Berea în stil bitter este, după mulţi, berea naţională a englezilor. Fiecare berărie din Anglia produce cel puţin o bere bitter şi, foarte adesea, chiar mai multe. Adevărata bitter este cask-conditioned; când este filtrată şi îmbuteliată devine “pale ale” şi capătă un caracter diferit.

Beri stil British Bitter - Sursa foto: drinks.seriouseats.com

Beri stil British Bitter – Sursa foto: drinks.seriouseats.com



Berile bitter sunt foarte diferite unele de altele. Variază în culoare de la aur la mahon, în alcool de la cele slabe, de 3,5% până la cele relativ robuste, de 5,5%, iar în ce priveşte conţinutul de hamei, de la cele slab “hameiate” până la cele cu arome şi amăreală puternice. Din aceste beri bitter au derivat stiluri ca Porter, Stout, Imperial Stout, India Pale Ale (IPA), Imperial/double IPA etc.
Baza acestor beri o formează malţurile pale, foarte lejer prăjite, la care se adaugă uneori cantități mai mici de malţuri caramelizate, care vin cu plus de culoare, aromă şi gust.
Unii berari folosesc zahăr invertit (amestec de glucoza si de fructoza provenind din zaharoza), care are o aromă plăcută de caramele.

Varietăţile tradiţionale britanice de hamei folosite la prepararea berilor bitter sunt Fuggle şi Golding, care au o amăreală reţinută şi arome de pin şi fructe.
Cele mai multe dintre berile bitter sunt destul de seci, deşi în Middlands, Yorkshire şi Scoţia încă stăruie tradiţia berilor cu dulceaţă reziduală.
Fiecare berărie foloseşte drojdiile sale speciale, care influenţează puternic modul în care berea fermentează. O anumită drojdie poate conferi berii o aromă citrică şi dulce, de marmeladă de poortocale (Fuller’s din Londra), în timp ce alta poate da berii aromă de banane (Bateman’s din Lincolnshire).
În sudul Angliei, berea bitter se serveşte cu doar un lejer strat de spumă deasupra, dar în nord băutorii preferă un cap de spumă gros.

Toate berile bitter au o savoare de cereale şi fructe, sprijinită de amăreala de la hamei. Unele berării mai adaugă o mână de hamei la fiecare butoi, permiţând berii să fie infuzată cu un plus de aromă. Aceste procedeu se numeşte “dry-hopping” şi la ea se foloseşte aproape exclusiv hamei Fuggle.

Talentul berarilor englezi constă în faptul că pot obţine beri foarte aromate şi pline de gust, la concentraţii alcoolice mici. Berile acestea nu sunt spectaculoase, nici stridente şi nici nu sunt destinate maturării. Sunt produse rapid şi consumate rapid. Nu se degustă înghiţitură după înghiţitură, ci se beau; sunt beri de cursă lungă, care se beau ore în şir, sticlă după sticlă, cu prietenii.

Ca stil în sine, bitter este extrem de neomogen şi greu de codificat; cu toate acestea, specialiştii pot deosebi câteva categorii, funcţie de tăria berii.
Berile din categoria “ordinary bitter” sunt uşoare, cu circa 3,5% alcool.
Categoria “best bitter” propune beri ceva mai “hameiate” şi cu 4% alcool.
Există apoi categoria “special bitter”, cel mai adesea mai închisă la culoare şi ceva mai dulce, cu 5% alcool.
În final “extra special/strong bitter”, corpolentă, cu 5,5% alcool.
Orice bere mai tare de atât este încadrată în alt stil, de pildă old ale sau strong ale.

Sumar articol
Berile stil British Bitter
Titlu articol
Berile stil British Bitter
Descriere
Berea în stil bitter este, după mulţi, berea naţională a englezilor. Fiecare berărie din Anglia produce cel puţin o bere bitter şi, foarte adesea, chiar mai multe. Adevărata bitter este cask-conditioned; când este filtrată şi îmbuteliată devine “pale ale” şi capătă un caracter diferit.
Autor