Bucătăria coreeană – partea 5

Punerea mesei
În timp ce unele subtilităţi ale acestui ceremonial s-au pierdut, lucrurile de bază sunt încă aplicate. Punerea mesei cere ca pentru fiecare persoană să existe un vas cu orez în stânga, şi unul cu supă în dreapta.

Un al doilea rând este format în spatele acestora, şi conţine sosuri şi kimchi, în timp ce garniturile sunt aşezate pe lateralele acestui aranjament. Cele fierbinţi stau pe flancul drept, cele reci pe cel stâng. Felurile comune, ca tocanele, sau tăiţeii, erau aranjate în centrul mesei, ca fiecare să poată ajunge la ele. Coreenii cred cu tărie că mâncatul din aceeaşi farfurie, sau bol, strânge relaţiile între oameni. Nu este considerată o impoliteţe dacă se cere gazdei o farfurie separată, dar acest lucru se întâmplă rar. O lingură şi o pereche de beţişoare se aşază lângă fiecare bol cu supă. Spre deosebire de cele mai multe ţări asiatice, tacâmul cel mai folosit la masă este lingura, şi nu beţişoarele. Orezul, supa şi tocanele se mănâncă cu lingura, în timp ce beţişoarele se folosesc pentru a mânca garniturile fără sosuri; nu se utiulizează simultan lingura şi beţişoarele. Acest uz al lingurii, este o diferenţă marcantă faţă de China şi Japonia, unde vasele sunt mici, ca să fie apropiate de gură în timp ce se mănâncă. Mâncarea coreeană este servită în vase mai mari şi mai grele, iar ridicarea vaselor de pe masă, în timp ce se mănâncă, este considerată un lucru nepoliticos.

Selecţia felurilor de mâncare
Deşi nu este prestabilită vreo ordine specială în mâncarea felurilor servite la o masă tradiţională, cei mai mulţi coreeni încep cu puţină supă, şi abia după aceea trec la celelalte bucate. În mod normal există o selecţie care reflectă mai multe tehnici de preparare, ca şi o varietate de ingrediente. Legumele asezonate sunt populare, aşa cum sunt tocanele groase şi săţioase, numite „chige”. Pot fi puse pe masă şi mâncăruri fierte, sau gătite ân aburi, cu fructe de mare şi tofu. Carnea este friptă, iar bulgogi este gătit de obicei chiar de mesean, pe un mic vas cu cărbuni aprinşi, care se pune pe masă. Ocazional, se poate servi peşte crud, foarte asemănător cu „sashimi”-ul japonez. Alegerea meniului depinde de numărul de feluri servit, iar ocaziile festive sunt un pretext pentru a se găti feluri mai luxoase.

Citeste si articolul →   Bucătăria thailandeză: arome, gusturi şi texturi excepţionale (1)

Sărbători
Ca şi în multe alte ţări asiatice, în timpul sărbătorilor se gătesc şi se servesc feluri de mâncare şi băuturi speciale. Sociatatea tradiţională, agrară, punea mare preţ pe succesiunea anotimpurilor, această tradiţie fiind încă reflectată de sărbători dedicate acestei tranziţii a naturii.

Anul Nou
Coreenii sărbătoresc Anul Nou în februarie, când se bucură de „sujjungwa”, un punch condimentat, preparat din fructe uscate de persimmon si scortisoara. Masa tradiţională pentru această zi este formată dintr-o supă numită „tteoguk”, in care fasii lungi de turta de orez (aromate cu verdeţuri) sunt imersate într-o supă clară, de vită. Se spune că nu poţi îmbătrâni încă un an dacă cu mănânci un bol cu tteoguk. Un alt fel tradiţional, este o tocană aromată, numita „gabi tang”.

Prima Lună Plină
Primăvara, coreenii sărbătoresc ziua primei luni pline, zi în care se desfăţoarî o serie de ritualuri îndreptate împotriva ghinionului din următoarele 12 luni. În această zi se servesc două mâncăruri foarte populare, „ogopkap”, orez gătit în aburi amestecat cu alte cinci tipuri de cereale, şi „mugeun namul”, un potpuriu de feluri preparate din legume, cum sunt ciuperci, ridichi si muguri de bambus.

Sambok
În timpul celor mai calde trei zile ale anului, se sărbătoreşte sambok-ul. Aceste trei zile sunt numite „chobok”, „jungbok” şi „malbok”. Mâncarea tradiţională asociată cu sambok este „samgyetang”, o supă ce conţine un pui întreg, umplut cu orez, ginseng şi curmale roşii. Se consideră că aceste ingrediente cresc forţa şi energia.

Chuseok
Aceasta este o sărbătoare asemănătoare lui Thanksgiving, şi are loc toamna. Se vizitează mormintele strămoşilor şi se fac rugăciuni pentru ei. Se mănâncă prăjituri de orez în formă de semilună, numite „songpyeon”, cu o supă de taro, numită „torantag”. Songpyong sunt umplute cu fasole, alune şi seminţe diverse.

Citeste si articolul →   Creol şi/sau cajun (5)

Donji
Este sărbătoarea solstiţiului de iarnă şi are loc în ultima parte a lunii decembrie. Este cea mai scurtă zi a anului şi anunţă vremea rea şi rece din lunile următoare. În această zi se mănâncă „patjuk”, un terci de fasole roşie care conţine biluţe de orez. Pentru coreeni, culoarea acestui fel este semnificativă, roşul alungând spiritele rele şi neşansa. Mâncând acest terci, familia se pune în siguranţă pentru lunile reci care urmează.

(sfârşit)
În aceeaşi serie de articole:
Bucătăria coreeană – partea 1
Bucătăria coreeană – partea 2
Bucătăria coreeană – partea 3
Bucătărie coreeană – partea 4


11 comentarii pe “Bucătăria coreeană – partea 5

  1. urspolar spune:

    @lal_laura: Sunt din Constanta. Am auzit si eu de acest magazin, si as vrea sa ma ajuti, daca se poate, cu o adresa a magazinului. Vreau sa ajung acolo. Daca nu poti sa-mi scrii adresa aici anunta-ma despre cum putem lua legatura. Multumesc.

  2. lal_laura spune:

    Constat cu incantare ca bucataria coreeana are multi adepti printre romani. Cautand o reteta de supa coreeana am gasit acest site, care reuneste istoria, bunele maniere, gastronomia, traditia, cultura generala, grija pentru sanatate si tot ce doriti sa mai adaugati, intr-un singur cuvant „Educatie”. Sper sa fie citit de cat mai multi tineri. Sa le starneasca pasiunea si curiozitatea.
    Am gustat bucatele coreene datorita sotului meu, care a lucrat cu coreeni. Pana sa lucreze cu ei, sotul meu nu manca orez. Acum o face, destul de des, dar cu mancare coreeana sau chinezeasca. A vrut sa afle retetele mancarurilor, care ii plac cel mai mult, si uite asa am invatat sa gatesc mancare coreeana. Cel mai mult ne place bulgoghi, aripioare picante si beef japchae, iar kimchi servim si la mancare romaneasca. Avem multe retete de experimentat si nu dam deoparte niciuna. Sotului meu nu-i place kimbap-ul si nimic ce contine alge. Eu urmeaza sa le incerc. Ceea ce ne-a uimit pe amandoi este combinatia de iute, dulce si sarat, plus starea de bine pe care o ai dupa ce mananci. Esti satul, dar nu balonat. Imi place sa folosesc miere in retetele lor (in loc de zahar), mai ales in sosuri. Se caramelizeaza minunat si o data ce ai gustat devii dependent. De fapt, devii dependent de toata mancarea coreeana. E iute, iute tare, dar nu te poti opri din mancat. E si dulce, delicios de dulce, dar nu te deranjeaza ca e iute si dulce in acelasi timp. Si daca vrei sa faci o reteta fara iuteala, fa-o, dar nu va fi la fel de gustoasa ca cea iute. V-o spun cu sinceritate, pentru ca nu-mi place mancarea iute. Interesanta contradictie. Nici mie nu-mi vine sa cred.
    Citeam mai sus despre obiceiul de a servi toti din toate bucatele de pe masa si despre cel al servitului bauturii. Asa este. Imi povestea sotul despre acest obicei al lor. Prima oara l-a vazut intr-un restaurant cu specific romanesc. Nu intelegea de ce au comandat putine portii, cand ei erau atatia. A ramas surprins cand l-au intrebat daca pot gusta din farfuria lui. Nu i-a refuzat, dar pana nu au mancat la restaurantul coreean nu s-a dumirit. Atunci a inteles si ori de cate ori mergeau la restaurante cu specific romanesc le cauta pe cele unde mancarea se servea pe platouri mari. Va puteti imagina incantarea de pe chipurile lor. Cat despre turnatul bauturii nu m-am mirat prea tare. Am mai vazut asta (oarecum la fel), pe cand eram copil, la bunicii mei, la sat, in judetul Botosani. Gazda turna fiecarui musafir, niciodata musafirul nu se servea singur. Avea intotdeauna grija ca musafirul sa nu aiba paharul gol, carafa se reumplea la timp sa nu fie goala pe masa. La vizitele inopinate de peste an se folosea un singur pahar, care trecea din mana in mana (cui ii venea randul golea continutul si-l dadea mai departe). Ca sa nu se supere gazda, daca nu vroiai sa bei, macar gustai si-l dadeai mai departe, sa nu stea ceilalti insetati.
    Dupa ce am scris atat e musai sa mai pun punct. Poate ma intorc cu intrebari daca nu gasesc reteta de supa cu galuste coreene (acelea umplute cu diverse). La noi, in Mangalia, s-a deschis un magazin cu produse coreene (ca doar avem Santierul Naval luat de coreeni si era cazul sa se deschida un astfel de magazin). Aici am gasit aceste galuste, dar nu stiu sa fac supa cu totul.
    Respectele mele!

  3. cristi-j spune:

    nici eu nu sunt aparatorul asiaticilor . in general , eu cred ca oamenii sunt cam la fel peste tot . e posibil sa fie cum spui , eu nu am avut experienta asta dar nici nu am incercat sa-i testez cu brinza romaneasca . m-a amuzat foarte mult cum ai pus alaturi reactiile la brinza si tofu , in mintea mea a aparut o imagine de genul bancului cu „in sosete sa ne mirosim”.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Pai, 90% dintre romani cred si ei ca n-au niciun motiv sa stie chestii in plus despre nicio tara pe lumea asta. Nu sunt eu marele aparator al bucatariei romanesti, dar sunt ferm convins ca avem cateva feluri de mancare care i-ar da pe spate pe multi, nu doar pe coreeni. Am avut surprize in Asia, oamenii de acolo sunt aproape la fel de intransigenti si de conservatori ca romanii atunci cand este vorba de mancare. Nu pot sa-ti spun ce reactie au avut la branza, desi tofu lor, ala puturos, miroase de-ti iei lumea in cap, iar ei il accepta si il mananca. Mie mi-a intors matele pe dos, dar am avut bunul simt sa nu ma stramb. Ei nu.

  4. cristi-j spune:

    citind acest serial despre korea , de fapt pentru a doua oara , nu pot decit sa-mi doresc sa revii cindva si asupra celorlalte bucatarii din zona despre care ai scris cu multe luni inainte .
    e foarte bun si foarte detaliat .desi nu am o legatura sentimentala sau de orice alt fel cu korea , dupa ce am citit aici si dupa ce am mai aflat intre timp mi-as dori sa aflu mai multe .
    inainte sa merg in asia , inainte sa stiu orice despre asia , cultura si gastronomie , korea imi parea la jumatatea drumului dintre china si japonia (la figurat desigur) si dupa partea de istorie din serialul tau se pare ca nu am fost chiar pe dinafara . era doar intuitiv , fara sa stiu daca are legatura cu realitatea . si in felul cum arata mi se pare ca pot fi confundati uneori cu chinezii , alteori cu japonezii .
    din cite am vazut eu pe unde am fost , korea e mai mult cunoscuta in asia de sud-est datorita serialelor , filmelor si muzicii decit bucatariei (excluzind aici marile firme de electronice) . eu am mincat mincare koreana doar de vreo doua ori dar daca n-as fi stiut , n-as fi putut sa fac diferenta (a fost peste la gratar cu orez si garnituri de legume si sosuri).
    nu am mincat kimchi (rusine !)
    in orice caz , pentru romania , inafara de numele marilor producatori de electronice , korea e total straina . as vrea sa aud parerea cuiva care a fost acolo .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.