Punerea mesei
În timp ce unele subtilităţi ale acestui ceremonial s-au pierdut, lucrurile de bază sunt încă aplicate. Punerea mesei cere ca pentru fiecare persoană să existe un vas cu orez în stânga, şi unul cu supă în dreapta.

Un al doilea rând este format în spatele acestora, şi conţine sosuri şi kimchi, în timp ce garniturile sunt aşezate pe lateralele acestui aranjament. Cele fierbinţi stau pe flancul drept, cele reci pe cel stâng. Felurile comune, ca tocanele, sau tăiţeii, erau aranjate în centrul mesei, ca fiecare să poată ajunge la ele. Coreenii cred cu tărie că mâncatul din aceeaşi farfurie, sau bol, strânge relaţiile între oameni. Nu este considerată o impoliteţe dacă se cere gazdei o farfurie separată, dar acest lucru se întâmplă rar. O lingură şi o pereche de beţişoare se aşază lângă fiecare bol cu supă. Spre deosebire de cele mai multe ţări asiatice, tacâmul cel mai folosit la masă este lingura, şi nu beţişoarele. Orezul, supa şi tocanele se mănâncă cu lingura, în timp ce beţişoarele se folosesc pentru a mânca garniturile fără sosuri; nu se utiulizează simultan lingura şi beţişoarele. Acest uz al lingurii, este o diferenţă marcantă faţă de China şi Japonia, unde vasele sunt mici, ca să fie apropiate de gură în timp ce se mănâncă. Mâncarea coreeană este servită în vase mai mari şi mai grele, iar ridicarea vaselor de pe masă, în timp ce se mănâncă, este considerată un lucru nepoliticos.

Selecţia felurilor de mâncare
Deşi nu este prestabilită vreo ordine specială în mâncarea felurilor servite la o masă tradiţională, cei mai mulţi coreeni încep cu puţină supă, şi abia după aceea trec la celelalte bucate. În mod normal există o selecţie care reflectă mai multe tehnici de preparare, ca şi o varietate de ingrediente. Legumele asezonate sunt populare, aşa cum sunt tocanele groase şi săţioase, numite „chige”. Pot fi puse pe masă şi mâncăruri fierte, sau gătite ân aburi, cu fructe de mare şi tofu. Carnea este friptă, iar bulgogi este gătit de obicei chiar de mesean, pe un mic vas cu cărbuni aprinşi, care se pune pe masă. Ocazional, se poate servi peşte crud, foarte asemănător cu „sashimi”-ul japonez. Alegerea meniului depinde de numărul de feluri servit, iar ocaziile festive sunt un pretext pentru a se găti feluri mai luxoase.

Sărbători
Ca şi în multe alte ţări asiatice, în timpul sărbătorilor se gătesc şi se servesc feluri de mâncare şi băuturi speciale. Sociatatea tradiţională, agrară, punea mare preţ pe succesiunea anotimpurilor, această tradiţie fiind încă reflectată de sărbători dedicate acestei tranziţii a naturii.

Anul Nou
Coreenii sărbătoresc Anul Nou în februarie, când se bucură de „sujjungwa”, un punch condimentat, preparat din fructe uscate de persimmon si scortisoara. Masa tradiţională pentru această zi este formată dintr-o supă numită „tteoguk”, in care fasii lungi de turta de orez (aromate cu verdeţuri) sunt imersate într-o supă clară, de vită. Se spune că nu poţi îmbătrâni încă un an dacă cu mănânci un bol cu tteoguk. Un alt fel tradiţional, este o tocană aromată, numita „gabi tang”.

Prima Lună Plină
Primăvara, coreenii sărbătoresc ziua primei luni pline, zi în care se desfăţoarî o serie de ritualuri îndreptate împotriva ghinionului din următoarele 12 luni. În această zi se servesc două mâncăruri foarte populare, „ogopkap”, orez gătit în aburi amestecat cu alte cinci tipuri de cereale, şi „mugeun namul”, un potpuriu de feluri preparate din legume, cum sunt ciuperci, ridichi si muguri de bambus.

Sambok
În timpul celor mai calde trei zile ale anului, se sărbătoreşte sambok-ul. Aceste trei zile sunt numite „chobok”, „jungbok” şi „malbok”. Mâncarea tradiţională asociată cu sambok este „samgyetang”, o supă ce conţine un pui întreg, umplut cu orez, ginseng şi curmale roşii. Se consideră că aceste ingrediente cresc forţa şi energia.

Chuseok
Aceasta este o sărbătoare asemănătoare lui Thanksgiving, şi are loc toamna. Se vizitează mormintele strămoşilor şi se fac rugăciuni pentru ei. Se mănâncă prăjituri de orez în formă de semilună, numite „songpyeon”, cu o supă de taro, numită „torantag”. Songpyong sunt umplute cu fasole, alune şi seminţe diverse.

Donji
Este sărbătoarea solstiţiului de iarnă şi are loc în ultima parte a lunii decembrie. Este cea mai scurtă zi a anului şi anunţă vremea rea şi rece din lunile următoare. În această zi se mănâncă „patjuk”, un terci de fasole roşie care conţine biluţe de orez. Pentru coreeni, culoarea acestui fel este semnificativă, roşul alungând spiritele rele şi neşansa. Mâncând acest terci, familia se pune în siguranţă pentru lunile reci care urmează.

(sfârşit)
În aceeaşi serie de articole:
Bucătăria coreeană – partea 1
Bucătăria coreeană – partea 2
Bucătăria coreeană – partea 3
Bucătărie coreeană – partea 4