Feluri principale
Gospodinele gatesc de obicei cateva feluri în fiecare zi. Un fel extrem de popular este „adobo” cu carne de porc, sau pui, brezata sau sotata într-un sos preparat din sos de soia, otet, usturoi si piper.
Filipinezii gatesc mai multe feluri de mancare în stilul tocanelor. Cele mai bine cunoscute sunt „kare-kare” si „dinuguan”. Kare-kare, numita si „tocana cu alune”, are ca ingredient principal coada, sau burta, de vita; aceasta este fiarta înabusit, alaturi de legume, într-un sos pe baza de alune. Se serveste de obicei cu pasta fermentata de creveti.
Dinuguan este preparat din sange de porc, maruntaie si ardei iuti.
În „afritata”, carnea de porc, sau de vita, taiata bucatele, este fiarta îndelung în sos de rosii, cu mazare si bucati de cartofi si morcovi.
Exista si diferite tocane care folosesc de la peste la ciolane de porc, numite „paksiw”. Desi paksiw foloseste de multe ori aceleasi ingrediente ca adobo, este preparat în mod diferit, prin fierbere înabusita, astfel ca otetul este printre primele ingrediente gatite, ceea ce schimba aroma finala a mancarii.
Filipinezii au propriul lor stil de supe. „Binacol” este o supa de pui calda, gatita cu apa de cocos si servita cu fasiute de miez de nuca de cocos. O alta supa populara este „batchoy”, garnisita cu maruntaie de porc, jumari de porc, legume tocate si oua. „Misua” este preparata din inima, intestine si rinichi de vita, dar nu contine oua si nici legume.
„Mami” este o supa de taitei cu carne de pui, vita, pork, gogosele de aluat wonton si intestine.
„Sinigang” este preparata în mod traditional fie cu porc, vita, sau fructe de mare si acrita puternic cu tamarind. Unele variante de sinigang, preparate din fructe de mare, pot fi acrite si cu fructe de guava, sau miso. Sinigang-ul preparat cu pui se numeste „sinampalukan”.
Filipinezii îndragesc în mod deosebit doua mancaruri cu taitei: „pancit” si „ispageti”. Pancit poate fi descris ca fiind preparat din taitei, legume si felii de carne, sau creveti, variantele fiind datorate diferitelor tipuri de taitei folositi. Exista varietati umede de pancit, asemanatoare supelor, si varietati uscate, comparabile cu „chow mein”-ul chinezesc. Ispageti este o versiune drastic simplificata de „spaghetti bolognese”: preparat cu ketchup de banane, în loc de sos de rosii, îndulcit cu zahar si presarat cu feliute de hot dog.
Exista cateva feluri preparate cu orez. „Arroz caldo” este preparat cu pui, ghimbir si, cateodata, sofran, garnisit cu ceapa verde si lapte de cocos. „Champorado” este dulce si aromat cu ciocolata.
„Arroz valenciana” este varianta filipineza de „paella”, si este denumita dupa orasul spaniol Valencia.
Un tip de salata de fructe de mare, numita „kinilaw” este preparata din fructe de mare crude, cum sunt pestele si crevetii, gatiti doar prin imersie îndelungata în otet, uneori amestecat cu lapte de cocos, ceapa si condimente. Este comparabil cu „ceviche”-le sud-american si cu „escovitch”-ul caraibian.
Bauturi
Climatul filipinez este caracterizat de temperaturi ridicate, umiditate mare si ploi abundente, lucru ce explica popularitatea bauturilor reci.
Dieta filipinezilor include o mare varietate de baiuturi alcoolice. Printre cele mai populare se numara „Emperador Brandy”, „tanduay” (un fel de rom local) si „serbesa” (bere locala), cele mai populare tipuri de bere fiind San Miguel, Red Horse si San Miguel Light.
Exista si cateva variante de gin, ca „Ginebra San Miguel”, „Gin Bulag” (care înseamna „gin orb”, caci se spune ca este atat de tare si de aspru, încat un consum exagerat te poate orbi), ginuri amestecate cu suc de ananas, sau de pomelo.
Lambanog este un lichior preparat din extract distilat de nuca de cocos.
„Tuba”, sau „toddy” este un tip de lichior tare, preparat din sucul ce se scurge dintr-o tulpina tanara de palmier, atunci cand este taiata. În mod normal, tiba se bea imediat dupa ce susul este colectat, altfel acesta capata un gust acru; uneori se stocheaza sucul cateva zile pentru a se transforma în otet.
Filipinezii sunt mari amatori de shake-uri preparate din lapte, gheata, zahar, lapte condensat, sau evaporat si fructe coapte (pepene, papaya, avocado, pepene verde, durian, mango).
Ceaiul de pandanus, preparat din frunze de pandanus si lemongrass este foarte popular, la fel ceaiul numit „salabat”, preparat din radacina de ghimbir.
„Kape barako” este o cafea locala, foarte specifica, provenita din muntii de pe Batangas; ciocolata este si ea populara în varianta numita „tsokolate”, preparata din tablete de pudra de ciocolata, numite „tablea”.
(sfarsit)
In aceeasi serie de articole:
Bucataria filipineza intre chinezi, spanioli si americani – partea 1
Bucataria filipineza intre chinezi, spanioli si americani – partea 2
Bucataria filipineza intre chinezi, spanioli si americani – partea 3
Bucataria filipineza intre chinezi, spanioli si americani – partea 4
singapore se face de obicei cu malaezia dar pentru mine , care am de revazut multe si de facut multe , nici macar zece zile de stat in singapore n-ar fi de ajuns … hehehe .
cel mai usor . rapid si ieftin de ajuns de la singapore la kuala lumpur e cu autocarul si exista variante care pentru romania ar fi de lux cu servicii ca in avion . pe linga fotolii ca in avion dar mai mari si cu mai mult loc , salon/lounge si film sunt stewardese si bauturi nealcoolice plus o masa calda si snacks-uri . si dureaza doar 5 ore , te ia aproape din centru in singapore si te lasa chiar in centru in kuala lumpur , nu mai pierzi timpul (si bani) cu drumuri pina / de la aeroport si imbarcare / debarcare in aeroport . si costa doar vreo 25 de euro .
@cristi-j: Asta este un pont nepretuit! 🙂 Sigur, din cate mi-ai spus, Singapore este un fel de a doua ta casa, pentru mine nu are aceeasi semnificatie si importanta, eu cred ca 2-3 zile mi-ar fi de ajuns.
nu ca as avea vreo sansa dar la mine ordinea ar fi aproape in oglinda : singapore , indonezia , malaezia , vietnam , laos .
in orice caz ,eu de mult sunt foarte hotarit sa merg in singapore in 2012 indiferent de ce se intimpla cum si cu cine merg . poate mergem impreuna ! hehehe
@cristi-j; Ok, la mine ordinea nu este batuta in cuie, mai ales ca Singapore este o bucatica de pamant, putem lipi inca o destinatie in acea calatorie.
eu continui calatoria prin bucatariile altora chiar daca tu am inteles ca te lupti cu lucruri mult mai pragmatice , casnice si romanesti cum ar fi repararea acoperisului . spor la treaba !
in ceea ce priveste mincarea filipineza sunt total pe dinafara , stiu doar despre adobo si balut , restul sunt complet straine . citind atit de multe informatii deodata , totul pare foarte complicat si complex dar asta s-ar putea remedia daca as merge acolo (slabe sperante) .
de fapt eu am cunoscut destul de multi filipinezi si chiar destul de aproape . nu am ramas cu o impresie tocmai placuta (vorbind la modul general desigur) asta poate si datorita prea multor influente la care au fost supusi . am cunoscut oameni , mi-am facut o parere (superficiala si generala desigur – posibil gresita) dar despre bucatarie nu stiu prea multe . datorita multelor influente pare foarte complexa dar sincer ma simt mai apropiat (si atras) de alte tari din zona , asa ca filipine nu e deloc printre prioritati nici macar din curiozitate .
asta nu inseamna insa ca articolul nu a fost interesant si felicitari pentru munca depusa la traducere si organizare .
@cristi-j: Dintre toate bucatariile Aisei de Sud-Est, cea filipineza mi se pare cea mai putin atractiva. Totusi, nu este de lepadat. Am da o raita pe acolo, dar nici la mine nu este printre prisoritati. Prima ar fi Vietnam, apoi Laos, apoi Indonezia, Malaezia, Singapore. Poate voi reusi sa trec prin ele in urmatorii cinci ani.
Ce pare simplu pentru dumneavoastra, este complicat pentru restul. Cunoasterea atator lucruri semnifica o extaordinara inteligenta. Felicitari!