa vina sa lucreze la Munchen, ca sa produca bere bock autentica. Deja în 1614, beraria regala din Munchen, Hofbrauhaus, producea bere bock pentru publicul larg, care s-a îndragostit de ea imediat. Atunci a început preponderenta Bavariei.

Berile bock sunt o combinatie de tarie si finete careia este greu sa-i rezisti. Sunt beri tari, cu aroma si gust de malt, catifelate de lunile de maturare la rece, cu o amareala moderata, echilibrata de dulceata data de malt si de notele de caramel si de paine prajita. În aceasta bere maltul este actorul principal, si este folosit în cantitati mari, care dau o tarie alcoolica de 6-7%. Cele mai multe beri bock au o culoare de cupru spre ambra, dar exista si variante mai pale.
Hellesbock au culoare aurie, iar mailbock una de ambra deschisa. Aceste versiuni de bock pastreaza taria si preponderenta maltului ca gust si aroma, dar sunt mai putin corpolente decat variantele de bock brune.

Cuvantul german bock se mai refera si la tap, iar berarii au facut din acesta mascota berii lor. Este o mica ciudatemnie în acest fapt, cunoscut fiind ca aceste beri au fost produse la început de calugari si ca tapul, din cauza coarnelor si copitelor despicate, era asociat cu diavolul.
Ţapul este vazut astazi pe mai multe etichete de bere.

În timp ce bock este un stil originar din nordul Germaniei, doppelbock provine din sud-vestul ei. Despre acestea, într-un articol viitor.