India Pale Ale nu este o bere fabricată în India, aşa cum s-ar putea crede. India Pale Ale, sau IPA, este un stil de bere distinct: o bere britanică la origine, dar astăzi produsă în mai toate ţările care au cât de cât o producţie de bere însemnată. Aş putea spune, fără să exagerez, că IPA este o bere „la modă” în aceşti ultimi câţiva ani.

Bere stil IPA - sursa foto

Bere stil IPA – sursa foto http://www.primator.cz



Se spune că acest stil de bere are, totuşi, o legătură cu India, şi anume aceea că ar fi apărut ca o consecinţă a încercării de a satisface cererile britanicilor stabiliţi în India după 1790.
Exista o mare cerere de bere, erau câteva zeci de mii de britanici în India (soldaţi, funcţionari, personal tehnic etc.), dar satisfacerea ei punea mari probleme. Fabricarea berii în India era imposibilă în acele timpuri din cauza căldurii, a lipsei de apă şi, de fapt, a tuturor celorlalte ingrediente.

Încercările de a transporta bere din Marea Britanie către Calcutta au dat greş; călătoria dura în medie 4-5 luni şi se desfăşura cea mai mare parte din timp într-o climă foarte caldă. Berile dulci şi brune, transportate în butoaie mare de lemn, numite „hogsheads” (capete de mistreţ), soseau în India lipsite de carbonatare, plate, acre, oribile ca gust… adică de nevândut.

Berea mai era şi un aliment de bază pentru echipajele navelor; de pildă, raţia pentru echipajele staţionate în Anglia era generoasă: fiecare om primea un galon (circa 3,8 litri) de bere tare în fiecare zi.
Vă închipuiţi ce neplăcut era ca, obişnuiţi cu asemenea raţii, marinarii în drum spre India să se trezească… „pe uscat”. Au fost încercări chiar de a produce berea la bordul navelor, iar încercările chiar au avut succes, dar numai în climate mai reci. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care marina britanică a apelat la grog, un amestec de rom (produs în coloniile britanice din Caraibe, ca şi zahărul), citrice, zahăr şi diverse alte arome, ca întăritor pentru marinari. Grogul avea avantajul de a rezista climei, datorită cantităţii mari de alcool, şi de a oferi necesarul de vitamină C, vitală în călătoriile unde mâncarea consta, în mare măsură din pesmeţi şi carne sărată. Cu toate acestea, grogul era mai puţin sănătos decât berea.

Britanicii din India păreau a fi siliţi să se mulţumească doar cu distilate, până în momentul în care un berar londonez, pe nume George Hodgson, a avut o idee strălucitoare. A produs o pale ale mai tare şi mai amară decât cele pe care le vindea în Londra. Cantitatea mare de hamei acţiona ca un conservant, ca şi conţinutul mai mare de alcool. Hodgson a maturat berea timp de câteva luni, până ce drojdia a consumat aproape tot zahărul, o bună măsură de precauţie, căci zaharurile din bere sunt hrana microorganismelor care produceau deteriorarea ei. Mai mult, ca măsură de precauţie suplimentară, Hodgson a mai adăugat hamei şi în berea finită.

Acest stil de bere s-a dovedit a fi extrem de neospitalier pentru orice microorganism care ar fi putut s-o altereze. Conţinutul de alcool era de minim 6%, iar Hodgson spera ca berea sa să fie îndeajuns de robustă pentru a rezista călătoriei până în India.
Şi a fost aşa cum spera. Noua India Pale Ale a lui Hidgson a ajuns la destinaţie în stare perfectă – clară, tare şi amară, cu aromă puternică, florală şi răşinoasă, de hamei.

Dacă berea a avut mare succes în India, în Marea Britanie era aproape necunoscută. Acest lucru avea să se schimbe cu ocazia unui… naufragiu. Un vas încărcat cu IPA, cu destinaţia India, a naufragiat în Marea Irlandei, dar de pe el au putut fi recuperate circa 300 de hogshead. Berea a fost apoi vândută la o licitaţie, în Liverpool. Nu după mult timp, noii beri i se dusese vestea.
În câţiva ani IPA a devenit faimoasă în Europa şi SUA. Versiuni de IPA au început să fie berificate în Germania, Norvegia şi pe coasta de est a SUA.

O IPA tradiţională trebuie să aibă o culoare de ambră deschisă şi aromă puternică şi florală de hamei. Caracteristică unei IPA este amăreala puternică, ţinută în frâu oarecum de malţuri robuste şi de o tărie alcoolică de minim 6%. Apa dură, folosită în procesul de fabricare, trebuie să vină cu note minerale răcoritoare.

India Pale Ale nu este o bere pentru cei cu inima slabă. Amăreala puternică îi poate îndepărta pe unii, dar, în compensaţie, berea se dovedeşte cuceritoare pentru mulţi alţii. Este, posibil, un „acquired taste”, o chestie cu care trebuie mai întâi să te familiarizezi. La mine, perioada de „acquire” a durat cam două înghiţituri, dar am întâlnit persoane care au dat înapoi în faţa amărelii.
Nu cred că berile stil IPA se numără printre stilurile mele preferate de bere, dar pentru mine orice IPA este foarte interesantă şi incitantă şi vă recomand cu mare căldură să-i daţi o şansă atunci când o întâlniţi. Se găsesc beri stil IPA, de pildă cea produsă de Primator, în Cora, şi nu este deloc o bere rea. Beri chiar mai bune, în opinia mea, se pot găsi la magazinele specializate. Încercaţi-le pe cele britanice sau americane.

Stiluri derivate
Există şi beri stil Double IPA, numite şi Imperial IPA, care sunt variante mai alcoolizate ale berilor IPA. Conţinutul lor de alcool este mai mare de 7,5%. Stilul acesta de beri ar fi apărut în la berăria Blind Pig Brewery, din Temecula, California, în 1994. A devenit foarte popular în California, mai ales printre berarii din San Diego, aceste IPA mai tari fiind numite şi San Diego Pale Ale.

Un alt stil de bere asemănător IPA este India Pale Lager, sau IPL, care constă din beri lager (fermentate la rece), puternic hameiate. Aceste beri sunt mai puţin robuste, dar socotite de mulţi mai subtile decât IPA standard.

Sumar articol
Berile stil India Pale Ale
Titlu articol
Berile stil India Pale Ale
Descriere
O IPA tradiţională trebuie să aibă o culoare de ambră deschisă şi aromă puternică şi florală de hamei. Caracteristică acestui stil de bere este amăreala puternică, ţinută în frâu oarecum de malţuri robuste şi de o tărie alcoolică de minim 6%.
Autor