2011 a murit, trăiască 2012! Am încheiat un an extrem de interesant, plin de evenimente. A fost anul în care am hotărât să-mi urmez pasiunea pentru gastronomie, să renunţ la o activitate care nu-mi mai aducea satisfacţie sufletească şi să devin liber profesionist în domeniul gastro-culinar. Nu a fost o decizie uşoară; atunci când ai 55 de ani măsori de şapte ori până să tai o dată, dar am riscat, căci altfel aş fi regretat, probabil, tot restul vieţii că nu am încercat.

Cred că am avut noroc – deşi unii pot argumenta că norocul şi-l cam face fiecare singur – căci am avut parte, dintre zecile de proiecte gândite, de câteva care şi-au găsit finalizarea şi care mi-au permis să fac ceea ce îmi place cel mai mult pe lumea asta şi să trăiesc decent.

Important a fost şi faptul că am început să scot capul în lume, cum se spune. După ce am stat câţiva ani foarte retras, văzându-mi doar de cărţile şi de bucătăria mea, anul acesta am început să răspund la unele dintre numeroasele invitaţii primite şi să ies la diferite evenimente legate de domeniul gastronomic: inaugurări, jurizări, aniversări, evenimente punctuale etc. Cel puţin în lunile noiembrie şi decembrie, aproape ca nu a fost săptămână fără două-trei astfel de „ieşiri”.
Mi-au prins bine, căci am cunoscut mulţi oameni interesanţi, unii dintre ei de mare calitate. Relaţiile în domeniul în care profesezi sunt esenţiale, şi aceste noi interacţiuni mi-au permis să dezvolt noi proiecte.

Am filmat pentru Cirio şi Wu Xing, am produs o serie de 70 de episoade ale rubricii „Reţetele lui Radu” la postul TV Kanal D, am tradus 4 cărţi culinare pentru editura Reader’s Digest, am scris articole pentru revista Horeca, am filmat pentru WineRo (serialul „Bucate şi vinuri alese”) şi Riso Scotti (serialul „Orezul în reţetele lumii”), am organizat şi/sau am participat la evenimente şi team-building-uri culinare pentru câteva companii şi, probabil, am mai făcut şi alte lucruri de care nu-mi mai amintesc acum.

Am păstrat la urmă proiectul care îmi este, probabil, cel mai drag şi pe care îl consider un copil al meu. Era cumva logic să încep acest proiect la un moment dat, cunoscută fiind atracţia şi pasiunea mea pentru mirodenii, ierburi aromate, condimente etc., adică de tot ceea ce ţine de procesul de asezonare. Am început, deci, să produc condimente după reţete proprii.
Toate condimentele mele sunt produse în casă, în serie foarte mică, în condiţii de igienă perfectă, fără aditivi alimentari şi cu cât mai puţine produse procesate (ca zahăr şi oţet, de pildă, care sunt până acum singurele alimente de acest fel pe care le-am folosit). Cu excepţiile semnalate în paranteza anterioară, utilizez doar legume şi fructe cât mai proaspete – cumpărate direct de la ţărani, produse despre care ştiu că nu sunt tratate chimic – şi mirodenii.
Mă refer, deci, la activitatea legată de producerea condimentelor naturale, de casă, pe care le-am numit „dulce-de-iute” verde şi roşu, „arde-iute” şi „sirop de ardei iute”.
În afara acestor patru condimente, am mai produs boia dulce şi iute, ca şi fulgi de ardei dulci şi iuţi, şi am făcut teste pentru alte câteva produse care, anul viitor, îmi vor îmbogăţi oferta. Voi produce boia afumată, pastă de roşii de casă (preparată cu roşii uscate – cu un gust excepţional de bogat şi plină de aromă), ketchup de casă, un condiment care va fi numit „bun gust” şi care joacă rolul unei paste de curry, excepţional de gustos şi de aromat, foarte bun pentru gătit; tot vara va începe seria dulceţurilor (de nuci verzi, cireşe amare şi vişine) şi a sosurilor pentru carne, pe bază de mere, rubarbă, prune etc.

Fiindcă tot am vorbit mai sus despre evenimentele la care am participat, trebuie să amintesc şi de cele cinci degustări de dulce-de-iute, două dintre ele fiind organizate de mine, iar celelalte trei fiind participări în cadrul unor evenimente mai complexe. De altfel am intenţia ca în 2012 să organizez astfel de degustări cât mai des, probabil de două ori pe lună, mai ales cu ocazia lansării de noi produse.

Bineînţeles, am continuat activitatea pe acest blog, Fără el, să mă ţină permenent în priză, să mă oblige continuu să fac şi să aflu lucruri noi, evoluţia mea ar fi fost cu totul alta.
Lui i s-a alăturat un alt blog, www.dulce-de-iute.ro, care prezintă produsele mele, pe care activitatea are un ritm mult mai relaxat, dar care are importanţa lui.
Pe FaceBook am ajuns pe la 2600 de prieteni, şi recunosc că această aplicaţie de socializare a devenit tot mai importantă, permiţând promovarea blogurilor şi a proiectelor în care sunt implicat.

În încheiere, vreau să mulţumesc tuturor companiilor cu care am colaborat şi care au avut încredere în mine, dar, mai ales, să vă mulţumesc dvs., cititorilor, pentru interesul constant acordat blogului mei.
Pe câţiva vă cunosc personal sau din comentariile de pe blog sau FecBook, dar în spatele vostru este acea majoritate mută, care nu comentează dar care citeşte ce scriu şi îmi încearcă reţetele. Am avut de nenumărate ori surpriza ca să fiu oprit pe stradă, în magazine sau la diverse evenimente, de persoane (uneori profesionişti din domeniul gastronomic) care m-au felicitat pentru blog şi, pentru filmări şi care mi-au spus că mă urmăresc constant.

2012 va fi, sunt convins, un alt an plin. Am deja câteva proiecte în desfăşurare, şi altele în faza de pregătire. Sper să vă pot da veşti bune şi să vă fac câteva surprize plăcute. La mulţi ani tuturor!