Bucataria coreeana – partea 5

Punerea mesei
În timp ce unele subtilitati ale acestui ceremonial s-au pierdut, lucrurile de baza sunt înca aplicate. Punerea mesei cere ca pentru fiecare persoana sa existe un vas cu orez în stanga, si unul cu supa în dreapta.

Un al doilea rand este format în spatele acestora, si contine sosuri si kimchi, în timp ce garniturile sunt asezate pe lateralele acestui aranjament. Cele fierbinti stau pe flancul drept, cele reci pe cel stang. Felurile comune, ca tocanele, sau taiteii, erau aranjate în centrul mesei, ca fiecare sa poata ajunge la ele. Coreenii cred cu tarie ca mancatul din aceeasi farfurie, sau bol, strange relatiile între oameni. Nu este considerata o impolitete daca se cere gazdei o farfurie separata, dar acest lucru se întampla rar. O lingura si o pereche de betisoare se asaza langa fiecare bol cu supa. Spre deosebire de cele mai multe tari asiatice, tacamul cel mai folosit la masa este lingura, si nu betisoarele. Orezul, supa si tocanele se mananca cu lingura, în timp ce betisoarele se folosesc pentru a manca garniturile fara sosuri; nu se utiulizeaza simultan lingura si betisoarele. Acest uz al lingurii, este o diferenta marcanta fata de China si Japonia, unde vasele sunt mici, ca sa fie apropiate de gura în timp ce se mananca. Mancarea coreeana este servita în vase mai mari si mai grele, iar ridicarea vaselor de pe masa, în timp ce se mananca, este considerata un lucru nepoliticos.

Selectia felurilor de mancare
Desi nu este prestabilita vreo ordine speciala în mancarea felurilor servite la o masa traditionala, cei mai multi coreeni încep cu putina supa, si abia dupa aceea trec la celelalte bucate. În mod normal exista o selectie care reflecta mai multe tehnici de preparare, ca si o varietate de ingrediente. Legumele asezonate sunt populare, asa cum sunt tocanele groase si satioase, numite „chige”. Pot fi puse pe masa si mancaruri fierte, sau gatite an aburi, cu fructe de mare si tofu. Carnea este fripta, iar bulgogi este gatit de obicei chiar de mesean, pe un mic vas cu carbuni aprinsi, care se pune pe masa. Ocazional, se poate servi peste crud, foarte asemanator cu „sashimi”-ul japonez. Alegerea meniului depinde de numarul de feluri servit, iar ocaziile festive sunt un pretext pentru a se gati feluri mai luxoase.

Citeste si articolul →   Secretul bucatariei cambodgiene - partea 1

Sarbatori
Ca si în multe alte tari asiatice, în timpul sarbatorilor se gatesc si se servesc feluri de mancare si bauturi speciale. Sociatatea traditionala, agrara, punea mare pret pe succesiunea anotimpurilor, aceasta traditie fiind înca reflectata de sarbatori dedicate acestei tranzitii a naturii.

Anul Nou
Coreenii sarbatoresc Anul Nou în februarie, cand se bucura de „sujjungwa”, un punch condimentat, preparat din fructe uscate de persimmon si scortisoara. Masa traditionala pentru aceasta zi este formata dintr-o supa numita „tteoguk”, in care fasii lungi de turta de orez (aromate cu verdeturi) sunt imersate într-o supa clara, de vita. Se spune ca nu poti îmbatrani înca un an daca cu mananci un bol cu tteoguk. Un alt fel traditional, este o tocana aromata, numita „gabi tang”.

Prima Luna Plina
Primavara, coreenii sarbatoresc ziua primei luni pline, zi în care se desfatoarî o serie de ritualuri îndreptate împotriva ghinionului din urmatoarele 12 luni. În aceasta zi se servesc doua mancaruri foarte populare, „ogopkap”, orez gatit în aburi amestecat cu alte cinci tipuri de cereale, si „mugeun namul”, un potpuriu de feluri preparate din legume, cum sunt ciuperci, ridichi si muguri de bambus.

Sambok
În timpul celor mai calde trei zile ale anului, se sarbatoreste sambok-ul. Aceste trei zile sunt numite „chobok”, „jungbok” si „malbok”. Mancarea traditionala asociata cu sambok este „samgyetang”, o supa ce contine un pui întreg, umplut cu orez, ginseng si curmale rosii. Se considera ca aceste ingrediente cresc forta si energia.

Chuseok
Aceasta este o sarbatoare asemanatoare lui Thanksgiving, si are loc toamna. Se viziteaza mormintele stramosilor si se fac rugaciuni pentru ei. Se mananca prajituri de orez în forma de semiluna, numite „songpyeon”, cu o supa de taro, numita „torantag”. Songpyong sunt umplute cu fasole, alune si seminte diverse.

Citeste si articolul →   Bucataria coreeana - partea 4

Donji
Este sarbatoarea solstitiului de iarna si are loc în ultima parte a lunii decembrie. Este cea mai scurta zi a anului si anunta vremea rea si rece din lunile urmatoare. În aceasta zi se mananca „patjuk”, un terci de fasole rosie care contine bilute de orez. Pentru coreeni, culoarea acestui fel este semnificativa, rosul alungand spiritele rele si nesansa. Mancand acest terci, familia se pune în siguranta pentru lunile reci care urmeaza.

(sfarsit)
În aceeasi serie de articole:
Bucataria coreeana – partea 1
Bucataria coreeana – partea 2
Bucataria coreeana – partea 3
Bucatarie coreeana – partea 4


11 comentarii pe “Bucataria coreeana – partea 5

  1. urspolar spune:

    @lal_laura: Sunt din Constanta. Am auzit si eu de acest magazin, si as vrea sa ma ajuti, daca se poate, cu o adresa a magazinului. Vreau sa ajung acolo. Daca nu poti sa-mi scrii adresa aici anunta-ma despre cum putem lua legatura. Multumesc.

  2. lal_laura spune:

    Constat cu incantare ca bucataria coreeana are multi adepti printre romani. Cautand o reteta de supa coreeana am gasit acest site, care reuneste istoria, bunele maniere, gastronomia, traditia, cultura generala, grija pentru sanatate si tot ce doriti sa mai adaugati, intr-un singur cuvant “Educatie”. Sper sa fie citit de cat mai multi tineri. Sa le starneasca pasiunea si curiozitatea.
    Am gustat bucatele coreene datorita sotului meu, care a lucrat cu coreeni. Pana sa lucreze cu ei, sotul meu nu manca orez. Acum o face, destul de des, dar cu mancare coreeana sau chinezeasca. A vrut sa afle retetele mancarurilor, care ii plac cel mai mult, si uite asa am invatat sa gatesc mancare coreeana. Cel mai mult ne place bulgoghi, aripioare picante si beef japchae, iar kimchi servim si la mancare romaneasca. Avem multe retete de experimentat si nu dam deoparte niciuna. Sotului meu nu-i place kimbap-ul si nimic ce contine alge. Eu urmeaza sa le incerc. Ceea ce ne-a uimit pe amandoi este combinatia de iute, dulce si sarat, plus starea de bine pe care o ai dupa ce mananci. Esti satul, dar nu balonat. Imi place sa folosesc miere in retetele lor (in loc de zahar), mai ales in sosuri. Se caramelizeaza minunat si o data ce ai gustat devii dependent. De fapt, devii dependent de toata mancarea coreeana. E iute, iute tare, dar nu te poti opri din mancat. E si dulce, delicios de dulce, dar nu te deranjeaza ca e iute si dulce in acelasi timp. Si daca vrei sa faci o reteta fara iuteala, fa-o, dar nu va fi la fel de gustoasa ca cea iute. V-o spun cu sinceritate, pentru ca nu-mi place mancarea iute. Interesanta contradictie. Nici mie nu-mi vine sa cred.
    Citeam mai sus despre obiceiul de a servi toti din toate bucatele de pe masa si despre cel al servitului bauturii. Asa este. Imi povestea sotul despre acest obicei al lor. Prima oara l-a vazut intr-un restaurant cu specific romanesc. Nu intelegea de ce au comandat putine portii, cand ei erau atatia. A ramas surprins cand l-au intrebat daca pot gusta din farfuria lui. Nu i-a refuzat, dar pana nu au mancat la restaurantul coreean nu s-a dumirit. Atunci a inteles si ori de cate ori mergeau la restaurante cu specific romanesc le cauta pe cele unde mancarea se servea pe platouri mari. Va puteti imagina incantarea de pe chipurile lor. Cat despre turnatul bauturii nu m-am mirat prea tare. Am mai vazut asta (oarecum la fel), pe cand eram copil, la bunicii mei, la sat, in judetul Botosani. Gazda turna fiecarui musafir, niciodata musafirul nu se servea singur. Avea intotdeauna grija ca musafirul sa nu aiba paharul gol, carafa se reumplea la timp sa nu fie goala pe masa. La vizitele inopinate de peste an se folosea un singur pahar, care trecea din mana in mana (cui ii venea randul golea continutul si-l dadea mai departe). Ca sa nu se supere gazda, daca nu vroiai sa bei, macar gustai si-l dadeai mai departe, sa nu stea ceilalti insetati.
    Dupa ce am scris atat e musai sa mai pun punct. Poate ma intorc cu intrebari daca nu gasesc reteta de supa cu galuste coreene (acelea umplute cu diverse). La noi, in Mangalia, s-a deschis un magazin cu produse coreene (ca doar avem Santierul Naval luat de coreeni si era cazul sa se deschida un astfel de magazin). Aici am gasit aceste galuste, dar nu stiu sa fac supa cu totul.
    Respectele mele!

  3. cristi-j spune:

    nici eu nu sunt aparatorul asiaticilor . in general , eu cred ca oamenii sunt cam la fel peste tot . e posibil sa fie cum spui , eu nu am avut experienta asta dar nici nu am incercat sa-i testez cu brinza romaneasca . m-a amuzat foarte mult cum ai pus alaturi reactiile la brinza si tofu , in mintea mea a aparut o imagine de genul bancului cu “in sosete sa ne mirosim”.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Pai, 90% dintre romani cred si ei ca n-au niciun motiv sa stie chestii in plus despre nicio tara pe lumea asta. Nu sunt eu marele aparator al bucatariei romanesti, dar sunt ferm convins ca avem cateva feluri de mancare care i-ar da pe spate pe multi, nu doar pe coreeni. Am avut surprize in Asia, oamenii de acolo sunt aproape la fel de intransigenti si de conservatori ca romanii atunci cand este vorba de mancare. Nu pot sa-ti spun ce reactie au avut la branza, desi tofu lor, ala puturos, miroase de-ti iei lumea in cap, iar ei il accepta si il mananca. Mie mi-a intors matele pe dos, dar am avut bunul simt sa nu ma stramb. Ei nu.

  4. cristi-j spune:

    citind acest serial despre korea , de fapt pentru a doua oara , nu pot decit sa-mi doresc sa revii cindva si asupra celorlalte bucatarii din zona despre care ai scris cu multe luni inainte .
    e foarte bun si foarte detaliat .desi nu am o legatura sentimentala sau de orice alt fel cu korea , dupa ce am citit aici si dupa ce am mai aflat intre timp mi-as dori sa aflu mai multe .
    inainte sa merg in asia , inainte sa stiu orice despre asia , cultura si gastronomie , korea imi parea la jumatatea drumului dintre china si japonia (la figurat desigur) si dupa partea de istorie din serialul tau se pare ca nu am fost chiar pe dinafara . era doar intuitiv , fara sa stiu daca are legatura cu realitatea . si in felul cum arata mi se pare ca pot fi confundati uneori cu chinezii , alteori cu japonezii .
    din cite am vazut eu pe unde am fost , korea e mai mult cunoscuta in asia de sud-est datorita serialelor , filmelor si muzicii decit bucatariei (excluzind aici marile firme de electronice) . eu am mincat mincare koreana doar de vreo doua ori dar daca n-as fi stiut , n-as fi putut sa fac diferenta (a fost peste la gratar cu orez si garnituri de legume si sosuri).
    nu am mincat kimchi (rusine !)
    in orice caz , pentru romania , inafara de numele marilor producatori de electronice , korea e total straina . as vrea sa aud parerea cuiva care a fost acolo .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.