Feluri principale
Sursa foto: http://silencedmajority.blogs.com/silenced_majority_portal/images/2007/07/25/philip41.jpg
Gospodinele gătesc de obicei câteva feluri în fiecare zi. Un fel extrem de popular este „adobo” cu carne de porc, sau pui, brezată sau sotată într-un sos preparat din sos de soia, oţet, usturoi şi piper.

Filipinezii gătesc mai multe feluri de mâncare în stilul tocanelor. Cele mai bine cunoscute sunt „kare-kare” şi „dinuguan”. Kare-kare, numită şi „tocană cu alune”, are ca ingredient principal coada, sau burta, de vită; aceasta este fiartă înăbuşit, alături de legume, într-un sos pe bază de alune. Se serveşte de obicei cu pasta fermentată de creveţi.

Dinuguan este preparat din sânge de porc, măruntaie şi ardei iuţi.
În „afritata”, carnea de porc, sau de vită, tăiată bucăţele, este fiartă îndelung în sos de roşii, cu mazăre şi bucăţi de cartofi şi morcovi.

Există şi diferite tocane care folosesc de la peşte la ciolane de porc, numite „paksiw”. Deşi paksiw foloseşte de multe ori aceleaşi ingrediente ca adobo, este preparat în mod diferit, prin fierbere înăbuşită, astfel că oţetul este printre primele ingrediente gătite, ceea ce schimbă aroma finală a mâncării.

Filipinezii au propriul lor stil de supe. „Binacol” este o supă de pui caldă, gătită cu apă de cocos şi servită cu fâşiuţe de miez de nucă de cocos. O altă supă populară este „batchoy”, garnisită cu măruntaie de porc, jumări de porc, legume tocate şi ouă. „Misua” este preparată din inimă, intestine şi rinichi de vită, dar nu conţine ouă şi nici legume.

„Mami” este o supă de tăiţei cu carne de pui, vită, pork, gogoşele de aluat wonton şi intestine.

„Sinigang” este preparată în mod tradiţional fie cu porc, vită, sau fructe de mare şi acrită puternic cu tamarind. Unele variante de sinigang, preparate din fructe de mare, pot fi acrite şi cu fructe de guava, sau miso. Sinigang-ul preparat cu pui se numeşte „sinampalukan”.

Filipinezii îndrăgesc în mod deosebit două mâncăruri cu tăiţei: „pancit” şi „ispageti”. Pancit poate fi descris ca fiind preparat din tăiţei, legume şi felii de carne, sau creveţi, variantele fiind datorate diferitelor tipuri de tăiţei folosiţi. Există varietăţi umede de pancit, asemănătoare supelor, şi varietăţi uscate, comparabile cu „chow mein”-ul chinezesc. Ispageti este o versiune drastic simplificată de „spaghetti bolognese”: preparat cu ketchup de banane, în loc de sos de roşii, îndulcit cu zahăr şi presărat cu feliuţe de hot dog.

Există câteva feluri preparate cu orez. „Arroz caldo” este preparat cu pui, ghimbir şi, câteodată, şofran, garnisit cu ceapă verde şi lapte de cocos. „Champorado” este dulce şi aromat cu ciocolată.
„Arroz valenciana” este varianta filipineză de „paella”, şi este denumită după oraşul spaniol Valencia.

Un tip de salată de fructe de mare, numită „kinilaw” este preparată din fructe de mare crude, cum sunt peştele şi creveţii, gătiţi doar prin imersie îndelungată în oţet, uneori amestecat cu lapte de cocos, ceapă şi condimente. Este comparabil cu „ceviche”-le sud-american şi cu „escovitch”-ul caraibian.

Băuturi
Climatul filipinez este caracterizat de temperaturi ridicate, umiditate mare şi ploi abundente, lucru ce explică popularitatea băuturilor reci.

Dieta filipinezilor include o mare varietate de băiuturi alcoolice. Printre cele mai populare se numără „Emperador Brandy”, „tanduay” (un fel de rom local) şi „serbesa” (bere locală), cele mai populare tipuri de bere fiind San Miguel, Red Horse şi San Miguel Light.

Există şi câteva variante de gin, ca „Ginebra San Miguel”, „Gin Bulag” (care înseamnă „gin orb”, căci se spune că este atât de tare şi de aspru, încât un consum exagerat te poate orbi), ginuri amestecate cu suc de ananas, sau de pomelo.

Lambanog este un lichior preparat din extract distilat de nucă de cocos.
„Tuba”, sau „toddy” este un tip de lichior tare, preparat din sucul ce se scurge dintr-o tulpină tânără de palmier, atunci când este tăiată. În mod normal, tiba se bea imediat după ce susul este colectat, altfel acesta capătă un gust acru; uneori se stochează sucul câteva zile pentru a se transforma în oţet.

Filipinezii sunt mari amatori de shake-uri preparate din lapte, gheaţă, zahăr, lapte condensat, sau evaporat şi fructe coapte (pepene, papaya, avocado, pepene verde, durian, mango).

Ceaiul de pandanus, preparat din frunze de pandanus şi lemongrass este foarte popular, la fel ceaiul numit „salabat”, preparat din rădăcină de ghimbir.
„Kape barako” este o cafea locală, foarte specifică, provenită din munţii de pe Batangas; ciocolata este şi ea populară în varianta numită „tsokolate”, preparată din tablete de pudră de ciocolată, numite „tablea”.

(sfarsit)

In aceeasi serie de articole:
Bucataria filipineza intre chinezi, spanioli si americani – partea 1
Bucataria filipineza intre chinezi, spanioli si americani – partea 2
Bucataria filipineza intre chinezi, spanioli si americani – partea 3
Bucataria filipineza intre chinezi, spanioli si americani – partea 4