Bibere humanum est…

În ultimele luni am avut ocazia sa organizez la GUXT degustari de vinuri linistite si spumante, de whisky, coniac, armagnac, rom, vodca si bere. Din diferite motive, pe care nu are rost sa le punctez acum, nu am apelat prea des la un profesionist specializat, recte un somelier; am fost nevoit sa ma documentez în toate felurile posibile, ca sa fiu capabil de a prezenta singur bauturile, de a vorbi despre istoria lor, despre procedeele de fabricatie, despre tipurile fiecarui tip de bautura în parte, despre modul în care se servesc si despre felul în care, eventual, se pot asocia cu mancarea.

Cum publicul caruia m-am adresat a fost pana acum mai curand unul care vrea sa învete, decat unul deja învatat, prestatiile mele au fost întotdeauna suficient de bune, de bine documentate si de interesante.

Pe langa faptul ca oaspetii au revenit si la urmatoarele degustari, semn ca ceea ce li se întamplase le-a placut, cea mai importanta consecinta a acestor evenimente a fost bucuria mea de a învata lucruri noi. Am tot degustat si m-am informat pe toate caile despre whisky, coniac, rom si vinuri de tot felul, dar cea care m-a fascinat cu adevarat este berea. Fiecare bautura are rolul ei si conteaza enorm, pentru a o întelege, momentul în care o abordezi, sezonul si clima, starea de spirit în care te afli, compania în care te gasesti etc.

În ce priveste berea de calitate, nu numai ca îmi place mult gustul ei, aproape de orice tip ar fi ea, dar am descoperit si ca este o bautura extrem de versatila, care poate fi bauta (sa nu radeti, va rog) începand cu micul dejun si terminand cu cina, alaturi de orice fel de mancare, provenind din orice cultura culinara, în orice clima, în orice companie, în orice moment.

Am mai descoperit ca berea este si victima prejudecatilor. Femeile o considera o bautura total nefeminina, care are ca efect doar balonarea si ofera doar certitudinea de a castiga în greutate, iar toata lumea o crede un fel de ruda mai saraca a vinului. În plus, nimeni pe la noi nu o asociaza cu degustarea, ci cu bautu, cu toptanul, nu o vede nimeni langa o mancare de calitate, ci cel mult însotind covrigii, micii si mezelurile.
Mai mult, foarte putini stiu ce traditie milenara are berea si ce rol imens a jucat în dezvoltarea civiizatiei. La fel de putini stiu cum se face berea, cate categorii de bere exista, cum se matureaza, cum se fermenteaza, cum sta treaba cu carbonatarea ei, care este rostul spumei, diferenta dintre cea filtrata si nefiltrata, dintre ale si lager etc. si iar etc.

Cum „bere” (dar si beer, bier, bière, birra) provine din latinescul „bibere”, care înseamna „a bea”, eu deduc ca „a bea” se poate echivala cu „a bea bere”, asa ca simt preferintele mele a fi justificate; eu sunt doar unul dintre „homines”, iar a bea bere din cand în cand este foarte „humanum”.

Poate nu la fel de vechi si interesante ca berea si vinul (cel putin pentru mine si macar deocamdata) si nici la fel de diversificate, coniacul, whiskyul, romul, armagnacul si restul distilatelor sunt si ele demne de atentie si cunoastere. Fiecare dintre ele are o poveste fascinanta si poate oferi imense surprize placute.

Ei bine, mi-am propus ca pe masura ce învat eu despre bere si celelalte bauturi, sa transmit mai departe informatiile pe care le înteleg si care merita retinute. Şi sa le discut cu dvs. Voi face acest lucru prin intermediul unei noi sectiuni în blog.

Ma incita mult si faptul ca, posibil, unii dintre cititori stiu deja mai mult decat mine despre acest subiect, asa ca sper sa apara noi parteneri de discutie. Nu voi pune un mare accent pe vinuri, dar nici nu le voi ocoli. Deja exista pe aceasta tema multe site-uri si bloguri de foarte buna calitate, ca si specialisti deosebiti. Berea va fi, pentru mine, subiectul central, whiskyul, coniacul si romul cele secundare.

Sunt destule site-uri romanesti si despre bere, unele foarte bune, dar plusul pe care voi încerca sa-l aduc eu va fi nu cel legat de descrierea amanuntita a licorilor, nu doar oferirea de informatii suplimentare legate de istoria si „filozofia” lor, ci potrivirea lor cu mancarea, un Beer & Food Pairing, daca vreti, ca si scoaterea în evidenta a diferentelor dintre metodele de fabricare, maturare si ambalare pentru fiecare bere în parte.
Voi asezona aceste informatii, de asemenea, cu date despre producatori, despre materiile prime folosite, în special malturi, hamei si drojdii, ca si despre modul de servire, de la temperatura lichidului pana la forma paharului, sondei sau halbei, si a felului în care ea se toarna în aceste recipiente.

Ca sa închei, sper sa va placa aceste subiecte „lichide” si sa gasiti atractiva noua sectiune a blogului. Ţineti minte ca nu încerc sa pozez în vreun specialist, nu sunt si nici nu cred ca pot sa ajung vreodata unul, ci va invit doar sa experimentam împreuna, ca si cum am degusta ceva într-un grup de prieteni, va poftesc sa ne avantam într-o noua aventura a gustului si sa învatam împreuna, pe masura ce facem pas dupa pas pe acest drum al cunoasterii.