Berile stil “malt wine”
„Malt wine” s-ar putea traduce ca „vin de malţ”, deşi acest stil de bere nu are mai nimic de-a face cu vinul. Shakespeare afirma că „un quart de ale este o masă demnă de un rege”, afirmaţie contrazisă însă de faptul că începând cu anul 1066, cel al cuceririi normande, regii Angliei erau nu doar vorbitori de franceză medievală, dar şi educaţi în spiritul culturii franceze din epocă. Printre altele, acest lucru însemna că erau băutori de vin, nu de bere.

Vinul era băutura aristocraţiei normande, în timp ce berea, numită pe atunci ale, rămăsese băutura micilor nobili saxoni şi a marii mase a populaţiei. Climatul răcoros şi umed al insulelor britanice era impropriu cultivării viţei de vie, aşa că aristocraţia şi curtea regală importau vinul din Europa. O mare parte din acest import provenea din Burgundia, Bordeaux sau Champagne, dar şi din Spania sau Portugalia.

Pe la 1700, Anglia era cea mai bogată ţară a lumii. În acelaşi timp, era o epocă în care începeau să se facă simţite diverse îmbunătăţiri tehnologice, cum ar fi prosibilitatea de a obţine malţuri deschise la culoare, ca şi o abordare mai ştiinţifică a proceselor de berificare. Acestea au dat naştere unor beri în stil ale care rivalizau cu cele mai bune vinuri ca fineţe, complexitate şi tărie. Aceste beri erau scumpe, deci destinate tot aristocraţiei, ca circumstanţă favorabilă aceasta se cam săturase de importuri scumpe şi de tăierea aprovizionării din cauza repetatelor războaie cu Franţa.
Berile tari şi gustoase au începăut să poarte diverse denumiri, ca „bere de octombrie”, „bere de Dorchester”, „alcool de malţ”, „vin de orz” sau „vin de malţ”. Pe la 1800 termenul „vin de malţ” a prins atât de bine încât a devenit denumirea principală. Poeţii au început să scrie despre aceste beri şi au lansat îndemnul „lăsaţi apa şi vinul francezilor”. Probabil că cea mai mare parte a acestor poezii şi cântece era de proastă calitate, dar odată ce ai dat pe gât câteva înghiţituri de vin de orz poţi începe să cânţi tu însuţi.

Un aşa numit vin de malţ este o bere ale tare, cu un conţinut de alcool între 8,5 – 14%. La această tărie alcoolică berea este foarte corpolentă şi lasă în cavitatea bucală o senzaţie caldă şi mătăsoasă, asociată de obicei cu vinul, mai ales cu cel de Porto sau Xerex.
Vinurile de orz sunt berificate, de obicei, din malţuri deschise la culoare, uneori cu adaus de zahăr. Măcinişul de malţ dă naştere unui must de o tărie neobişnuită, care este îmbuteliat nediluat cu lichidul ce rezultă la spălarea măcinişului după filtrare.
Concentratia mare de zaharuri, combinată cu o perioadă lungă de fierbere, reuşeşte să dea berii o culoare ceva mai închisă, de ambră.
Drojdia pentru ale, care petrece mai multe zile pentru a fermenta o bere stil bitter, devine extrem de activă, aproape frenetică, atunci când i se oferă un must concentrat în zaharuri. Pe măsură ce se desfăşoară fermentaţia, conţinutul de alcool creşte, iar la un moment dat drojdia este copleşită de propria activitate. Berarul trebuie să să o convingă să fie activă, căci altfel berea va fi prea dulce. Fermentaţia poate dura săptămâni, dar în final berarul va îngădui drojdiei să se ridice la suprafaţa berii şi să se cufunde într-un somn binemeritat.

O astfel de bere, obţinută doar după o muncă grea şi foarte calificată, are o mare adâncime de gust, o complexitate inegalabilă şi o aromă fructată, extrem de plăcută. Berea va fi apoi maturată luni de zile, dacă nu ani, înainte de a fi îmbuteliată.

Un vin de malţ de bună calitate are toate caracteristicile unui vin de Porto: complexitate, omogenitate, corpolenţă, forţă, rafinament. Aromele pe care le va oferi sunt cele de caramele, mirodenii, fructe negre şi sherry. Carbonatarea este destul de slabă, iar gustul semi-dulce, „rotund” şi plăcut. Pe măsură ce berea îmbătrâneşte, va deveni mai puţin amară, iar aromele se vor combina perfect, rezultând o băutură elegantă şi catifelată. Aceste beri sunt destinate băutului încet, contemplativ. Pentru mulţi dintre berari o astfel de bere reprezintă încununarea activităţii lor. Reprezintă artă.

Încă de la apariţia lor, vinurile de malţ au fost admirate şi dorite. Adesea aceste beri erau făcute de majordomii familiilor bogate şi erau neafectate de presiuni comerciale, aşa că puteau suporta cheltuielile importante datorate maturării, etapă crucială pentru aroma şi gustul unui vin de orz.

Berile stil “old ale”
Pe la 1840, în Anglia, fabricarea berii devenise deja o mare afacere, bazată mai ales pe popularitatea berilor stil porter şi pale ale. Maturarea berii, implicită în trecut, era acum trecută cu vederea; multe beri treceau din vasul de fermentare în halbele clienţilor în mai puţin de o lună.

Ca reacţie, a apărut termenul “old ale”, denumid exact acel tip de bere descris, cu un secol mai devreme, ca “malt wine”. Pentru o perioadă, termenii “old ale” şi “malt wine” au fost sinonimi, dar au început treptat să aibă sensuri diferite. Astăzi “old ale” este un termen foarte general. Singurele elemente comune berilor ale vechi sunt culoarea închisă, o tendinţă către fructozitate şi o dulceaţă remanentă, provenită de la malţuri. În afară de aceste trei elemente, orice este posibil.

Multe dintre berile marketate ca “old ale” sunt doar beri brune cu 4-5% alcool, altele sunt asemănătoare unor beri porter, brune-închise, fructate şi corpolente, cu 5-7% alcool. Niciuna nu este bine maturată, dar îşi derivă denumirile din faptul că au o corpolenţă de modă veche.

Sumar articol
Titlu articol
Berile stil “malt wine” şi ”old ale”
Descriere
Aceste beri sunt destinate băutului încet, contemplativ. Pentru mulţi dintre berari o astfel de bere reprezintă încununarea activităţii lor. Reprezintă artă.
Autor